Linkuri accesibilitate

Vocația europeană a Republicii Moldova


Petru Bogatu și Eugen Revenco în studioul Europei Libere
Petru Bogatu și Eugen Revenco în studioul Europei Libere

O discuție despre strategii de politică externă, cu Petru Bogatu și Eugen Revenco.



Rămas în urmă, primul deceniu al secolului 21 devine tocmai bun de pus pe raft. Nu pentru ca să se prăfuiască, ci pentru a-l avea la vedere, poate învăţăm şi noi ceva din el. Ca pe un bibelou de porţelan, vorba cântecului. Răsfoind calendarul istoric, chit că veţi atrage atenţia, că în urmă cu şase ani, ca mîine, adică pe 10 ianuarie, Victor Iuşcenko fusese recunoscut drept învingător al alegerilor prezidenţiale. Tot în ianuarie, peste un an, Gazprom-ul a întrerupt livrările de gaze naturale către Ucraina, urmare a unei dispute pe marginea preţului. Cu doi ani mai târziu, în ziua de 6 ianuarie 2008, Mihail Saakashvili a câştigat cel de-al doilea mandat prezidenţial. Aceste două nume, întâlnindu-se în calendarul lunii ianuarie, mi-au sugerat tema discuţiei de astăzi. Republica Moldova are în faţă două exemple, de care va trebui să ţină cont, sau nu, atunci când va reseta în curând computerele de la Ministerul de Externe
.

*

La emisiunea de astăzi participă expertul de la Asociaţia de politică externă, Eugen Revenco, fost angajat al Ministerului de Externe, şi analistul şi editorialistul Petru Bogatu, de la trustul de presă Jurnal. Discutăm despre cele două exemple vizibile din spaţiul post sovietic, pe care le oferă Georgia şi Ucraina, şi despre lecţiile pe care ar fi să le înveţe, sau nu, politicienii moldoveni, ocupaţi cu formarea Cabinetului de miniştri şi cu reconfigurarea întregii piramide a puterii.

Europa Liberă: Eugen, acum, când se resetează politica de orientare europeană, trenuie să aibă în vedere Cabinetul de miniştri modelul georgian, care se consideră de succes, relativ, dar de succes? Şi experienţa ucraineană, care a trecut prin faza Iuşcenko şi a ajuns în faza Ianukovici, când fostul premier este cercetat penal. Deci, aceste modele e bine de luat în seamă? Sau trebuie să căutăm o alternativă?

Eugen Revenco:
„Evident, că orice experienţă din spaţiul ăsta estic trebuie să fie utilă. Atât Georgia, cât şi Ucraina au avut o puternică componentă emoţională, atunci când abordau subiectele în relaţiile lor cu Federaţia Rusă şi cu UE.”

Europa Liberă: Dar, războiul din Georgia e super emoţional.


Eugen Revenco: „Până la războiul din Georgia şi după. Oricum, au foarte multe emoţii şi mai multă impulsivitate. Avantajul nostru comparativ este că nu avem hotar direct cu Federaţia Rusă. Avantajul nostru comparativ este că suntem foarte mici, comparativ cu Ucraina şi avem vecini foarte mari, care sunt deja membri UE. Plus, avem conexiunile noastre interumane, care sunt mult mai strânse, din câte înţeleg eu, cu întreg spaţiul UE. Mie mi se pare, că noi am trecut o fază periculoasă, unde am fi putut să ne reîntoarcem în trecut, cu alegerile din noiembrie 2010.

Constituirea Alianţei pentru Integrare Europeană-2 este o şansă pentru avansare. Dacă credem, că riscul vine din Federaţia Rusă, nu aş exagera. Probabil, riscul mai mare vine din partea clasei politice moldoveneşti, care este foarte fragmentată, foarte fragilă. Probabil, că aici în interior ar trebui să căutăm formule de consolidare a societăţii şi a clasei politice.”

Europa Liberă: Prin urma, factorul rusesc, sugeraţi Dumneavoastră, cu atât mai mult presupune o mai fermă motivare, pe care să o anunţe Chişinăul în ceea ce priveşte strategiile de politică externă. În ce măsură sunt reprezentative căile, convenţional, georgiană şi ucraineană pentru Moldova? Şi dacă este Moldova în situaţia să aleagă între aceste două căi?

