Dai de trei ori cu paharul de masa si apoi il dai pe gat: asa bea un mexican adevarat o tequila! In restaurantele din Mexic, vrei nu vrei, vei ajunge macar o data pe mana unui chelner care iti va oferi din partea casei o tequila, cu o singura conditie: sa respecti obiceiul locului si sa o bei asa.
Unul dintre primele ganduri care mi-au populat imaginatia asteptand plecarea pe taram mexican a fost cum o sa beau eu o tequila in timp ce o sa imi cante mariachi.
Ca si tuica romaneasca, licoarea facuta din agave albastre este produsa si artizanal, in curtea localnicilor dar mai ales (si aici comparatia cu tuica nu isi mai are rostul) la scara industriala.
Insa asa cum avea sa imi spuna Edgar Castro, un mic producator de tequila, trebuie sa astepti 12 ani pentru ca miezul unei agave albastre sa se califice pentru a fi folosit la fabricarea celui mai celebru produs mexican.
In plus, nu orice spirtoasa mexicana avand la baza agave albastre are dreptul de a-si zice tequila: potrivit legii, tequila poate fi produsa doar in statul Jalisco si cateva regiuni din alte 4 state.
Deci, se da o gramada de agave albastre. Ce facem cu ele?
“Acesta este un cuptor traditional in care se prepara agavele. Este construit din lemn si caramizi, o combinatie pe care noi o numim “mamposteria”. Miezul de agava se coace cam 48 de ore “
“Bun, deci asa se prepara agavele. Ce se intampla cu ele apoi?”
“Trec in procesul de zdrobire si amestecare. Se numeste “dauna”, un zdrobitor cu o roata care se invarte si care in vechime era trasa de magari. In urma zdrobirii rezulta sucul de agave care este foarte dulce. Astazi, desigur zdrobirea este realizata cu instalatii moderne.”
“Am obtinut sucul de agave si acum, ce urmeaza?”
“Urmeaza procesul de fermentare si distilare. Tot sucul de agave este pompat in acest tanc de otel (pe timpuri era din cupru, dar astazi este interzis prin lege). In acest proces, zaharul se transforma in alcool. Urmeaza distilarea, care se face in aceasta instalatie, de doua ori, pana se obtine o tequila alba.
Bautura rezultata in aceasta etapa are cam 70 de grade alcoolice, dar se dilueaza pana la 35, 40 de grade, dar exista si tequila de pana la 50 de grade.
Tequila alba este cea mai tanara si nu se invecheste mai mult de o luna, tequila reposado se invecheste de la 2 luni la un an. Cea mai fina si mai scumpa tequila este numita “aniejo” si este pastrata in butoaie de stejar american sau canadian de la 3 la 5 ani. Este destul de neobisnuit sa gasiti si tequila cu mai mult de 5 ani vechime pentru ca dupa aceasta perioada gustul si aroma se schimba si nu vrem ca tequila sa aiba gust de scotch.”
“In timpul unei mese, cand este cel mai bun moment sa bei tequila?”
“Inainte, in timpul si dupa masa!”
“Acesta este visul mexican!”
“De ce se recomanda sa bei tequila cu sare si cu lime?”
“Exista o explicatie chimica: sarea are o serie de proprietati hidroscopice, ceea ce inseamna ca absoarbe lichide. In cazul tequilei, sarea va absorbi alcoolul si iti va permite sa savurezi gustul si aroma de agava. Lime se pune pentru a imbunatati aroma.”
“Si ce e cu viermele acela inauntru? Stiu ca nu e vorba de fapt de tequila ci de mezcal, alta bautura pe baza de agave.”
“Asa este, mezcalul este obtinut insa dintr-un alt tip de agava. In procesul de productie viermii acestia, care traiesc in agave, ajung in amestecul de fermentatie si sunt lasati pur si simplu acolo. In timp, producatorii au transformat prezenta viermelui pe fundul sticlei de mezcal intr-un carlig de marketing, iar astazi adauga si altfel de insecte, cum ar fi scorpioni. Dar acum este pura strategie de marketing. In fine, unii spun ca atunci cand mananci acesti viermi din mezcal te imbeti mai tare. Eu am descoperit de ce: ca sa ajungi la vierme, trebuie sa bei toata sticla!”
