Traind in Belgia, locul in care s-a nascut suprarealismul, credeam ca m-am obisnuit de mult cu deciziile judecatoresti bizare si cu o tara care poate functiona ani de zile fara guvern. Cu toate astea, aproape zilnic inca mai aud lucruri de care ma minunez. Saptamana trecuta, a fost decizia unui judecator de a-i acorda unui refugiat congolez 500 euro pe zi, pentru a obliga guvernul federal al Belgiei sa-si asume atributiile fata de azilanti. In Belgia, statul trebuie sa le asigure adapost celor a caror cerere de azil a fost acceptata si e analizata. Institutiile care se ocupa de asta sint de multa vreme total debordate, insa judecatorilor nu le pasa si, iata, obliga statul sa ii plateasca acestui om 500 de euro pe zi, suma depasind deja 15.000 de euro datorati - prin decizie legala - unui refugiat sosit in Belgia abia acum citeva saptamani.
Zilele trecute a fost facut public un alt caz de judecator care cauta, prin decizii absurde, sa arate ca justitia locala nu functioneaza bine. Acest judecator a achitat un hot recidivist, care fusese deja condamnat la inchisoare, dar care nu isi ispasise pedeapsa si fusese lasat in libertate din pricina lipsei de locuri in inchisorile belgiene. Prins a doua oara in flagrant delict, omul a fost achitat de acest judecator, care a argumentat in felul urmator: „daca dumneata ti-ai fi ispasit pedeapsa cind ai furat prima oara, atunci poate ca nu ai mai fi furat a doua oara; e vina statului care NU te-a inchis ca ai furat a doua oara; asa ca te eliberez“!...
Sentinta a facut mare scandal si baroul a vrut sa il dea afara din meserie pe respectivul judecator, care a facut recurs la Curtea Constitutionala si... la rindul lui a cistigat. Curtea Constitutionala a considerat ca judecatorul nu l-a impins pe om sa fure in continuare, ci ca, dimpotriva, el nu a facut decit sa arate in ce masura legea poate fi disfunctionala. Este, desigur, inca o demonstratie splendida a independentei totale a justitiei in Belgia. Pe mine insa ce ma preocupa este ce a inteles hotul eliberat din toate astea.