Petru Bogatu: „Am toată certitudinea, că noi nu avem căi de ales, chiar dacă în aparenţă avem. În fond, toate ţările îşi urmăresc interesul lor natural. Şi interesul nostru natural, aşa cum a spus Eugen Revenco, este Europa, chiar dacă nu întreaga populaţie este deocamdată conştientă, realizează acest fapt.
Ziaristul Petru Bogatu


Dacă vrei o comparaţie, pentru că insişti, asupra unor comparaţii cu Ucraina şi cu Georgia – diferenţa capitală între Republica Moldova şi Ucraina este faptul, că o posibilă orientare politică, sau miză politică a oficialităţilor de la Chişinău pe Moscova, aşa cum a fost sub Voronin, nu face altceva decât să dezbine societatea şi să creze extrem de mari tensiuni pe toate planurile. În fond, evenimentele din 7 aprilie au fost punctul culminant al acestor tensiuni.

În Ucraina, din contra, miza pe Europa nu face altceva, decât să caşte prăpastia în societate dintr-o parte sau alta. Deci, pe termen lung, o direcţie, un reper european pentru Ucraina înseamnă deocamdată tensiuni sociale. Societatea ucraineană nu este în mare majoritate pregătită pentru, nu are vocaţie, dacă vreţi, europeană. Republica Moldova din contra are. Pe termen lung, în cazul unei guvernări pro europene, este posibilă o stabilizare a situaţiei politice interne din Republica Moldova. Cel puţin între Prut şi Nistru putem coagula societatea în jurul ideei europene.”

Europa Liberă: Petru, hai să rămânem la aceste două jaloane, totuşi, să încercăm să le analizăm. Georgia poate a fost mai nepregătită decât Ucraina, dar din contul unui preşedinte foarte hotărât, din contul unei mobilizări exemplare, a reuşit cel puţin să accrediteze imaginea unei ţări foarte bine motivate. Ucraina, dimpotrivă, după Revoluţia portocalie, este nevoită să dea înapoi, să renunţe la orientarea spre NATO. Şi atunci, aceste două modele vi se par reprezentative acum în faţa Moldovei? Am ajuns deja mai aproape de Georgia şi am depăşit faza Ucrainei? Sau, Doamne fereşte, abia ne aşteaptă deziluziile ucrainiene?

Eugen Revenco: „Eu cred, că problemele deziluziilor ucrainiene vin din partea aşteptărilor şi exagerate, probabil, din partea Vestului, şi a societăţii ucrainene. Din cauza unor abordări mai mult vocale din partea administraţiei de la Kiev decât în acţiune, cu excepţia anumitor segmente – media, dar care şi acelea sunt în mare parte controlate de anumite cercuri de influenţă, bine că sunt multiple. Şi apoi s-au bazat pe o antagonizare a Federaţiei Ruse, în mod evident. Şi miza Rusiei în Ucraina este mult mai mare.


Eu cred că noi, uneori, chiar exagerăm când căutăm vectorul de dezvoltare şi încercăm să contrapunem Estul cu Vestul. Este evident, că Republica Moldova are interese comerciale în Est, în mod special în Federaţia Rusă. Aceste interese nu vor dispare nici atunci, când dacă vom deveni membri UE. Şi acest interes, din contra, va trebui consolidat în timp. Relaţiile economice oricând vor fi o parte din intersul nostru naţional în o serie de riscuri şi provocări din partea Federaţiei Ruse la adresa securităţii noastre, acestea sunt şi militare şi neconvenţionale. Vedem prezenţa militară continuă a Federaţiei Ruse în regiunea transnistreană. Vedem prezenţa agenţilor Federaţiei Ruse în administraţia de la Tiraspol, lucru confirmat şi de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Şi atunci, fără răspunsuri la aceste riscuri, noi nu vom avea o avansare.”

