Dupa zeci de ani la conducerea Egiptului, Hosni Mubarak a decis - sau mai bine zis a fost fortat de imprejurari - sa renunte la functia de sef al statului. Dar ce inseamna acest gest? Ce semnificatii are? Opinii ale corespondentului Europei Libere la Washington – Valeriu Sela.
Intr-o discutie cu un deputat israelian, care a precedat demisia, Hosni Mubarak a anticipat ca plecarea sa de la conducerea Egiptului nu va fi un eveniment singular in Orientul Mijlociu si va facilita ascensiunea extremismului islamic. Aici in Statele Unite, americani de origine araba, in special intelectuali, nu sint de acord cu aceasta evaluare ca democratia este o veste proasta pentru Orientul Mijlociu. Tineri mai ales sint entuziasmati de cele intimplate si spera ca este semnalul democratizarii regiunii.
Experienta noastra est-europeana ne face fireste ceva mai circumspecti. In linii mari ce se intimpla in Egipt urmeaza, intr-o oarecare masura, modelul revolutiei din Romania din 1989. O revolta populara masiva. Dictatorul e inlaturat. In Romania - Ceausescu a fost ucis. In Egipt - Mubarak este in viata si in libertate. In Romania, revolutia a fost deturnata de esaloane secunde ale securitatii si Partidului Comunist. In Egipt, armata gestioneaza acum tranzitia. Mubarak provine din rindurile armatei. Asta i-a salvat probabil viata – fiind respectat ca fost sef al aviatiei militare si erou al razboiului din 1973, impotriva Israelului.
Dar o tranzitie administrata de armata - deci de sistem - are repercusiuni. Una imediata este limitarea constructiei democratice. O a doua - de data aceasta potential pozitiva - este ingradirea ascensiunii militantismului islamic, in legatura cu care avertiza Hosni Mubarak. La fel cum s-a intimplat in Turcia, de la intemeierea statului si pina acum, armata poate deveni garantul spiritului de moderatie si neamestecului religiei in politica.
Avantajul de care a beneficiat Turcia este viziunea parintelui sau fondator – Ataruk - care pe ruinele Imperiului Otoman a pus bazele unui stat orientat catre valori occidentale. Daca la fel se va intimpla si in Egipt, atunci revolutia devenita lovitura de stat va da roade, in directiile dorite de tinerii care l-au inlaturat de la putere pe Mubarak. Doar ca - daca scenariul romanesc este mai departe folosit ca reper - e posibil ca tranzitia controlata sa scape de sub control, daca masele decid sa nu se multumeasca cu plecarea lui Mubarak de la conducere. Ce se poate intimpla intr-un astfel de scenariu, e greu de anticipat.
