A studiat şi muncit în Franţa 10 ani, iar zilele trecute a revenit acasă, adică în Republica Moldova ca să-şi pună în valoare educaţia obţinută pe alte tărâmuri. Vorbim de Olga Bîtcă, prima moldoveancă care s-a încumetat să revină în Moldova prin programul Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţiei susţinut de guvern, program care şi-a propus să selecteze şi să convingă 30 de tineri să se întoarcă şi să muncească în societăţi private sau chiar instituţii publice. Era toamna anului 2001 când Olga, studentă în anul 1 la Facultatea de Drept, a decis să plece la Paris prin intermediul unui program de tip work and travel. Ce a urmat, aflăm chiar de la ea:
Olga Bîtcă: „Dreptul l-am început în Moldova şi nu l-am pierdut din vedere niciodată. În Franţa, am fost acceptată în câteva universităţi. Am lucrat fizic, ca mulţi compatrioţi, ca mulţi colegi de la drept, şi nu mă ruşinez să spun acest lucru. Mi-a priit foarte bine pentru că am comunicat mult şi aşa am învăţat franceza.
Următorul pas era să fac masteratul într-o universitate prestigioasă. Foarte mult mi-a plăcut specialitatea, mi-a fost greu dar fiindcă a fost alegerea mea, am reuşit să o absolv cu note bune”.
Europa Liberă: Aţi reuşit să vă angajaţi?
Olga Bîtcă: „Am lucrat într-un grup industrial foarte mare, cu sediul juridic la Paris. A fost o experienţă poate din punct de vedere juridic nu atât de minuţioasă şi valoroasă, dar mai mult umană, adică din punct de vedere a managementului, a gestiunii situaţiilor de criză. Am mai făcut stagieri aici și în Ucraina, în timpul vacanțelor mele de vară. Consider că stagiile sunt o necesitate şi nu trebuie să aşteptăm că cineva, undeva, ne va ajuta. Bate şi ţi se va deschide. Eu am cerut, am rugat să fiu ajutată. Îmi amintesc cum un preot m-a ajutat cu o stagiere în Ucraina, m-a recomandat...”
Europa Liberă: Şi aşa s-au întins 10 ani de zile. Când aţi decis că vreţi să veniţi acasă?
Olga Bîtcă: „Eu, totuşi, foarte mult am vrut să rămân în Franţa, foarte mult iubesc această ţară, poate mai mult decât unii francezi. Sunt două ţări în inima mea – Moldova şi patria adoptivă, Franţa. Întâmplător am văzut anunţul Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie şi m-am gândit că îmi va fi foarte greu să mă întorc acasă nepregătită. Adică trebuie să-mi pregătesc întoarcerea atât psihologic cât şi administrativ. Aveam nevoie de un post de muncă. Mi-am spus că, până acum, am scrutat cu lupa piaţa muncii din Franţa. Eu o cunosc. Acum, la momentul dat, nu cunosc piaţa muncii moldoveneşti. Zic, să văd ce se întâmplă”.
Europa Liberă: Cum şi cât a durat „aterizarea” dvs în Moldova?
Olga Bîtcă: „În fine, am fost contactată şi anunţată că dosarul meu va fi studiat. Având în vedere că eu deja am o diplomă în sfera privată a învăţământului, am finisat o şcoală de comerţ în economie de afaceri internaţionale care vine ca un supliment foarte valoros la studiile juridice pe care le am. Un supliment care e foarte rar şi foarte căutat pe piaţa muncii franceze şi nu numai. Ei mi-au spus: noi acceptăm candidatura dvs. Chiar dacă programul prevede găsirea unui angajator, eu cred că trebuie neapărat de căutat singur un loc de muncă. Fără această căutare nu poţi înţelege piaţa muncii”.
Europa Liberă: Să înţeleg că aveţi acum mai multe oferte?
Olga Bîtcă: „Am trei oportunităţi la momentul dat, din partea unei întreprinderi mari şi una mică în sfera privată şi altă propunere este din sfera publică”.
Europa Liberă: Şi care vă face cu ochiul?
Olga Bîtcă: „La bază credeam cea privată, dar dacă se întâmplă că mă voi simţi mai bine în cea publică, posibil să ale o funcţie publică”.
Europa Liberă: Nu vă sperie salariul mic pe care îl oferă o instituţie de stat?
