Ierte-mi-se comparaţia electorală, dar în 2010 topurile mi se par asemenea sondajelor la ieşirea de la urne – care titlu trece pragul de 10, ceea ce în economia emisiunii reprezintă 20%, după ce că pentru a fi prezentate în cadrul rubricii Carte la pachet acestea au trebuit să înfrunte concurenţa miilor şi miilor de cărţi de pe rafturile librăriilor Cartier. (Altfel spus, poţi foarte bine strânge o listă de 2.500 de semnături, şi totuşi să nu obţii mai mult de câteva zeci/sute de voturi în final…) Fac această remarcă deoarece ţin să accentuez că prezenţa însăşi în cadrul emisiunii a cutărui sau cutărui titlu este „o mare glorie” (Kavafis), iar topul de la sfârşit de an – o încununare regească, adevărat într-o Republică a Literelor.
Ei bine, selecţia celor zece finaliste s-a făcut în două etape, cum ar fi pe două viteze sau – dacă doriţi – în sincronie şi în diacronie: mai întâi, pe parcursul anului, ori de câte ori citeam o carte excepţională, bunăoară Un roman rus al francezului Emmanuel Carrere, îmi împărtăşeam bucuria în stânga şi-n dreapta, în afara orelor (pardon, secundelor) de program; mai târziu, ajuns la finele lui 2010, privesc în oglinda retrovizoare ce titluri/autori mă ajung din urmă, în pragul unui nou deceniu, când alte şi alte noutăţi mă aşteaptă cu sufletul la gură. Şi atunci, de ce nu aş recunoaşte că nu atât cititul la zi, cât recitirile influenţează acest clasament? (Între paranteze fie spus, mi s-a întâmplat să mă întorc la vreo carte prezentată acum 3-4 ani, nu că nu aş fi avut una pe potrivă dintre noutăţi, ci fiindcă abia „jocul secund mai pur” aşează un titlu/autor în „căsuţa” lui într-un altfel de tabel periodic al elementelor.)
Urmând aşadar cele două porniri – goana după noutăţi, pe de-o parte, şi neputinţa de a mă despărţi de cărţile dragi, pe de-alta –, acest top ten cuprinde de fapt două selecţii: prima, a inimii; şi cea de a doua, a memoriei. Iată cele câteva titluri ce mi-au dat palpitaţii, selectându-se practic singure (le dau în ordinea în care au fost prezentate):
Milorad PAVIC, Celălalt trup, Paralela 45, 2009;
Fernand COMBET, SchrummSchrumm, Cartier, 2010;
Adrian CHIVU, Caiet de desen, Curtea Veche, 2008;
Emmanuel CARRERE, Un roman rus, Trei, 2008;
Marin MĂLAICU-HONDRARI, Apropierea, Cartea românească, 2010.
Dintre acestea, oricare merită recitit, altfel spus – privit în oglinda retrovizoare peste ani. Cât despre titlurile ce m-au ajuns din urmă, impunându-se cu toată forţa, acestea sunt:
J. D. SALINGER, De veghe în lanul de secară, într-o nouă traducere, Polirom, 2005;
Truman CAPOTE, Mic dejun la Tiffany, Univers, 2006;
Gabriel GARCIA MARQUEZ, Dragostea în vremea holerei, Rao, 2010;
Bogdan SUCEAVĂ, Miruna, o poveste, Curtea Veche, 2008;
Czeslaw MILOSZ, Gândirea captivă, Humanitas, 2008.
Altfel spus, reeditările fac deliciul adevăraţilor degustători, mai cu seamă când acelaşi produs e reîmprospătat – cum este cazul noii versiuni a romanului lui Salinger. (Între paranteze fie spus, am remarcat în ultimii ani câteva astfel de traduceri, de la Zorba lui Kazantakis la Călătoria la capătul nopţii a lui Celine, fără a uita de monumentalul Don Quijote, datorat neobositului Sorin Mărculescu.)
Ajuns în alineatul în care se trage câte-un învingător, la categoriile literatura universală şi literatura naţională, ei bine aceştia vor fi… câteşitrei!
Aşadar, primul podium arată astfel: Fernand Combet – Emmanuel Carrere – Czeslaw Milosz (ordinea este, repet, cea a intrării în emisie, şi asta deoarece nu mă încumet să-i aşez într-o succesiune valorică). Cel de-al doilea podium reflectă oarecum preferinţele mele în materie de proză românească contemporană: Marin Mălaicu-Hondrari, cu Apropierea, mi se pare revelaţia anului literar 2010; la fel cum Miruna, o poveste a lui Bogdan Suceavă se dă la recitit, într-o reeditare venită la doar un an de la ediţia princeps; şi nici Caiet-ul de desen al lui Adrian Chivu nu-i de uitat. Dar la fel de bine aş putea alcătui o altă coaliţie, cu Salinger – Marquez – Capote… Oricum, alegerea vă aparţine. Alegerea celor aleşi!