Europa Liberă: Eugen, dar dacă luăm strict interesele economice – este una să faci comerţ cu Estul de la periferia fostei Uniuni Sovietice, şi e cu totul altceva e să impui reguli de joc, sau să revendici reguli de comerţ din interiorul Uniunii Europene pe post de membru-asociat. Sunt lucruri total diferite. E ca şi cum te-ai uita, sau ai asculta un concert simfonic din sala de spectacol sau de pe scările teatrului, nu?

Eugen Revenco:
„Federaţia Rusă cu certitudine este un actor comercial şi noi avem nevoie de el. Şi el tot este pe cale de a se moderniza. Ca să avem Rusia în rând cu lumea, cum s-ar spune, trebuie s-o avem în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Această organizaţie ne dă şi mecanisme de soluţionare a disputelor comerciale. Indiferent dacă sunt introduse sancţiuni de ordin politic sau altul, indiferent din care motive. De aici este interesul de a vedea o Rusie mai modernizată, care totuşi ne-ar da careva garanţii. Pentru că în relaţia bilaterală curată cu Federaţia Rusă nu există nici un fel de mecanisme de soluţionare a litigiilor, decât cele politice. Or, discuţiile politice sunt asimetrice între Republica Moldova şi Rusia.”

Europa Liberă: Adică, în politologia vulgară, asta se numeşte îmblânzirea ursului rusesc. Domnule Petru Bogatu, totuşi Moldova a trecut de punctul de întoarcere, ceea ce la aviatori se numeşte punctul de întoarcere, când există combustibil doar pentru a ajunge la punctul final şi nu mai există suficient combustibil pentru întoarcere.

Petru Bogatu:
„Mai întâi aş vrea să precizez – într-adevăr, nu trebuie să confundăm interesul comercial cu interesul strategic al unei naţiuni, sunt noţiuni total diferite. Da, capitalismul occidental a avut întotdeauna interes să vândă şi să cumpere ceva din Rusia bolşevică, asta nu înseamnă că a adoptat vectorul bolşevic. Sunt lucruri total diferite. Nu trebuie să ne facem iluzii în privinţa Rusiei. Nici în privinţa modernizării Rusiei, nici în privinţa interesului geopolitic al acestei ţări.

Citiţi ultimele fragmente, publicate din o veche corespondenţă între Bill Clinton şi Elţin, când nu era Putin la putere, care dovedesc un singur lucru, pe care îl ştim azi poate mai mult ca oricând – Rusia are conştiinţa de sine a unei mari puteri. De aceea interesul ei de mare putere în refacere, nu contrează va reuşi asta sau nu, este diferit de cel occidental, în ciuda viitoarelor cooperări, sau din contra animozităţi cu Occidentul.

Din acest punct de vedere şi interesul nostrul, al Republicii Moldova, al Georgiei, şi dacă vreţi, al Ucraina dacă va prefera totuşi să rămână un stat independent, sunt diferite. De aici vin şi animozităţile. Nu contează ce spune Ghimpu, Filat sau Marian Lupu. Cu alte cuvinte, orişice discurs pro-european, pro-occidental, pro-NATO este perceput în Rusia ca o tendinţă, o idee, o încercare de antagonizare a relaţiilor cu Rusia. Şi de aici apar şi tensiunile.

Vă asigur, cu cât cursul european al Republicii Moldova va fi mai clar, mai pronunţat, mai evident, cu atât mai multe probleme vom avea cu Rusia şi nu depinde de cine va fi la guvernare la Chişinău, cine va da tonul în actuala Alianţă – Lupu, Filat sau Ghimpu. Acest lucru s-a văzut foarte bine şi în Ucraina, fiindcă ai întrebat ceva mai înainte. Spre deosebire de Georgia, Ucraina este, pe de o parte, o ţară uriaşă, o ţară mare. Pe de altă parte, este mai puţin omogenă decât Georgia. În Georgia nu este opoziţie, de exemplu, antioccidentală şi filorusă. Georgienii sunt în mare lor parte, ca şi oricare altă naţiune care a fost au făcut parte din imperiul rus pe vremuri. Deci, chiar dacă nu este antagonistă, nu este ostilă faţă de Rusia, tratează Rusia ca şi polonezii, ca oricine alţii, cu destulă neîncredere.”


Europa Liberă: Dar Burjanadze vrea restabilirea relaţiilor.

