Zilele vinului moldovenesc la Praga: calitate și marketing

Numai pe parcursul lunii octombrie Rusia a întors 655 de mii de litri de vinuri produse în Republica Moldova, ceea ce reprezintă peste 10 % din volumul total de producție vinicolă, exportată de vinificatorii moldoveni în această perioadă. În total, în acest an, „Rospotrebnadzor” a respins aproape 2 milioane de litri de vin moldovenesc, pe motiv că acesta ar conține pesticide. În prezent 53 de fabrici de vin din Republica Moldova au autorizația de a exporta pe piața rusă. Multe, însă, dintre ele au gasit si alte pieţe de desfacere. O emisiune despre diversificarea exporturilor după afrontul Rusiei.

Zeci de producători din Republica Moldova au participat la Zilele culturii şi vinului moldovenesc în Cehia. Vinuri albe şi roşii, seci şi dulci, spumante şi divinuri tari de la 23 de companii au curs gârlă aici, la Praga. Acţiuni de promovare a imaginii ţării şi a produselor moldoveneşti au avut loc în speranţa, că vinificatorii vor pătrunde pe piaţa Uniunii Europene. Europa Liberă a discutat la acest eveniment cu Sergiu Babii, tehnologul principal al Combinatului „Barza Albă” din Bălţi, de la care am aflat, că printre loturile de vinuri şi cognac moldovenesc, declarate sub standardele ruse de calitate, a fost şi de la întreprinderea bălţeană.

Sergiu Babii: „Embargoul rusesc nu ne-a ruinat, dar desigur că ne-a afectat. Şi desigur, că a fost lipsit consumatorul din Rusia de dreptul de a avea acces la un produs.”

Europa Liberă: Combinatul Dumneavoastră a înregistrat pierderi?

Sergiu Babii: „Desigur, că nu-i rulajul necesar de surse. Desigur, că este banală deja zisa, că ouăle trebuie să fie plasate în diferite coşuri. Dar una sunt dorinţele, aspiraţiile, alta e de facto potenţialul pentru a fi realizate aceste aspiraţii.”

Europa Liberă: Să înţeleg, că e greu să pătrundeţi pe alte pieţe?

Sergiu Babii: „E foarte greu. Nu sunt tradiţii istorice, relaţiile înşişi, chestiile de promovare. Nu eram pregătiţi pentru altă piaţă. Acum desigur că se depune efort. Sunt în căutare specialiştii de a găsi, a penetra pieţele respective, unde sunt nişte tradiţii. Este ţară unde ca tărie se consumă produse obţinute din fructe, cum este ţuica, pălinca, odivi din abricoşi, din pere, calbatos, ori cognac în Franţa. Şi atunci trebuie să ne acomodăm la acele condiţii reale în piaţa unei ţări concrete.”

Europa Liberă: Domnule Babii, şi totuşi nu mă puteţi convinge – o producţie de calitate este căutată oricând şi oriunde.

Sergiu Babii: „Desigur, dacă produsul este de calitate. Şi, a propos, calitatea produsului nostru este apreciat şi de specialiştii din Franţa şi din alte ţări . Problema totuşi e în noi. Adică, noi trebuie să depunem efort pentru a găsi soluţiile, formulele, formatul respectiv. De a putea prezenta produsul în aşa mod, ca el să aibă poziţie durabilă, vânzări la volume concrete. De pildă, avem în Ţările Baltice, acolo avem proiecte realizate deja, avem vânzări de 300 de mii de sticle pe an - în Estonia, Letonia şi Lituania. Cu regret menţionez, dar totuşi e o durere a mea, fiindcă în ţara vecină, care e peste Prut, unde sunt 22-23 de milioane de oameni, vorbesc aceeaşi limbă ca şi în Republica Moldova şi unde sunt tradiţii în ceea ce numim noi consumul de tărie.”

Europa Liberă: Vă referiţi la România?

Sergiu Babii: „Desigur, că la România. Noi suntem pur şi simplu obligaţi ca să avem un produs acolo. Mai mult decât atât: în România astăzi, la moment nu-i, şi în aspect cantitativ şi calitativ, un produs similar cu divinul din Moldova, care românesc, conform legislaţiei europene deja şi, respectiv, a României, se numeşte vinars. Dar eu cu cea mai înaltă repsonsabilitate declar, că va fi un vinars în România, e necesar de ani, fiindcă divinul se constituie şi se lansează numai în ani, necesari pentru maturarea distilatelor. Noi astăzi, având asortimentul nostru de produse, suntem pur şi simplu obligaţi, cum am spus, în ţara vecină să poziţionăm produsul nostru.”

