Joacă Rusia vreun rol în evenimentele in Egipt?
Fiodor Liukianov: ”In linii mari, Kremlinului nu-i prea pasă. E absolut limpede că Rusia nu are nici o putere să influenţeze ce se întimplă în Egipt, adică nu poate face nimic ce ar schimba situația. Diplomatii rusi nu vor să facă declaraţii numai de dragul de a le face. Adjunctul ministrului de externe Aleksandr Sultanov, emisarul Rusiei, este în Egipt pentru consultări. Dar cred că e mai degrabă acolo ca sa înţeleagă mai bine ce se întimplă şi nu să încerce să o influenţeze în vreun fel. De la destrămarea Uniunii Sovietice, Rusia a încetat să mai aibă un rol important în Orientul Mijlociu. E limpede că singura forţă din exterior care poate avea vreo influenţă aspra evenimentelor, este America.”
Corespondentul nostru Gregory Feifer l-a întrebat pe expertul de la Moscova dacă Kremlinul nu este îngrijorat că simbolismul revoltei din Egipt ar putea juca un anume rol şi in Rusia, ca un exemplu ce ar putea fi urmat de populatie ? Chiar daca aceasta nu este o revolutie colorata in spaţiul sovietic.
Fiodor Liukianov: ”Exact aşa e perceput! Ca ceva îndepărtat de Rusia. E greu să compari situaţia din Egipt cu cea dn Rusia, pentru ca sunt precondiţii diferite. Nu poate să existe nici o paralelă. Sigur ca opozitia rusă a încercat sa atraga atenţia asupra evenimentelor, comparind situatia ce părea de neschimbat, de neclintit din Tunisia si Egipt, cu cea la fel de imobilă din Rusia, dar nu e o paralelă convingătoare. Chiar daca si la noi e vorba de stagnarea elitelor noastre, dar situatia nu e de loc asemanatoare cu cea din Egipt sau lumea arabă.”
S-ar putea face atunci o comparatie că lumea araba trece printr-o perioadă similară cu cea a destrămării Uniunii Sovietice ?
Fiodor Liukianov: ”Intr-o anume măsură da, pentru că Orientul Mijlociu - intr-un mod ciudat şi în ciuda multor schimbari dramatice pe plan global de la sfirşitul anilot 80, 90 -, nu şi-a schimbat desenul politic. Spre deosebire de alte regiuni, de la Asia Rasariteana la America Latina, in lumea arabă lucrurile au rămas la fel. Aşa că, într-o anume măsură, ce se întimplă acum poate să fie prelungirea consecinţelor şi evoluţiilor din Europa din 1989 şi din Uniunea Sovietică din 1991. Este acelaşi proces de democratizare furtunoasă. Sigur însă că asta e o comparaţie extrem de generalizantă. In termeni de mecanisme şi consecinte, e foare departe de ceea ce s-a intimplat in Rusia in 1991.”
