Parlamentul European a fost jefuit. Pentru a treia oară în doi ani. Două persoane mascate au intrat în Poșta Parlamentului, au luat, sub amenințarea armei, banii din safe și au dispărut, pe intrarea principală. Mai înainte fusese jefuită o bancă și, mai înainte, restaurantul Parlamentului. Situația a un amestec de ridicol și neputință. Adevărul gol goluț e că sistemul de securitate al Parlamentului e o glumă. Se intră ușor. În fiecare zi sute de vizitatori intră și ies, după un control sumar. În fiecare zi, evenimente publice organizate în Parlament au zeci și zeci de invitați din afară pentru care intrarea e și mai ușoară. Însă, Parlamentul are, în același timp, faima celei mai deschise instituții europene.
Întărirea rigidă a sistemului de securitate va schimba imaginea. Multă lume va conchide că Parlamentul e încă una din instituțiiole inacesibile și arogante în care nu e loc pentru omul de rînd. Administrația parlamentului va intra, deci, în dilema tipică: pe de o parte deschiderea pune capăt antipatiei publice, pe de altă parte atacurile sau jafurile cer închiderea instituției. Controalele la intrare vor fi înțelese ca o exagerare inutilă care răpește timp și jignește bunacredință a vizitatorilor.
Soluția? Concursul de propuneri va rămîne, probabil, fără cîștigător. Restricțiile sînt inevitabile. După ce a fost o excepție, Parlamentul va intra în seria spațiilor publice în care accesul public nu mai e public. Regula vremurilor noastre rămîne în picioare: transparența devine monitorizare, căci orice deschidere devine o slăbiciune speculată.
