Fundaţia Soros Moldova crede că a găsit explicaţiile pentru întâietatea Republicii Moldova într-un top al statelor cu cele mai multe decizii de arest preventiv pe cap de locuitor, decizii care au adus sumedenie de condamnări guvernului moldovean la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Organizaţia, care a apelat la suportul unui expert german, afirmă că procurorii cer deseori nemotivat arestul presupuşilor infractori, iar judecătorii satisfac aceste cereri fără a cere şi a analiza probele. Organizaţiile obşteşti de apărare a drepturilor omului adaugă, la rândul lor, că multe aresturi ilegale n-ar exista dacă nu s-ar exercita presiuni.
Autorii raportului au monitorizat cu prioritate cauzele in care Republica Moldova a fost condamnată de nenumărate ori la CEDO pentru aresturi ilegale, dar şi deciziile privind trimiterea in arest din timpul tulburărilor din aprilie 2009.
După ce au analizat dosarele şi au vorbit cu mai mulţi judecători, procurori şi avocaţi moldoveni, autorii au ajuns la concluzia că deseori suspecţii sunt arestaţi fara temeiuri legale în lipsa motivelor ferme care ar justifica lipsirea de libertate. Raportul atrage atenţia că demersurile procurorilor sunt ca trase la indigo, iar existenţa pericolului ca suspectul să fugă sau să comită alte infracţiuni este pur şi simplu constatată de judecătorii de instrucţie, fără să fie şi argumentată.
Raportul nu pretinde sa estimeze proporţiile fenomenului detectat. Dar statisticile oficiale şi cele mai puţin oficiale sunt mai mult decit relevante.
Vladislav Gribincea de la Centrul de Resurse Juridice: „Noi avem 2-3 mii de persoane arestate pe an. Scopul arestului este nu să-l sancţioneze pe suspect, dar să-l împiedice să fugă sau să comită alte infracţiuni. Câte din cele 2-3 mii de persoane arestate se încadrează în aceste condiţii? Nu mai mult de 20 la sută. Adică din cele 2-3 mii de mandate ar trebui să existe doar 600. Dacă ar exista doar atâtea, judecătorii probabil ar putea reuşi să le examineze. Prin urmare, nu s-ar scuza prin faptul că sunt suprasolicitaţi.”
Reprezentantul guvernului moldovenesc la CEDO nu este singurul care sugerează că răul ar fi rămas în trecut, iar după transferul de putere din 2009 lucrurile s-ar fi îmbunătăţit.
Afirmaţii similare au fost sonorizate astăzi şi de unii judecători, bunăoară membra Consiliului Superior al Magistraturii, Dina Rotarciuc: „În 2010 au fost emise mult mai puţine mandate de arest şi asta ne bucură.”
Este asta o dovadă a curmării a ceea ce politicienilor le place să numească „dosare la comandă”, fenoment criticat adesea neconfirmat vreodată prin dovezi greu de tăgăduit?
Vladislav Gribincea declară cu fermitate că da: „Asta confirmă de fapt că anterior se aresta mai mult decât era strict necesar. Existau desigur presiuni. Acuma procurorii sunt mai liberi şi abordează necesitatea arestului mai serios.”
Am căutat fireşte să aflu şi cum se apără judecătorii de acest gen de acuzaţii. Judecătorul de instrucţie Ion Morozan: „În principiu, pe de o parte, asta e aşa. Dar o problemă pe care o văd eu este că nu suntem suficient de instruiţi ce se referă la motivarea hotărârilor. Ş-apoi, este greu să-ți asumi o responsabilitate atât de mare ca să pui în libertate pe cineva periculos. Dar dacă e acuzat de omor sau de delapidări sau alte infracţiuni grave şi îl pui în libertate. Pe urmă tot presa ne critică.”
Europa Liberă: Doamna de la CSM a spus că anul trecut au fost mai puţini oameni arestaţi. Cum credeţi, de ce?
Ion Morozan: „Poate s-a schimbat mentalitatea”.
Dovezile avocatilor arata insa contrariul, reprezentanţii sistemului justiţiar moldovenesc au rămas în mare parte cu mentalitatea puternic ancorată în trecutul sovietic dovedind, spune raportul, lipsa de respect pentru drepturile omului.