Olga Bîtcă: „Da, mă sperie. De aceea mi-am pus ca prioritate sfera privată. Dar în regula căutării muncii nu trebuie eliminate posibilităţile, nu trebuie spus doar sfera privată sau doar sfera publică. Viaţa îţi oferă multe surprize şi trebuie privit obiectiv, chiar dacă sunt preferinţe subiective”.
Europa Liberă: Vi s-a părut schimbat Chişinăul, Moldova?
Olga Bîtcă: „Consider că a evoluat destul de bine. Din păcate, provincia pe care am vizitat-o a evoluat mai puţin. Dacă ar fi evoluat şi provincia la fel, eu aş fi fost cu inima împăcată şi aş fi spus: super”.
Europa Liberă: Cum aţi găsit satele noastre?
Olga Bîtcă: „Am impresia că sunt mai puţin părăsite, că ceva parcă un pic e mai bine. Vreau foarte mult să se întoarcă concetăţenii noştri care nu îşi găsesc locul în străinătate. Şi dacă unii îşi găsesc foarte uşor locul în străinătate, fie pentru un lucru fizic, fie intelectual, aş dori ca anumite persoane, oricare ar fi nivelul lor de studii, de competenţă, să se întoarcă acasă. La sigur, pentru experienţa lor în străinătate, ei reprezintă o valoare importantă pentru ţara lor”.
Europa Liberă: Aţi vorbit despre moldovenii noştri din Franţa. Care e situaţia lor acum?
Olga Bîtcă: „La început eram evitaţi. Se făcea o asociaţie precum că cei din Europa de Est sunt un pic bandiţi. Psihologic, mai ales francezii, au o frică pentru persoanele noi. Moldovenii sunt mai deschişi. Totuşi ne-am născut şi am crescut în URSS, am fost educaţi într-un mediu multicultural. A trebuit să demonstrăm cine suntem. Eu foarte mult mă mândresc cu faptul că la locul de muncă unde este un moldovean sau un român, după unul de-al nostru sunt angajaţi câţiva. Nu unul, ci doi, trei, patru sau cinci. Am văzut-o cu ochii mei.
După anul 2005 am început să fim acceptaţi şi chiar căutaţi pentru lucru fizic mai ales. Nu aveam biserica noastră înainte, nu aveam o diasporă organizată. Azi lucrurile s-au schimbat. Ambasada e aproape perfectă. Ce cerem ni se face. Păcat că nu s-au întâmplat toate astea acum cinci ani. Am fi beneficiat de foarte multe”.
Europa Liberă: Programul Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie prevede întoarcerea acasă doar a 30 de moldoveni...
Olga Bîtcă: „Cred că e una din primele dezamăgiri. De ce doar 30? Apoi m-am gândit că programul e abia la început de cale. În plus, cine va dori să se întoarcă? Mai mulţi doritori sunt să plece. Oare e uşor după toate luptele pe care le ducem în străinătate, când obţinem mici realizări, să plecăm şi să părăsim totul? E necesar ca persoana să vrea foarte mult să se întoarcă acasă şi să aibă ceva repere”.
Europa Liberă: Astfel va putea schimba lucrurile?
Olga Bîtcă: „Da, la sigur. Persoanele care au trăit şi muncit în străinătate au o altă mentalitate, ei nu mai sunt moldoveni, francezi, italieni. Eu spun că sunt europeană. Oamenii aceştia au valoare. Cunosc oameni care au studiat dreptul în România şi să vedeţi că altfel sunt pregătiţi decât cei din Moldova. Este important faptul că am fost învăţaţi să căutăm soluţii, noi ştim cum să schimbăm puţin şi pe alţii. Însă nu cred că am să ajung să spun că sunt superioară cuiva, fiindcă anume pentru că sunt diferită am tot interesul să lucrez cu cineva care a avut un alt parcurs”.
Europa Liberă: Astfel răspundeţi la reproşul care eventual s-ar face auzit: dacă nu luaţi locul moldovenilor şcoliţi aici?