Unul dintre primele ganduri care mi-au populat imaginatia asteptand plecarea pe taram mexican a fost cum o sa beau eu o tequila in timp ce o sa imi cante mariachi.
Ca si tuica romaneasca, licoarea facuta din agave albastre este produsa si artizanal, in curtea localnicilor dar mai ales (si aici comparatia cu tuica nu isi mai are rostul) la scara industriala.
Insa asa cum avea sa imi spuna Edgar Castro, un mic producator de tequila, trebuie sa astepti 12 ani pentru ca miezul unei agave albastre sa se califice pentru a fi folosit la fabricarea celui mai celebru produs mexican.
In plus, nu orice spirtoasa mexicana avand la baza agave albastre are dreptul de a-si zice tequila: potrivit legii, tequila poate fi produsa doar in statul Jalisco si cateva regiuni din alte 4 state.
Deci, se da o gramada de agave albastre. Ce facem cu ele?
“Acesta este un cuptor traditional in care se prepara agavele. Este construit din lemn si caramizi, o combinatie pe care noi o numim “mamposteria”. Miezul de agava se coace cam 48 de ore “
“Bun, deci asa se prepara agavele. Ce se intampla cu ele apoi?”
“Trec in procesul de zdrobire si amestecare. Se numeste “dauna”, un zdrobitor cu o roata care se invarte si care in vechime era trasa de magari. In urma zdrobirii rezulta sucul de agave care este foarte dulce. Astazi, desigur zdrobirea este realizata cu instalatii moderne.”
“Am obtinut sucul de agave si acum, ce urmeaza?”
“Urmeaza procesul de fermentare si distilare. Tot sucul de agave este pompat in acest tanc de otel (pe timpuri era din cupru, dar astazi este interzis prin lege). In acest proces, zaharul se transforma in alcool. Urmeaza distilarea, care se face in aceasta instalatie, de doua ori, pana se obtine o tequila alba.
Bautura rezultata in aceasta etapa are cam 70 de grade alcoolice, dar se dilueaza pana la 35, 40 de grade, dar exista si tequila de pana la 50 de grade.
Tequila alba este cea mai tanara si nu se invecheste mai mult de o luna, tequila reposado se invecheste de la 2 luni la un an. Cea mai fina si mai scumpa tequila este numita “aniejo” si este pastrata in butoaie de stejar american sau canadian de la 3 la 5 ani. Este destul de neobisnuit sa gasiti si tequila cu mai mult de 5 ani vechime pentru ca dupa aceasta perioada gustul si aroma se schimba si nu vrem ca tequila sa aiba gust de scotch.”
“In timpul unei mese, cand este cel mai bun moment sa bei tequila?”
“Inainte, in timpul si dupa masa!”
“Acesta este visul mexican!”
“De ce se recomanda sa bei tequila cu sare si cu lime?”
“Exista o explicatie chimica: sarea are o serie de proprietati hidroscopice, ceea ce inseamna ca absoarbe lichide. In cazul tequilei, sarea va absorbi alcoolul si iti va permite sa savurezi gustul si aroma de agava. Lime se pune pentru a imbunatati aroma.”
“Si ce e cu viermele acela inauntru? Stiu ca nu e vorba de fapt de tequila ci de mezcal, alta bautura pe baza de agave.”
“Asa este, mezcalul este obtinut insa dintr-un alt tip de agava. In procesul de productie viermii acestia, care traiesc in agave, ajung in amestecul de fermentatie si sunt lasati pur si simplu acolo. In timp, producatorii au transformat prezenta viermelui pe fundul sticlei de mezcal intr-un carlig de marketing, iar astazi adauga si altfel de insecte, cum ar fi scorpioni. Dar acum este pura strategie de marketing. In fine, unii spun ca atunci cand mananci acesti viermi din mezcal te imbeti mai tare. Eu am descoperit de ce: ca sa ajungi la vierme, trebuie sa bei toata sticla!”
