Revin azi la povestea hrişcăi. Spuneam vineri că hrişculiţa a dispărut cu desăvîrşire de pe rafturile magazinelor. Cel puţin la Botanica de Jos eu unul n-o mai pot găsi. Şi mai spuneam care e supoziţia pensionarului Veniamin Aleksandrovici, care îmi este vecin. Veniamin Aleksandrovici consideră că hrişcă este cîtă frunză şi iarbă. Doar că „negustorii şmecheri o ţin în depozite şi nu vor s-o vîndă. Nu le-a convenit că guvernul i-a amendat atunci cînd au scumpit-o peste măsură şi aşteaptă zile mai bune”.
Aşadar, vineri dimineaţa vă vorbeam despre dispariţia hrişcăi, stimaţi ascultători. Şi în aceeaşi zi, la amiază, o descopăr uimit într-un supermarket. Nu, pachetele cu hrişcă n-au reapărut pe rafturi. În schimb, în secţia culinărie, alături de felurite salate, clătite şi pîrjoale, era vîndută hrişca fiartă. Această hrişcă fiartă, preparată, era fireşte mai scumpă.
Vasăzică, supermarketul cu pricina nu poate face rost de hrişcă la pachet, ci numai de hrişcă pe care ne-o vinde preparată. Mi s-a părut uşor ciudat faptul acesta. Dar admit că hipermarketul are numai cîteva kilograme de hrişcă pe care s-a gîndit să le vîndă mai avantajos. Dacă e aşa, nu prea ai ce să-i reproşezi supermarketului.
Am stat deci o vreme în cumpănă, gîndindu-mă dacă merită să cumpăr nişte hrişcă fiartă. Şi, cu toate că tentaţia era mare – cine ştie dacă o mai găsesc în alt chip! -, am renunţat, zicîndu-mi că nu face. Şi iată de ce.
În mod normal, cumpărătorul trebuie să aibă dreptul de a alege. Aş fi putut, desigur, să cumpăr nişte hrişcă fiartă, dar dacă nu pot s-o fierb eu atunci cînd vreau lucrurile se complică un pic. Nu mi se pare foarte corectă situaţia asta.
În al doilea rînd, am convingerea că într-o ţară cu o economie „în mare parte lipsită de libertate”, conform clasamentului recent al unei fundaţii prestigioase, într-o economie viciată de monopoluri, singura pîrghie eficientă care poate schimba lucrurile e decizia cumpărătorului. Numai nişte cumpărători reflexivi, care se respectă, mai pot influenţa evoluţia preţurilor, dar şi comportamentul importatorilor şi vînzătorilor.
De aceea, dacă nu pot cumpăra hrişcă la pachet, hrişca fiartă nu mă interesează. S-o cumpere cine vrea, eu n-o cumpăr. Şi, repet ceea ce am spus vineri, chiar dacă n-ar mai fi hrişcă niciodată, o să mă descurc, voi supravieţui. Tranziţia ne-a călit, ne-a învăţat să renunţăm la multe.
