Joi a avut loc cea de-a opta rundă de negocieri trilaterale între partidele parlamentare. După cum se vede, negocierile bat pasul pe loc, iar crearea Alianţei întîrzie.
În postarea anterioară am spus că PDM are o manieră dură de negociere cu partidele liberale. Acest lucru i s-ar fi iertat dacă ar fi exclus din start orice coaliţie cu comuniştii. Democraţii, însă, spun că au tot confortul de discuţie cu comuniştii, oferta cărora este mult mai generoasă şi concretă, pe cînd cea făcută de PLDM este slab conturată. Interesant este că nimeni nu ştie în ce constă oferta comuniştilor.
Care este de fapt rolul echilibristicii făcute de PDM, care balansează între o coaliţie de centru-dreapta şi alta de centru-stînga?
Rolul PDM este de a întinde cît mai mult aceste negocieri, astfel ca pe parcursul acestei perioade de tratative, PCRM să se simtă ca într-un purgatoriu, unde să li se ierte toate păcatele ca mai apoi să intre în „paradis", adică la guvernare.
Democraţii încearcă să „decrimineze” PCRM-ul astfel ca să nu mai fie privit ca un partid-monstru, dar ca un potenţial partener de coaliţie. Faptul ca PDM negociază pe picior de egalitate atît cu comuniştii cît şi cu liberalii - îi plasează pe comunişti pe acelaşi cîntar cu partidele de centru-dreapta, care, cum n-ai da, au guvernat democratic în această perioadă...
Democraţii încearcă să „decrimineze” PCRM-ul astfel ca să nu mai fie privit ca un partid-monstru, dar ca un potenţial partener de coaliţie. Faptul ca PDM negociază pe picior de egalitate atît cu comuniştii cît şi cu liberalii - îi plasează pe comunişti pe acelaşi cîntar cu partidele de centru-dreapta, care, cum n-ai da, au guvernat democratic în această perioadă...