Linkuri accesibilitate

România: Spitalele ca ruinele Tîrgoviștei...


Spitalele au fost transformate într-un depou uman şi incubator viral.


Ca să mai pună nişte bani deoparte, ministrul sănătăţii a propus să concentreze reţeaua spitalicească, transformând peste o sută de spitale în aziluri pentru bătrâni. Sunt şi-aşa îmbătrânite, fără randament şi nu ating media de puncţii, pansamente şi injecţii pe cap de pacient stabilită la minister. Sunt şi mari mâncătoare de bani pentru că mai multe spitale înseamnă şi mai mulţi directori. De unde să aibă majoritatea guvernamentală atâţia protejaţi? Reforma a transformat spitalele în nişte puşculiţe care încep să sune a gol.

Ideea nu este nouă şi nici sărăcia care-o aduce mereu în discuţie. Pe vremea administraţiei Năstase, Daniela Bartoş, ministru de tristă amintire, propunea înjumătăţirea celor 400 de spitale pentru că nu ar fi eficiente. Ea spune astăzi că doar orgoliile locale au reuşit să menţină sistemul neschimbat.

Oricum, spitalele sunt, de multe ori, doar un acoperiş pentru oamenii fără adăpost sau bătrânii abadonaţi de familie. Ele au fost transformate într-un depou uman şi incubator viral şi ar trebui acoperite cu un sarcofag de ciment. Anul trecut, peste 10 mii de pacienţi s-au contaminat cu alte boli decât cele cu care veniseră.

Pentru că nu s-au mai băgat bani în ele, spitalele arată ca ruinele Târgoviştei iar aparatura este adusă de-acasă de medici sau stă prin vămi pentru că n-are cine plăti taxele. Personalul medical face chetă să cumpere spirt, vată şi plasturi, pentru că, spre deosebire de politică, în sănătate consumabilele nu pot fi refolosite.

Spunând că vindecă bugetul, vracii din guvern au îmbolnăvit sistemul. Nu au spitalele medici, câţi doftori sunt prin guvern. S-au succedat multe decizii proaste pentru a ajunge aici. Iar în sănătate invocarea reformelor a atins nu odată dimensiuni patologice. Fiecare ministru care a împuţinat domeniul medical şi i-a sărăcit resursele avea argumente să aplice tactica pământului pârjolit- reforma era primul dintre ele.

În sănătate e vorba despre pacienţi, în învăţământ- despre elevi, în domeniul muncii- despre salariaţi. Cu toţii sunt folosiţi ca scuturi umane în spatele cărora se adună pegra partidului pentru a face împărţeala reformei. Căci reforma a început să însemne doar schimbarea modului în care se distribuie pe sub mână banii bugetului şi ai marilor instituţii finanţatoare. Este sigur că FMI nu ne-a spus să desfiinţăm spitale, clinici sau şcoli pentru a economisi bani. Nici Uniunea Europeană nu poate fi asociată acestui război intern. România avea până acum 658 de paturi la suta de mii de locuitori şi se afla pe locul 11 al unui clasament european. Dacă vor fi desfiinţate cele peste o sută de spitale, vom ajunge pe locul 16.

Pe de altă parte, împuţinarea spitalelor nu va micşora numărul bolnavilor. Deşi populaţia scade, pare a avea tot mai multe boli. Numărul diabeticilor depăşeşte 3 milioane iar 7 la sută dintre români au hepatită B. Tot atâţia români sunt cardiaci şi jumătate de milion sunt bolnavi de cancer. Sunt boli pentru care programele naţionale nu mai funcţionează, transformându-i pe bolnavi în condamnaţi. Tocmai de aceea, s-ar putea ca reforma să facă mai puţine victime pentru că nu mai prinde pe nimeni sub dărâmăturile ei. Poate doar pe cei prea bolnavi să mai poată stinge lumina.
Previous Next

XS
SM
MD
LG