Olga Bîtcă: „Şi reproşului dacă mă consider superioară. Sunt alta; şi fiecare are locul său. Astfel de programe permit evitarea unui dublu exod al creierilor, fiindcă îndată ce un moldovean a plecat peste hotare, este un risc foarte mare ca acesta să plece, de exemplu în Canada, ceea ce e un păcat. Imaginaţi-vă, a fost persoana formată academic, poate chiar profesional în Moldova, au fost cheltuite resurse financiare publice! E nevoie de aşa programe unde este o susţinere, inclusiv cea psihologică, inclusiv „Olga, ce mai faci?”, ca în cazul Programului prin intermediul căruia m-am întors. În cazul meu acest dublu exod al creierului a fost evitat în momentul dat, dar riscul persistă”.
Europa Liberă: Dna Bîtcă, vă mulţumim pentru interviu.
Olga Bîtcă: „Dreptul l-am început în Moldova şi nu l-am pierdut din vedere niciodată. În Franţa, am fost acceptată în câteva universităţi. Am lucrat fizic, ca mulţi compatrioţi, ca mulţi colegi de la drept, şi nu mă ruşinez să spun acest lucru. Mi-a priit foarte bine pentru că am comunicat mult şi aşa am învăţat franceza.
Următorul pas era să fac masteratul într-o universitate prestigioasă. Foarte mult mi-a plăcut specialitatea, mi-a fost greu dar fiindcă a fost alegerea mea, am reuşit să o absolv cu note bune”.
Europa Liberă: Aţi reuşit să vă angajaţi?
Olga Bîtcă: „Am lucrat într-un grup industrial foarte mare, cu sediul juridic la Paris. A fost o experienţă poate din punct de vedere juridic nu atât de minuţioasă şi valoroasă, dar mai mult umană, adică din punct de vedere a managementului, a gestiunii situaţiilor de criză. Am mai făcut stagieri aici și în Ucraina, în timpul vacanțelor mele de vară. Consider că stagiile sunt o necesitate şi nu trebuie să aşteptăm că cineva, undeva, ne va ajuta. Bate şi ţi se va deschide. Eu am cerut, am rugat să fiu ajutată. Îmi amintesc cum un preot m-a ajutat cu o stagiere în Ucraina, m-a recomandat...”
Europa Liberă: Şi aşa s-au întins 10 ani de zile. Când aţi decis că vreţi să veniţi acasă?
Olga Bîtcă: „Eu, totuşi, foarte mult am vrut să rămân în Franţa, foarte mult iubesc această ţară, poate mai mult decât unii francezi. Sunt două ţări în inima mea – Moldova şi patria adoptivă, Franţa. Întâmplător am văzut anunţul Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie şi m-am gândit că îmi va fi foarte greu să mă întorc acasă nepregătită. Adică trebuie să-mi pregătesc întoarcerea atât psihologic cât şi administrativ. Aveam nevoie de un post de muncă. Mi-am spus că, până acum, am scrutat cu lupa piaţa muncii din Franţa. Eu o cunosc. Acum, la momentul dat, nu cunosc piaţa muncii moldoveneşti. Zic, să văd ce se întâmplă”.
Europa Liberă: Cum şi cât a durat „aterizarea” dvs în Moldova?
Olga Bîtcă: „În fine, am fost contactată şi anunţată că dosarul meu va fi studiat. Având în vedere că eu deja am o diplomă în sfera privată a învăţământului, am finisat o şcoală de comerţ în economie de afaceri internaţionale care vine ca un supliment foarte valoros la studiile juridice pe care le am. Un supliment care e foarte rar şi foarte căutat pe piaţa muncii franceze şi nu numai. Ei mi-au spus: noi acceptăm candidatura dvs. Chiar dacă programul prevede găsirea unui angajator, eu cred că trebuie neapărat de căutat singur un loc de muncă. Fără această căutare nu poţi înţelege piaţa muncii”.
Europa Liberă: Să înţeleg că aveţi acum mai multe oferte?
Olga Bîtcă: „Am trei oportunităţi la momentul dat, din partea unei întreprinderi mari şi una mică în sfera privată şi altă propunere este din sfera publică”.
Europa Liberă: Şi care vă face cu ochiul?
Olga Bîtcă: „La bază credeam cea privată, dar dacă se întâmplă că mă voi simţi mai bine în cea publică, posibil să ale o funcţie publică”.
Europa Liberă: Nu vă sperie salariul mic pe care îl oferă o instituţie de stat?