Petru Bogatu: „Asta este doar retorică, pentru că ce înseamnă restabilire? Georgia, repet încă o dată, nici Saakashvili nu a încercat să antagonizeze relaţiile cu Rusia. Le-a antagonizat Rusia, pentru că nu-i place ce a făcut Saakashvili. Iată acum Rusia s-a mulţumit cu cursul lui Ianukovici. Fiţi atenţi, Rusia nu-şi propune acum recuperarea Ucrainei definitiv, nici alipirea ei. Rusia nu poate înghiţi Ucraina, pur şi simplu.”

Europa Liberă: Nici măcar Crimeea nu poate.


Petru Bogatu: „Nu poate înghiţi nici Crimeea. Nu-i trebuie un nou Caucaz. Cum a spus Lukaşenko ceva mai înainte, când zicea că trebui sau nu trebuie să se unească Bielorius cu Rusia. Dar Rusia e mulţumită cu o Ucraină, care şi-a pierdut elanul european şi NATO. Deci, o Ucraină, care în fond nu-şi propune şi dacă va continua tot aşa, nici nu se va pune problema alierii ei la comunitatea europeană sub nici o formă. Acest fapt mulţumeşte Rusia.

Dacă noi vrem să ajungem în aceeaşi situaţie, să ne bălăcim între Est şi Vest, ruşii vor fi mulţumiţi. Nu poţi să ai puţină orientare orientală şi puţină orientare occidentală, pentru că nu poţi să fii puţin gravid. Eşti gravid sau nu eşti.”

Europa Liberă: Domnule Bogatu, exact aţi pus degetul pe rană – există oare riscul ca noua administraţie de la Chişinău să ajungă pe o falsă traiectorie, în care pur şi simplu să piardă energiile, elanurile pro europene, mai ales consumându-se în retorică echilibristă. Eugen?


Eugen Revenco: „Ei vor pierde timp, dacă nu se vor consolida şi nu vor avea abordări comune faţă de riscurile care vin din exterior. Pentru că vorbim de Federaţia Rusă, dacă nu vor avea abordări şi roluri bine împărţite în acest dialog.”

Europa Liberă: Diapazonul e demarcat deja – se aud îndemnuri să nu demonizăm Rusia, să echilibrăm politica pro-orientală cu pro-occidentală, o lăsăm mai moale cu discursurile belicoase. Asta este calea profitabilă?

Eugen Revenco: „Dacă privim partidele noastre politice, noi vom observa că sunt o serie de partide, care încearcă să se poziţioneze ca lider în comunicarea cu Bucureştiul, sau favoritul. Şi acelaşi lucru vedem, tentativa unor partide de a se profila ca preferaţii, liderii Moscovei la Chişinău.”

Europa Liberă: Interfaţa.

Eugen Revenco:
„Atâta timp, cât va exista o asemenea concurenţă, vom rămâne fragili. Cum să minimalizăm sau să micşorăm riscurile unor intervenţii din exterior? Probabil să adoptăm un curs, care nu ar da pretexte Federaţiei Ruse, cel puţin pe termen scurt, de a exploata nu atât faptele, cât vorbele. De fapt, nici n-a fost agresivitate la adresa Federaţiei Ruse în politicul moldovenesc în ultimii ani, cel puţin din 2005, 2006 încoace.

Probabil, că ar fi bine să nu se încerce scoaterea Rusiei în evidenţă, dar să se pună accentul pe discursul european, fără a încerca să se antagonizeze Federaţia Rusă. Altceva este, că NATO per se, sau abordarea problemei de securitate nu trebuie să fie o sperietoare. Şi probabil, că aici ar trebui fapte pentru consolidarea sistemului de securitate în general, şi apoi vorbă despre oricare orientări, dar care vor fi cumva, cândva. Or, ele nici nu sunt acum pe agendă.


Republica Moldova rămâne în continuare neutră, dar este o ţară cu un sistem de securitate sub orice nivel de critică şi evenimentele din aprilie 2009 au arătat incapacitatea de a gestiona situaţia cel puţin la nivel local.”