Europa Liberă: Când intraţi într-o unitate comercială peste hotare, căutaţi produsul pe care-l fabricaţi la Bălţi?

Bunu-i vinul Moldovei

Sergiu Babii: „Îl caut, dacă sunt sigur că are şanse ca să fie undeva.”

Europa Liberă: Care sunt ţările, acum care v-ar ademeni să mergeţi cu producţia de la Bălţi?

Sergiu Babii: „România, Slovenia, Slovacia. Am avut vânzări în Cehia.”

Europa Liberă: Aici, în Cehia, acum de abia penetraţi piaţa?

Sergiu Babii: „Nu, avem vânzări deja. Vindem în an poate 20-30 de mii de sticle. E foarte puţin la moment, dar, mă rog, primul pas e deja făcut.”

*

Complexul vitivinicol naţional asigură 35 % din totalul producţiei agricole moldoveneşti. Vinificaţiei îi revine o cotă de 9 % din Produsul Intern Brut şi o treime din exportul ţării, aducând anual circa 250 milioane de dolari. În ramură activează ceva mai puţin de 200 de întreprinderi, care asigură locuri de muncă pentru circa 300 mii de angajaţi, a declarat Europei Libere preşedintele Asociaţiei micilor producători de vinuri, Ion Luca.

Ion Luca: „Vinul este, eu cred, că produsul numărul unu al Moldovei, produsul strategic al Moldovei. Şi acum, de când au fost problemele pe care le-am avut cu Rusia, cu pieţele noastre tradiţionale, în sfârşit mulţi, foarte mulţi producători, care au reuşit să treacă peste embargou şi peste crizele pe care le-am avut, au hotărât să se axeze pe calitate.”

Europa Liberă: Dar de fapt, cum au reacţionat producătorii la acest embargou nedeclarat de către Federaţia Rusă?

Ion Luca: „Piaţa rusească este la sigur piaţa numărul unu pentru vinurile noastre, piaţa care hrăneşte multe sute de mii de oameni din Republica Moldova şi oprirea exporturilor spre Rusia a fost o lovitură foarte puternică. Calitatea este aşa cum o cereau producătorii. Nu vreau să spun bună sau rea, dar întotdeauna este şi un consumator, sau s-a găsit întotdeauna un consumator şi pentru un vin simplu. Nu era calitatea rea pentru că vinul este ofensiv pentru sănătatea consumatorilor, dar era un vin ordinar. Cea mai importantă lecţie pe care am tras-o şi pe care au tras-o mulţi producători, sper, este că trebuie să ne axăm pe calitate şi nu declarativ. E foarte greu să defineşti, ce înseamnă un vin de calitate. De aceea şi nu te poate nimeni impune să faci un vin de calitate.”

Europa Liberă: Dar cum aţi defini un vin de calitate? Accesibil şi pentru cel sărac şi pentru cel bogat?

Ion Luca: „Absolut. Vinul bun începe în vie. Noi avem o mare problemă cu viile noastre. Multe din viile noastre sunt bătrâne, nu sunt îngrijite cum trebuie. Nu se face o selecţie a strugurilor. La prelucrare merge absolut tot ce vine din vie şi asta nu este corect. Nu poţi obţine un vin bun, când strugurii nu sunt de cea mai înaltă calitate.”

Europa Liberă: Deci, trebuie nişte plantaţii de vie de calitate.

Ion Luca: „Una la mînă. Să reînnoim plantaţiile noastre de viţă-de-vie. Şi doi la mînă: acolo unde avem deja plantaţii, care nu sunt cele mai tinere, să facem o selecţie. Să nu lăsăm planta să facă toţi strugurii.”

Europa Liberă: Deci o lecţie – calitatea. Altă lecţie?

Ion Luca: „Marketing. Noi trebuie, în sfârşit, să ne promovăm Republica Moldova ca un brand, ca o ţară producătoare de vin. De aceea mă bucur foarte mult de ceea ce are loc aici, în Cehia. Sunt toţi producătorii, nu suntem concurenţi aici, nu ne batem pentru piaţă, suntem colegi, prezentăm ţara. Sigur, că fiecare încearcă să-şi prezinte cel mai bine produsele sale, dar suntem toţi împreună. Şi asta au făcut-o toate ţările vitivinicole. Toţi au promovat dintâi un brand, de exemplu, vinuri de Spania, vinuri de Chile, vinuri de Australia şi apoi au venit vinurile separate din urmă. Noi încercăm fiecare să ieşim pe pieţele externe de sine stătător, investim mulţi bani, care nu întotdeauna sunt corect investiţi şi apoi o dăm în bară. De la început trebuie să fie investit în brandurile de ţară şi apoi brandurile trebuie să vină din spatele acestora. Deja producătorii sunt convinşi, că asta e unica cale, care ar promova vinurile noastre în străinătate.”