Olga Bîtcă: „Da, mă sperie. De aceea mi-am pus ca prioritate sfera privată. Dar în regula căutării muncii nu trebuie eliminate posibilităţile, nu trebuie spus doar sfera privată sau doar sfera publică. Viaţa îţi oferă multe surprize şi trebuie privit obiectiv, chiar dacă sunt preferinţe subiective”.
Europa Liberă: Vi s-a părut schimbat Chişinăul, Moldova?
Olga Bîtcă: „Consider că a evoluat destul de bine. Din păcate, provincia pe care am vizitat-o a evoluat mai puţin. Dacă ar fi evoluat şi provincia la fel, eu aş fi fost cu inima împăcată şi aş fi spus: super”.
Europa Liberă: Cum aţi găsit satele noastre?
Olga Bîtcă: „Am impresia că sunt mai puţin părăsite, că ceva parcă un pic e mai bine. Vreau foarte mult să se întoarcă concetăţenii noştri care nu îşi găsesc locul în străinătate. Şi dacă unii îşi găsesc foarte uşor locul în străinătate, fie pentru un lucru fizic, fie intelectual, aş dori ca anumite persoane, oricare ar fi nivelul lor de studii, de competenţă, să se întoarcă acasă. La sigur, pentru experienţa lor în străinătate, ei reprezintă o valoare importantă pentru ţara lor”.
Europa Liberă: Aţi vorbit despre moldovenii noştri din Franţa. Care e situaţia lor acum?
Olga Bîtcă: „La început eram evitaţi. Se făcea o asociaţie precum că cei din Europa de Est sunt un pic bandiţi. Psihologic, mai ales francezii, au o frică pentru persoanele noi. Moldovenii sunt mai deschişi. Totuşi ne-am născut şi am crescut în URSS, am fost educaţi într-un mediu multicultural. A trebuit să demonstrăm cine suntem. Eu foarte mult mă mândresc cu faptul că la locul de muncă unde este un moldovean sau un român, după unul de-al nostru sunt angajaţi câţiva. Nu unul, ci doi, trei, patru sau cinci. Am văzut-o cu ochii mei.
Europa Liberă: Programul Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie prevede întoarcerea acasă doar a 30 de moldoveni...
Olga Bîtcă: „Cred că e una din primele dezamăgiri. De ce doar 30? Apoi m-am gândit că programul e abia la început de cale. În plus, cine va dori să se întoarcă? Mai mulţi doritori sunt să plece. Oare e uşor după toate luptele pe care le ducem în străinătate, când obţinem mici realizări, să plecăm şi să părăsim totul? E necesar ca persoana să vrea foarte mult să se întoarcă acasă şi să aibă ceva repere”.
Europa Liberă: Astfel va putea schimba lucrurile?
Olga Bîtcă: „Da, la sigur. Persoanele care au trăit şi muncit în străinătate au o altă mentalitate, ei nu mai sunt moldoveni, francezi, italieni. Eu spun că sunt europeană. Oamenii aceştia au valoare. Cunosc oameni care au studiat dreptul în România şi să vedeţi că altfel sunt pregătiţi decât cei din Moldova. Este important faptul că am fost învăţaţi să căutăm soluţii, noi ştim cum să schimbăm puţin şi pe alţii. Însă nu cred că am să ajung să spun că sunt superioară cuiva, fiindcă anume pentru că sunt diferită am tot interesul să lucrez cu cineva care a avut un alt parcurs”.
Europa Liberă: Astfel răspundeţi la reproşul care eventual s-ar face auzit: dacă nu luaţi locul moldovenilor şcoliţi aici?
Olga Bîtcă: „Şi reproşului dacă mă consider superioară. Sunt alta; şi fiecare are locul său. Astfel de programe permit evitarea unui dublu exod al creierilor, fiindcă îndată ce un moldovean a plecat peste hotare, este un risc foarte mare ca acesta să plece, de exemplu în Canada, ceea ce e un păcat. Imaginaţi-vă, a fost persoana formată academic, poate chiar profesional în Moldova, au fost cheltuite resurse financiare publice! E nevoie de aşa programe unde este o susţinere, inclusiv cea psihologică, inclusiv „Olga, ce mai faci?”, ca în cazul Programului prin intermediul căruia m-am întors. În cazul meu acest dublu exod al creierului a fost evitat în momentul dat, dar riscul persistă”.
Europa Liberă: Dna Bîtcă, vă mulţumim pentru interviu.