Europa Liberă: Să vă mai întreb ceva: ce comportament aşteaptă de la Republica Moldova Europa? Că tot vorbim despre compatibilităţi şi incompatibilităţi. De fapt, Bruxelles-ul ce aşteaptă de la administraţia de la Chişinău în raport cu Răsăritul, domnule Bogatu? Îmi amintesc încă domnul Petru Lucinschi, pe când era preşedinte, spunea – nu-i adevărat, că Occidentul ar cere abandonarea CSI-ului. Ce semnale există, ce vrea Occidentul de la Chişinău? Cum să-şi construiască relaţiile cu Rusia, în special, şi cu CSI-ul, în general?

Petru Bogatu: „CSI, într-adevăr, nu se pune problema abandonării CSI pentru că nu există o astfel de organizaţie. Există un club, un club politic, care nu deranjează pe nimeni, nici pe occidentali şi nici pe ruşi. Occidentul ar fi, Uniunea Europeană în speţă, dar şi Statele Unite ar fi deranjaţi, dacă am da curs cererii unora şi am adera, de exemplu, sau am pune problema aderării la uniunea vamală Rusia-Bielarus-Kazahstan. Asta este cu totul altceva.”

Europa Liberă: Pe care şi Marian Lupu, a propos, recent a condamnat-o.

Petru Bogatu: „Da, evident, pentru că Marian Lupu, orice s-ar spune, cunoaşte foarte bine interesul occidental şi probabil cunoaşterea acestui interes, dar şi relaţiile pe care le are Partidul Democrat şi Marian Lupu cu cercurile occidentale şi europene în speţă, cât de filorus ar părea acest partid, dar în fond au înclinat balanţa în favoarea unei coaliţii pro europene.”

Europa Liberă: Şi, revenind, ce vrea Occidentul de la moldoveni?

Petru Bogatu: „Occidentul vrea şi a vrut mereu consecvenţă şi cristalizarea opţiunilor politice. Nu este vorba şi nici nu se pune problema demonizării, pentru că am auzit. Cei care vorbesc în aceşti termeni, inclusiv politicienii noştri, presa nu fac nimic altceva decât să vorbească în termenii propagandei, un anumit soi de propagandă rusească. Pentru că nimeni, nici măcar Mihai Ghimpu nu a avut măcar o tentativă de a diaboliza Rusia. Şi aici revin la ceea ce am mai spus – chiar Decretul cu privire la ziua de 28 iunie nu este un atac împotriva Rusiei, dar este o problemă care ţine de trecutul nostru şi de fosta Uniune Sovietică. Că a fost perceput de Rusia, asta e altceva şi asta e problema actualei guvernări de la Moscova.

Occidentul, şi asta înţelegem şi asta deducem din discursurile multiple ale emisarilor occidentali, care vin la Chişinău în ultimul timp tot mai des, vrea consecvenţă, vrea sincronizarea vieţii noastre politice, economice cu standardele europene, ca să vorbesc foarte schematic. Şi cu cât mai mult vom avansa pe acest plan, cu cât mai mult vom întreprinde foarte concrete de schimbare la faţă a Republicii Moldova, ca într-adevăr să începem să fim percepuţi ca nişte europeni, nu să ne punem nişte măşti, cum s-a făcut până acum, cu atât mai bine pentru Republica Moldova. Şi cu atât mai multe şanse va avea în viitor de integrare europeană. Mai întâi de ridicare a vizelor pentru călătoriile în Europa şi multe, multe alte lucruri.”

Europa Liberă: O mică paranteză – în timpul sărbătorilor de revelion polemizam, la un pahar de şampanie, pe marginea acestui Decret „buclucaş”. Am încercat să aduc următorul argument: Mihai Ghimpu, vorbind la modul metaforic, n-a făcut şi n-a putut să facă mai mult, decât a făcut Soljeniţin. N-a făcut mai mult decât a făcut Vladimir Putin, care a acceptat să transmită documentele privind Katyn ca să reglementeze relaţia cu polonezii. Se pare că acest argument l-a acceptat colegul meu de polemică.

Petru Bogatu: „Dar ceea ce a făcut Soljeniţin este literatură. Ceea ce a făcut Mihai Ghimpu este politică, de aceea deranjează.”

