Linkuri accesibilitate

O călătorie geopolitică - Moldova (I)


George Friedman (Stratfor): Moldova e un loc cu o importanţă în devenire.

George Friedman, fondatorul grupului de analiză Stratfor, a întreprins recent o călătorie în Turcia, Moldova, România, Ucraina şi Polonia. Observaţiile şi concluziile acestui turneu au fost adunate în seria „O călătorie geopolitică ”, a cărei a patra parte se ocupă de Moldova. Vă oferim în continuare primul capitol al acestei părţi.


Moldova este o ţară care are nevoie de o explicaţie, de două explicaţii de fapt. În primul rînd, e întrebarea ce fel de ţară e Moldova? În al doilea rînd, e întrebarea: de ce ar trebui să-i pese cuiva de asta? În mod ciudat, m-am dus în Moldova crezînd că ştiu răspunsul la a doua întrebare, nu şi la prima. Am venit de acolo fără ştiu răpunsul nici la prima nici la a doua. Să începem cu a doua întrebare: de ce contează Moldova?

Al doilea articol al acestei serii, „Ţinuturi de Graniţă”, descria reapariţia puterii regionale ruseşti după căderea Uniunii Sovietice din 1991. Securitatea naţională a Rusiei depinde de două ţări care şi-au declarat independenţa după cădere sovietelor. Belarus e un tampon între Rusia şi Platoul nord-european. Ucraina e un tampon între Rusia şi Munţii Carpaţi. Din punct de vedere rusesc, dominarea acestor ţări este mai puţin importantă decît nedominarea lor de către Europa şi Statele Unite. Ruşii au obţinut asta, şi poate ceva în plus.

Ucraina este ancora sudvestica a Rusiei şi călcîiului ei al lui Ahile. E greu pentru Rusia să fie în siguranţă fără Ucraina, din motive economice şi strategice. Rusia e greu de apărat dacă Ucraina a controlată de o putere ostilă. Ce e Ucraina pentru Rusia, e Moldova pentru Ucraina. E o pungă de teritoriu care face Ucraina greu de apărat, şi dacă Ucraina nu poate fi apărată, nici Rusia nu poate fi apărată. Sau cel puţin asta credeam la începutul vizitei mele.

Poziţia Strategică a Moldovei
Aveam un puternic argument istoric pentru asta. Gîndirea mea o urma pe aceea a lui Stalin. În 1939, sovieticii au semnat un pact de neagresiune cu Germania Nazistă. O parte a înţelegerii împărţea în secret Polonia între Germania şi Uniunea Sovietică. O altă parte a tratatului ceda în secret Basarabia sovieticilor, deşi Basarabia făcea parte din România. Sovieticii au ocupat Basarabia în 1940, redenumind-o Republica Sovietică Socialistă Moldovenească şi modificîndu-i puţin graniţele. Basarabia poate fi deci considerată predecesoarea Moldovei.

Sovieticii puteau să le ceară germanilor multe, dar le-au cerut asta, plus estul Poloniei. Motivul era strategic:

1.Frontiera de est a Basarabiei, şi deci a României, era la mai puţin de 80 de kilometri de portul Odesa, principala ieşire a Uniunii Sovietice la Marea Neagră şi la Marea Mediterană.
2.România era ancorată la est de rîul Nistru. Oricînd ar fi dorit sovieticii să atace la vest, Nistrul era o formidabilă linie de apărare.
3.Luînd Basarabia, sovieticii au eliminat o parte a acelei pungi de teritoriu de unde putea fi ameninţat Kievul.
4.Sovieticii şi-au împins graniţa de vest pînă la rîul Prut
5.Sovietici puteau interveni pe Dunăre din Basarabia. Închizi Dunărea, şi comerţul european – în cazul de faţă comerţul german – are de suferit.

Stalin dorea să sporească securitatea Ucrainei şi să mărească vulnerabilitatea României în bazinul dunărean. Pe cît de obscură era pentru restul lumii, Basarabia devenea o piesă-cheie pe masa de şah dintre Hitler şi Stalin, la fel cum fusese pentru imperiul rus şi cel otoman înainte. Locuri neinteresante pentru restul lumii pot avea o importanţă mare pentru marile puteri.

Cum se ştie, lui Stalin nu i-a ieşit socoteala, pentru că Hitler i-a atacat pe sovietici şi le-a luat repede pămînturile cedate. Dar ce a pierdut în 1941, Stalin a recîştigat în 1944. Nu avea nici cea mai mică intenţie să dea înapoi Basarabia României. A mutat o parte de teritoriu moldovenesc în Ucraina, şi a transferat o parte de teritoriu ucrainean de la est de Nistru în Moldova. Din moment ce totul era sub control rusesc, a fost vorba de simple mutări administrative fără semnificaţii strategice la vremea respectivă.

După căderea Uniunii Sovietice, acest teritoriu a devenit Republica Moldova. Partea de la est de Nistru s-a revoltat, cu ajutor rusesc, iar Moldova a pierdut controlul asupra ceea ce se numea Transnistria. Moldova a păstrat controlul asupra zonei dintre rîurile Prut şi Nistru, vreme de 18 ani o regiune oarecum nesemnificativă. Într-adevăr, din punct de vedere global, pînă în 2010 Moldova nu a fost altceva decît un punct pe hartă. Alegerile ucrainene din 2010 au adus la putere ceea ce pare a fi un guvern pro-rus, repudiind Revoluţia Portocalie. Aşa cum spuneam în „Ţinuturi de Graniţă”, asta a fost un pas important în resurecţia puterii strategice ruseşti. În consecinţă, Moldova a început să mişte de la a fi o bucată de pămînt între două rîuri la a fi un bun strategic pentru ruşi şi pentru orice entitate occidentală care ar vrea să controleze sau să ameninţe Ucraina, şi deci Rusia.

Daţi-mi voie să accentuez ideea că doar „a început să evolueze”, încă nu e un bun strategic. Procesul e în derulare. Importanţa lui depinde de trei lucruri:

● puterea Rusiei
● puterea Rusiei asupra Ucrainei
● o replică din partea unei entităţi occidentale

Toate acestea sînt părţi mişcătoare; nici unul nu stă în loc. Moldova e de aceea un loc cu o importanţă în devenire, cum se spune. Dar oricît de încet ar fi procesul, această destul de obscură ţară şi-a pierdut nesemnificativitatea, aşa cum se întîmplă de cîte ori marile puteri se confruntă în acest colţ de lume.

Din această cauză am vrut să vizitez Moldova: părea că se transformă în teren strategic, şi vroiam sî înţeleg cum.

(Va urma)

Traducere de Lucian Ştefănescu
Previous Next

XS
SM
MD
LG