535 de deputaţi au votat la sfîrşitul săptămînii trecute pentru numirea lui Roland Jahn în funcţia de director al Oficiului federal pentru administrarea arhivelor fostei Securităţi est-germane, Stasi. Împotriva succesorului pastorului Joachim Gauck şi Mariannei Birthler au votat doar 21 de parlamentari şi tot 21 s-au abţinut de la vot. Din 579 de voturi au fost valabile 577.
Jurnalistul Roland Jahn va deveni, deci, cel de-al treilea director al Oficiului şi va coordona activitatea celor 1800 de angajaţi ai unei instituţii care a devenit un model pentru celelalte state fost comuniste din Europa de Est.
Jahn, în vîrstă de 57 de ani, s-a născut în oraşul Jena. Acolo a participat deja la începutul anilor 1970 la acţiuni protestatare. Universitatea „Friedrich Schiller“ din Jena l-a exmatriculat după ce s-a solidarizat cu dizidentul Wolf Biermann, expulzat din fosta RDG. În perioada imediat următoare a lucrat ca muncitor în cadrul întreprinderii Zeiss-Jena, continuîndu-şi activitatea contestatară, alături de alţi dizidenţi. La demonstraţia oficială cu ocazia zilei de 1 mai 1977, Jahn s-a alăturat manifestanţilor cu o pancartă albă, pe care nu scria nimic. În 1982 şi-a confecţionat o mască dublă cu înfăţişarea lui Hitler şi Stalin, demonstrînd în faţa sediului de partid. Gestul său de protest a fost perceput ca o provocare deschisă. După ce a arborat public simbolul sindicatului polonez Solidarność, Roland Jahn a fost arestat pe data de 1 septembrie 1982. Pentru această faptă îndrăzneaţă justiţia aservită regimului l-a condamnat la cîteva luni de închisoare, ceea ce a stîrnit proteste internaţionale. În cele din urmă, în februarie 1983, autorităţile est-germane îl eliberează din detenţie. Jahn îşi continuă acţiunile de protest, sprijinind grupările clandestine, pacifiste din Jena. În iunie 1983 este expulzat din RDG. Se stabileşte în Berlinul Occidental, unde continuă să susţină grupurile de opoziţie din est.
În următorii ani Roland Jahn a contribuit la răspîndirea literaturii şi publicisticii clandestine est-germane, informînd opinia publică despre situaţia umanitară şi politică deplorabilă din Germania comunistă. Rememorînd trecutul recent, Jahn a declarat postului naţional de radio din Germania: „Cît am locuit în Berlinul de Vest m-am bucurat de libertate. Dar a fost numai jumătate de libertate, fiindcă aveam în gînd vocea mamei mele care plîngea la telefon şi care spunea: ‚Ne-au luat fiul‘. Asta însemna că atîta vreme cît a existat zidul [despărţitor] libertatea din vest era numai o jumătate de libertate.“
A reuşit să intre ilegal în RDG, unde s-a întîlnit în secret cu reprezentanţi ai opoziţiei. Pe căi ilegale a introdus şi un aparat de filmat pe care l-a folosit, de pildă, fotograful Siegbert Schefke pentru a înregistra primele imagini de la demonstraţiile de luni din data de 9 octombrie 1989 din Leipzig.
Astfel opinia publică internaţională a aflat pentru prima dată despre proporţia acelor demonstraţii care, în ultimă instanţă, au declanşat în toată ţara un val de manifestaţii publice, care au dus la prăbuşirea regimului lui Erich Honecker.
Jurnalistul Roland Jahn va deveni, deci, cel de-al treilea director al Oficiului şi va coordona activitatea celor 1800 de angajaţi ai unei instituţii care a devenit un model pentru celelalte state fost comuniste din Europa de Est.
Jahn, în vîrstă de 57 de ani, s-a născut în oraşul Jena. Acolo a participat deja la începutul anilor 1970 la acţiuni protestatare. Universitatea „Friedrich Schiller“ din Jena l-a exmatriculat după ce s-a solidarizat cu dizidentul Wolf Biermann, expulzat din fosta RDG. În perioada imediat următoare a lucrat ca muncitor în cadrul întreprinderii Zeiss-Jena, continuîndu-şi activitatea contestatară, alături de alţi dizidenţi. La demonstraţia oficială cu ocazia zilei de 1 mai 1977, Jahn s-a alăturat manifestanţilor cu o pancartă albă, pe care nu scria nimic. În 1982 şi-a confecţionat o mască dublă cu înfăţişarea lui Hitler şi Stalin, demonstrînd în faţa sediului de partid. Gestul său de protest a fost perceput ca o provocare deschisă. După ce a arborat public simbolul sindicatului polonez Solidarność, Roland Jahn a fost arestat pe data de 1 septembrie 1982. Pentru această faptă îndrăzneaţă justiţia aservită regimului l-a condamnat la cîteva luni de închisoare, ceea ce a stîrnit proteste internaţionale. În cele din urmă, în februarie 1983, autorităţile est-germane îl eliberează din detenţie. Jahn îşi continuă acţiunile de protest, sprijinind grupările clandestine, pacifiste din Jena. În iunie 1983 este expulzat din RDG. Se stabileşte în Berlinul Occidental, unde continuă să susţină grupurile de opoziţie din est.
În următorii ani Roland Jahn a contribuit la răspîndirea literaturii şi publicisticii clandestine est-germane, informînd opinia publică despre situaţia umanitară şi politică deplorabilă din Germania comunistă. Rememorînd trecutul recent, Jahn a declarat postului naţional de radio din Germania: „Cît am locuit în Berlinul de Vest m-am bucurat de libertate. Dar a fost numai jumătate de libertate, fiindcă aveam în gînd vocea mamei mele care plîngea la telefon şi care spunea: ‚Ne-au luat fiul‘. Asta însemna că atîta vreme cît a existat zidul [despărţitor] libertatea din vest era numai o jumătate de libertate.“
A reuşit să intre ilegal în RDG, unde s-a întîlnit în secret cu reprezentanţi ai opoziţiei. Pe căi ilegale a introdus şi un aparat de filmat pe care l-a folosit, de pildă, fotograful Siegbert Schefke pentru a înregistra primele imagini de la demonstraţiile de luni din data de 9 octombrie 1989 din Leipzig.
Astfel opinia publică internaţională a aflat pentru prima dată despre proporţia acelor demonstraţii care, în ultimă instanţă, au declanşat în toată ţara un val de manifestaţii publice, care au dus la prăbuşirea regimului lui Erich Honecker.
