Site-ul Unimedia ne-a oferit deunăzi imagini video dezgustătoare aduse la redacţie de un cetăţean. Într-un butic din central capitalei se vindeau plăcinţele pe care se tîrau gîndaci de bucătărie. Cetăţeanul a filmat plăcinţelele cu probleme şi a rămas mirat de atitudinea vînzătoarei: „La observaţiile noastre, vînzătoarea nu s-a emoţionat prea tare, ci doar a stins lumina în vitrină, plăcintele rămînînd să fie comercializate”.
Mărturisesc că eu unul n-am fost la faţa locului, dar imaginile cu pricina nu m-au şocat prea tare, nu m-au uluit, ba chiar aş zice că ele ţin cumva de specificul spaţiului în care locuim. Păi, nu am vorbit eu însumi, într-o tabletă, despre ciocolatele cu şvabi? Ziceam atunci că, într-o alimentară din cartierul meu, am văzut trei şvabi alias tarakani morţi, fără sevă, înfipţi între peretele de sticlă al vitrinei şi ciocolatele etalate.
Apoi, dacă mă gîndesc mai bine, am mai avut parte, nu o dată, de asemenea episoade dezagreabile. Bunăoară, am văzut chiar într-un supermarket impozant, nişte plăcinte cu mere neacoperite pe care se aşezau nişte muşte. Înţeleg că muştele sînt mai curate decît gîndacii, şi totuşi am fost niţel dezgustat. Am văzut odată, într-un magazin alimentar, cum nişte omuleni grăbiţi descărcau pîinile neambalate şi le aruncau pe tejghea cu mîinile nespălate. Îmi amintesc, nu ştiu de ce, şi de vînzătoarele de la piaţă care, cu o mină bonomă, îmi strecoară deseori în pungă cartofi stricaţi. Îmi amintesc cum am cumpărat odată, la Străşeni, nişte peşte congelat în care am găsit viermi. Mă opresc aici, ştiind că mulţi dintre voi, stimaţi ascultători, aţi văzut ceva asemănător în lungii ani ai tranziţiei.
Mi se pare demult că atitudinea faţă de consumator lasă de dorit aici. Mi se pare demult că aici consumatorul e considerat deseori un fel de nătăfleţ care trebuie păcălit cu orice ocazie. Mi se pare demult că trăim într-un spaţiu în care curăţenia, salubritatea, dezinfectarea, igiena, nu au fost niciodată în capul mesei.
Cetăţeanul care a filmat plăcintele cu gîndaci zicea că observaţia sa nu a emoţionat-o prea tare pe vînzătoare, că plăcintele dubioase au rămas în vitrină. Şi asta-i explicabil. Că doar nu putea doamna să le arunce la tomberon. Cineva, mai puţin vigilent şi nu prea pretenţios, le va cumpăra şi le va mînca cu poftă!
