Deşi trăim într-un spaţiu aşa-zis mioritic, politicienii tranziţiei ne-au bombardat deseori cu mesaje apocaliptice, mesaje în care oponenţii sînt ponegriţi, făcuţi cu ou şi cu oţet şi chiar demonizaţi. Am auzit nu o dată, chiar şi în recenta campanie electorală, discursuri apocaliptice care fac din rivalii politici adevăraţi monştri. Discursul apocaliptic vrea să ţi se ridice părul măciucă în cap, vrea să ţi se încreţească pielea de groază şi nu numai atît. Discursul apocaliptic al politicianului vrea să racoleze adepţi sub pretinsa flamură a ADEVĂRULUI.
Am citit deunăzi în Comunistul un asemenea eseu semnat de deputatul Igor Dodon. Eseul e intitulat Inchiziţia liberală şi are un subtitlu – ADEVĂR. Aşadar, e ca şi cum punctul de vedere al autorului ar fi adevărul gol-goluţ. Igor Dodon vorbeşte în articolul său despre o Inchiziţie liberală „exclusivistă, agresivă, rectilinie, nemiloasă şi colţoasă ca o beschie”.
Şi mai scrie deputatul comunist: „Cu o fervoare tipică pentru mişcările extremiste, cu o încrîncenare fanatică, Inchiziţia prin armata sa de iezuiţi a pătruns astăzi oriunde, le citeşti mai tot timpul veninul revărsat prin ziare... Pentru că au prins gustul rugului şi incendiului şi au probat argumentul pumnului în gură. Cît i-ar costa să mai organizeze un 7 aprilie, dacă îi îndeamnă cauza? Ce i-ar mai opri să mai arunce în rugul purificării nişte clădiri şi să mai provoace nişte victime omeneşti? Atîta timp cît maşinăria propagandistică a inchizitorilor contemporani macină, zdrobeşte şi linşează, noi mai sîntem ostaticii unui Ev Mediu Liberal”.
Citeşti şi te copleşeşte spaima. Oponentul politic ajuns la guvernare e transformat într-o sperietoare, e descris în culori negre-respingătoare. Şi e bine dacă omul e reflexiv şi are simţul măsurii. Dar dacă e mai naiv şi mai impulsiv ce ar trebui să facă? Să sară la beregata „inchiziţiei”?
Vreau să spun că aceste discursuri apocaliptice, cu care ne-au hrănit ani de zile politicienii, au învrăjbit societatea, au separat oamenii în tabere ireconciliabile. Şi ele sînt trîmbiţate şi de unele voci din parcela de dreapta a eşichierului. Şi acolo simţul măsurii absentează uneori.
Mi se pare de-a dreptul periculos şi iresponsabil tipul acesta de discurs care incită oamenii, care inoculează antipatie şi ură. Mai ales dacă autorul e un ditamai politician şi deputat în parlament. A venit demult timpul să polemizăm sau să acuzăm civilizat, să aruncăm baionetele şi buzduganele. Asta dacă mai dorim să făurim împreună o ţară.
