Romii din Balcani trăiesc în condiţii mizere, sunt supuşi periodic la evacuări forţate, sunt victime ale rasismului şi discriminării cînd e vorba să beneficieze de locuinţe sociale – aceasta este una din concluziile unui studiu asupra condiţiilor de trai ale romilor făcut de Centrul European pentru Drepturile Romilor de la Budapesta în mai multe ţări din Balcanii de vest şi Europa de sud-est, între care şi România. Interviu cu directorul executiv al Centrului, Rob Kushen.
Europa Liberă: Concluziile raportului sînt îngrijorătoare, deşi lucrurile nu sînt noi - problema e cronică. Romii nu pot să scape de condiţiile mizere de locuit, de rasism şi de discriminare. Problema nu e de ieri de azi, pe vremea comunismului romii o duceau rău, după prăbuşirea comunismului o duc la fel de rău. Nimeni nu pare capabil să convingă autorităţile să facă ceva bun pentru romi. Iar majoritatea lipeşte din start stereotipuri pe aceşti oameni. Cum pot fi convinse autorităţile să-şi modifice poziţia?
Rob Kushen: Sub comunism condiţia social-economică a multor romi din estul Europei şi fosta Uniune Sovietică era de fapt mai bună decît e azi pentru că exista cel puţin o minimă protecţie socială din partea statului. Aş adăuga că sub comunism statul deţinea toate terenurile, iar romii nu aveau nimic. Sub capitalism, pămîntul a fost privatizat, şi romii tot nu au nimic. Situaţia s-a înrăutăţit de fapt pentru că pe măsură ce terenurile au fost trecute în proprietate privată şi a urmat dezvoltarea economică, romii s-au găsit în situaţia de a trăi pe terenuri care dintr-o dată au căpătat valoare, şi sînt alungaţi. Asta e cauza multora din evacuările forţate despre care e vorba în raport. Aveţi dreptate cînd spuneţi că problemele cu care se confruntă romii nu sînt de ieri de azi. Există o majoritate ostilă lor. Aş spune că o cale de a convinge statul să facă ceva este de a-l îndemna să se uite la costul pur economic al marginalizării romilor. Banca Mondială a calculat recent ca statul pierde miliarde şi miliarde de euro prin excluderea romilor de la a avea locuinţe normale, de la avea locuri de muncă, sau de la a beneficia de o educaţie decentă. Cînd romii sînt excluşi, ei nu muncesc, şi atunci nu plătesc taxe, dar primesc ajutor social din partea statelor. Aşa încît o cale de a-i convinge pe cei care nu sînt prea interesaţi să-i ajute pe romi este de a le arăta că societatea are de suportat o povară enormă neincluzîndu-i pe romi ca membri cu drepturi depline.
Europa Liberă: În discuţiile mele cu membri ai populaţiei majoritare şi cu reprezentanţi guvernamentali am auzit deseori opinia că deşi există dorinţa ca romii să fie ajutaţi, ei, romii, nu se lasă ajutaţi, nu doresc să fie ajutaţi. E corectă această opinie?
Rob Kushen: E o opinie incorectă. Familiile romani doresc ca odraslele lor să aibă parte de educaţie, romii ar dori să aibă slujbe, pentru a aduce acasă toate cele de trebuinţă unui trai normal pentru familiile lor. Asta nu înseamnă însă că ajutorul e întotdeauna uşor de dat, şi deseori comunităţile de romi nu au încredere în eforturile statului de a le da asistenţă. Cu siguranţă că romii înşişi au responsabilitatea de a folosi resursele, dacă ele le sînt puse la dispoziţie. Adică să-şi trimită copiii la şcoală, să caute de lucru etc. Dar cred că e greşit să se spună că romii nu doresc să fie ajutaţi, că nu vor să fie incluşi în societate. Pe de altă parte, ei au fost excluşi din societate atîta vreme încît mai sînt multe bariere de trecut.
Europa Liberă: Mai e o problemă, care mie mi se pare paradoxală: există romi bogaţi, sau cu o oarecare bunăstare, care sînt expuşi invidiei publice. Am întîlnit situaţia asta în România. Sînt dispreţuiţi pentru că sînt bogaţi, şi sînt dispreţuiţi pentru că sînt romi, ceea ce e de neînţeles.
Rob Kushen: Există cu siguranţă unii romi cu o situaţie materială bună, cum sugeraţi, care trăiesc o viaţă confortabilă de clasă de mijloc. Aici avem de-a face însă cu ceva ce ţine de asimilare. Unii din romii care reuşesc în viaţă ajung în această situaţie pentru că uneori îşi ascund identitatea romă, pentru că nu e un avantaj pentru ei în a fi identificaţi ca romi, şi atunci aleg să nu fie identificaţi aşa, şi ajung să fie izolaţi de comunităţile din care provin. Ăsta e un fenomen interesant.
Europa Liberă: E unul tragic de fapt. George Soros mi-a spus într-un interviu acum cîţiva ani că dacă un rom vrea să reuşească în viaţă trebuie să renunţe la identitatea lui culturală, la etnia lui, ceea ce e de neacceptat.
Rob Kushen: În multe locuri despre asta e vorba, e mai uşor să răzbaţi aşa. Cu excepţia unor domenii, cum ar fi muzica de exemplu, unde e un oarecare nivel de acceptare din partea societăţii a muzicienilor romi, dacă vrei să fii doctor sau avocat şi eşti rom, există şansa să-ţi fie mai uşor dacă lumea nu ştie că eşti rom. Şi asta e o tragedie.