Europa Liberă: De asta am zis de Putin.

Petru Bogatu: „În ceea ce priveşte Putin şi Rusia trebuie să înţelegem un lucru – că şi relaţia cu Polonia, acuma cu Katyn-ul, ş.a.m.d., retorica pro modernizare a lui Dmitri Medvedev, care uneori se bate cap în cap cu afirmaţiile făcute în aceeaşi zi de Vladimir Putin, toate acestea dovedesc nu anumit o schimbare de optică strategică a Rusiei, ci oportunism. Oportunism, pe care-l urmărim zi de zi.

Iar opţiunea strategică a Rusiei rămâne aceeaşi – o putere, care trebuie să-şi redea măreţia de altă dată. Azi-mîine sau cândva, sfere de influenţe în zonele pe care le-au controlat ruşii pe vremea sovietică, cu precădere în fostele teritorii sovietice ş.a.m.d. Aici este punctul de divergenţe dintre Occident şi Rusia.

Occidentul, în principiu, acceptă ideea de sfere de influenţă. Aici, a propos, aş vrea să lămuresc un aspect, unii iau în derâdere şi persiflează pe această temă, spunând: cum aşa? Şi americanii, şi britanicii, şi alţi occidentali au şi ei sfere de influenţă ş.a.m.d. Când vorbim de sfere de influenţă, avem în vedere limitarea dreptului naţional de a alege. Şi nu cred, că americanii exercită presiuni asupra Mexicului, sau asupra altor ţări ca să aleagă o direcţie sau alta, o opţiune sau alta.”

Europa Liberă: Adică simplificând, americanii vin în Afganistan ca să creeze condiţii de libertate pentru afgani.

Petru Bogatu:
„Exact.”


Europa Liberă: Şi nu pentru a impune un preşedinte pe care au vrut să-l pună Uniunea Sovietică.

Petru Bogatu: „Acelaşi lucru şi în Irak şi, a propos, din punctul meu de vedere, Irakul totuşi a fost un succes, cu toate problemele care au apărut ulterior – terorism, dezbinarea ţării, ş.a.m.d., pentru că Irak încet, dar se mişcă spre un model democratic.”

Europa Liberă: Da, în comparaţie cu perspectiva pe care o avea Irakul cu dictatorul în frunte. Eugen, ce vrea Occidentul de la Moldova în relaţia cu Răsăritul?

Eugen Revenco:
„Lucruri simple: în primul rând să nu antagonizăm Răsăritul. Doi: să avem relaţii bune de vecinătate atât cu Estul, cât şi cu Vestul. Iar când vorbim despre integrare europeană Bruxelles-ul aşteaptă de la noi acţiuni. Am avut discursuri despre intenţii un an de zile, anul anterior, am avut reforme amânate anul trecut. Acum, în acest an vor începe examenele, testările care vor proba dacă dorinţa noastră este susţinută, sau rămâne la nivel de intenţie. Acolo unde Ucraina nu a trecut examenul şi acolo unde Ucraina a decepţionat foarte mult Occidentul este nu atât în retorica primilor ani Iuşcenko, dar în acţiunile guvernelor ulterioare de la Kiev, care nu au ştiut şi nu au tradus în acţiune toate promisiunile pe care şi le-au asumat.”

Europa Liberă: La modul practic, cum poţi să tratezi Rusia, că vorbim despre Rusia în principal, astfel încât să nu dai senzaţia de vasal, să păstrezi demnitatea, să nu te uiţi de jos în sus spre preşedintele Medvedev? Cum să păstrezi demnitatea, având aceste probleme, litigii, vulnerabilităţi, când eşti dependent de Gazprom, etc? Domnule Bogatu, cum să construieşti relaţia?

Petru Bogatu: „Să te comporţi cu demnitate, mai ales că avem şi modele de comportament cu demnitate – modelul Baltic, în primu rând. Şi trebuie să ţinem minte, pur şi simplu, că umilirea în faţa Rusiei nu ne salvează – Moscova nu crede în lacrimi, chiar ei spun asta. Şi Letonia, a propos, Estonia şi Lituania până la urmă au impus respect, deşi au avut de-a lungul celor două decenii o sumedenie de probleme, tensiuni şi reproşuri dinspre Est.