Europa Liberă: Câtă ambiţie trebuie ca să ajungi să penetrezi piaţa Uniunii Europene? O piaţă, care nu e chiar atât de uşor s-o cucereşti, din moment ce atâtea alte băuturi stau pe tejghele, pe rafturile unităţilor comerciale. Cum te impui cu producţia de vinuri din Moldova?

Ion Luca: „Ambiţie trebuie enorm de multă. Pentru că, cum aţi spus şi Dumneavoastră, piaţa este suprasaturată de vinuri, dar şi de alte băuturi. Deci, vinuri se produc mult prea mult în lume, decât se consumă. Nu se găseşte un consumator pentru fiecare sticlă produsă, de aceea şi lupta este foarte acerbă. Însă, şi aici o spun cu mare încredere, pentru un vin bun întotdeauna se va găsi un consumator. Fiecare vin produs de fiecare ţară este bun în felul său.”

Europa Liberă: Dar cum se vede astăzi această cultură a băuturii?

Ion Luca: „Din păcate, consumăm mult prea multe băuturi alcoolice tari şi nu ne este nouă, moldovenilor, în fire să bem băuturi alcoolice. Statistica ne arată, că se consumă de 10 ori mai multă vodcă şi alte băuturi tari. Dar suntem, totuşi, o ţară care produce de multe sute de ani vin şi trebuie să investim aici în educarea consumului corect de vin ca un produs alimentar. Nu ca o băutură alcoolică, dar ca produs alimentar. Noi întotdeauna vorbim de exporturi, dar nu avem vânzări pe piaţa internă. Nu este analogă nici o ţară, care se respectă şi produce vin. Noi trebuie să lucrăm la început cu consumatorii de pe loc şi apoi să mergem peste hotare. Şi vrem să continuăm să căutăm soiuri, care ne sunt tipice pentru noi. Pentru că ce facem noi când producem un „Chardonnay”, sau un „Cabernet”? Doar îi copiem pe vinificatorii din Franţa, pentru că este vinul lor. Da, are şi la noi ceva special, e altfel, dar oricum este o copie. Şi copia nu va fi niciodată mai bună ca originalul. Şi deaceea noi vrem să căutăm originalul, să producem numai noi şi să devenim cunoscuţi în toată lumea datorită soiurilor noastre.”

*

Aşadar, Zilele vinului moldovenesc la Praga au adunat peste o mie de vizitatori la expoziţii. Victor Badan, director comercial la „Vinăria Bostavan” ne vorbeste despre atractivitatea pieţei din Cehia pentru vinurile moldoveneşti.

Cu Victor Badan

Victor Badan: „Moldova intenţionează nu de prima zi să intre pe piaţa cehă. Este un partener actual care a organizat şi acest festival – „Moldvin CZ”. Producătorii sunt mulţumiţi, recunoscători. Încercăm prin forţele proprii să ieşim mai mult pe piaţa cehă. E destul de complicat, acum e criză în Europa de consum de vin, dar încercăm. Încercăm nu doar pur şi simplu prin preţ, prin organizarea diferitor promovări, care şi asta dă dovadă, că nu numai înşişi producătorii, dar şi statul pare a avea un interes de promovare a vinului.”

Europa Liberă: De ce trebuie promovat vinul moldovenesc? El ar fi cel care aduce cel mai mult venit în bugetul de stat?

Victor Badan: „Producerea vinului constituie o marjă enormă în industria alimentară. Este o industrie primară pentru Moldova. Are şi statul interesul lui de a promova, fiindcă şi veniturile respective vin considerabile în bugetul de stat.”

Europa Liberă: Cât de mult contează să ai o piaţă de desfacere diversificată? Pentru că moldovenii, vinificatorii au cunoscut acest embargou. L-aţi simţit, nu? Impus de Rusia.

Victor Badan: „Desigur, diversificarea pieţelor e punctul numărul unu. Cu cât mai multe pieţe, cantităţile nu contează. Cantităţile cu fiecare an cresc, dacă depui efort. Şi dacă o să fie diversificarea, orice eventuală problemă care ar putea să apară pe orice piaţă, pot să fie diversificate.”

Europa Liberă: Aţi avut pierderi de pe urma embargoului rusesc?

Victor Badan: „Ca şi toţi. Putem să spunem că 50 %. Dar depunem efort, încercăm să lucrăm cu alte pieţe.”

Europa Liberă: A fost o lecţie? Ce a fost acest embargou rusesc impus vinurilor moldoveneşti?