Acelaşi lucru trebuie să-l facem şi noi. Să ne vedem de treabă, în primul rând. Să ne urmărim interesul, pentru că, repet, izbândeşte o ţară care-şi urmăreşte interesul natural, naţional. La ceea ce a spus Eugen, de exemplu, ce aşteaptă de la noi Occidentul, dar invers – mai întâi acţiuni pro europene şi pe urmă să nu antagonizăm Risia. Pentru că dacă era altfel, atunci, de exemplu, Occidentul nu s-ar fi zbătut ca să fie aici o coaliţie de centru-dreapta. Putea să se împace şi cu comuniştii, care pun în prim plan o relaţie bună cu Rusia, iar cu Occidentul - să vedem, cu integrarea europeană dacă se poate sau nu.”

Europa Liberă: Să ne luăm banii şi mai vedem.

Petru Bogatu:
„Da, să mai vedem. Mai cu seamă, repet, antagonizarea Rusiei nu este problema noastră, este problema Moscovei.”

Europa Liberă: Domnule Revenco, sfaturile Dumneavoastră pentru preşedintele, fie şi interimar, Marian Lupu, care se va întâlni odată şi odată cu Dmitri Medvedev. Şi cum va trebui să se uite el la preşedintele rus, astfel încât să nu scoată în evidenţă statura lui?


Eugen Revenco:
„Pe şezute.”

Europa Liberă: Să-şi ia un taburet, nu?

Eugen Revenco:
„Există o linie roşie, peste care Federaţia Rusă nu este gata să păşească. Să-şi construiască nici un fel de relaţie pragmatică cu nimeni şi aici vorbim despre crearea acestui spaţiu rusesc, sau unde gândeşte şi vorbeşte, dar mai mult gândeşte şi acţionează ruseşte.

Aici primul element şi cel mai important este limba, un instrument care este folosit. Şi ca să nu fii vasal în relaţia cu Federaţia Rusă – haideţi, să învăţăm o lecţie din anul 2010. Preşedintele interimar a emis un Decret, care a fost interpretat altfel la Moscova şi aplicate anumite sancţiuni în raport cu Republica Moldova.

Clasa politică şi conducerea de atunci au găsit de cuviinţă, în primul rând, să blameze şeful statului, decât să ia o atitudine comună faţă de măsurile disproporţionate şi ilegal aplicate în relaţia cu Republica Moldova. Deci, primul element de slăbiciune este că actorii politici s-au grăbit să placă Moscovei în acel moment.”

Europa Liberă: Adică trebuie să se pună de acord şi până la semnarea Decretului şi, mai cu seamă, după.


Eugen Revenco: „Şi chiar dacă se comite o anumită greşeală, chiar dacă este asemena greşeală, ea trebuie tratată cu demnitate. Care a fost problema atunci? Că ministrul leancă a găsit de cuviinţă să-i facă reproşuri lui Ghimpu, dar nu să ia atitudine faţă de declaraţia lui Lavrov la adresa Republicii Moldova şi şefului statului interimar. Aceea a fost o abordare nedemnă.”

Petru Bogatu: „A propos, şi ruşii au speculat imediat asta. Ce a spus Lavrov la scurt timp după asta? Că în fond la Chişinău noi n-avem cu cine vorbi, pentru că noi nu ştim cine conduce ţara asta. Deci, acest comportament inconsecvent şi în contradicţie în interiorul guvernării sunt doar ca un bumerang împotriva întregii puteri politice şi au de pierdut toţi, şi cel care a făcut eroarea, sau dincontra a făcut un lucru bun, şi ceilalţi, care l-au criticat.

Şi aici văd partea bună a principiului consensualităţii, pentru că eu sper, partea proastă am spus deja, posibil să existe lucruri care vor trebui să fie rezolvate şi nu vor fi, din cauza că nu se va găsi un limbaj comun. Partea bună este, că nu vor fi derapaje de acest gen, când se va crea impresia, că stânga nu ştie ce face drapta.”

Pe aceeași temă

Previous Next

XS
SM
MD
LG