Victor Badan: „Hai să spunem că a fost o lecţie. Deşi în „Purcari” s-au făcut investiţii enorme, anume în calitate. Şi dacă noi am nimerit ca şi toţi alţii sub embargou, nu înseamnă că calitatea a fost rea, proastă. Pur şi simplu am nimerit, că astfel situaţia era.”

Europa Liberă: Ca victimă?

Victor Badan: „Ca victimă. Ca şi toţi. Calitatea mereu creşte, noi facem investiţii anual.”

Europa Liberă: Cât?

Victor Badan: „Anul acesta am făcut o investiţie de un milion de dolari în utilaj pentru vinificaţia primară. Calitatea va creşte. Avem sisteme de certificare internaţională, care adjudecă calitatea acestui vin.”

Europa Liberă: Pe piaţa europeană nu e chiara atât de uşor să pătrunzi, pentru că trebuie să penetrezi. E o piaţă, unde sunt foarte multe vinuri şi mai ales acum, cum aţi spus şi Dumneavoastră, şi criza, care a afectat buzunarul consumatorului de vin. Şi totuşi insistaţi. De ce e bine să ai producţie pe piaţa europeană?

Victor Badan: „Noi nu vindem pur şi simplu, noi vindem vinuri de calitate. Noi dorim ca şi consumatorul nostru să fie mulţumit.”

Europa Liberă: De fapt, consumatorul caută calitatea vinului? Sau caută şi un preţ cât de cât pe potriva buzunarului lui?

Victor Badan: „Depinde de fiecare piaţă europeană. Fiindcă calitatea de consum din fiecare ţară diferă. Polonia are o cultură de consum. Cehia are altă cultură de consum.”

Europa Liberă: Dar care ar fi diferenţa?

Victor Badan: „Totuşi lagărul sovietic, care a existat, socialist, el a influenţat asupra consumului de vin pe pieţe. Şi trebuie de ţinut cont încă dacă ţara este producătoare de vin. Dacă, cât de cât, este producătoare, ca şi Cehia, deci cultura e alta. E mai ridicată. În Cehia se consumă vinurile seci mai mult şi asta menţionează calitatea destul de dezvoltată a pieţei.”

Europa Liberă: Cât aţi putea exporta pe piaţa Cehiei?

Victor Badan: „Cât doresc, atâta le exportăm. Sigur că „Purcari” este o producere limitată, circa un milion de sticle pe an. Deci, vinuri de „Purcari” acum sunt cunoscute în majoritatea pieţelor, care sunt alăturate Moldovei – România, Ucraina. Avem complex turistic, nu doar din Ucraina şi România vin. Vin străineri din orice regiune a lumii: din Statele Unite, Danemarca, Germania, Olanda, foarte mulţi olandezi. Facem tot posibilul, prin orice modalitate să promovăm vinul.”

Europa Liberă: Care e toastul preferat, pe care vă place să-l rostiţi?

Victor Badan: „Să le meargă tuturor şi nouă să ne meargă.”

*

La Praga publicul a putut admira în cadrul expoziţiilor şi arta naţională, reprezentată de lucrările pictorului moldovean, Teodor Buzu, stabilit de mai mulţi ani în această ţară.

Teodor Buzu: „Venind în Cehia, ca de obicei fiind cu sufletul în palmă, cineva mai scuipă, dar cineva îţi dă o mînă de ajutor.”

Europa Liberă: De ce Cehia?

Teodor Buzu: „E foarte simplu – am întâlnit o fată din Cehia în trenul de la Odesa spre Harkov, unde mi-am făcut studiile.”

Europa Liberă: Şi aşa a devenit a doua jumătate?

Teodor Buzu: „A doua şi prima jumătate. Am doi fecior, Adi şi Daniel, care vorbesc limba română.”

Europa Liberă: De fapt, Moldova ar avea şanse să vină în această mare familie a UE?

Teodor Buzu: „Sunt sigur, altfel n-aş mai face ceea ce fac eu. Eu fiind pictor, sunt unul din cei mulţi plecaţi peste hotare, artişti. Sunt unul din cei puţini, care vin acasă cu expoziţia.”

Europa Liberă: Cum se mănâncă bucata de pîine în străinătate? Dacă putem spune Cehiei că e străinătate.

Teodor Buzu: „Pentru un bărbat, care trăieşte, locuieşte peste hotare şi se realizează, ţara unde se realizează devine a doua patrie. Fiindcă un artist are trei patrii, aşa aş spune. Este patria unde s-a născut, unde sunt părinţii, s-au au fost părinţii, fraţii, surorile şi prietenii, pedagogii. Sunt foarte importanţi. A doua patrie – unde se realizează. Este foarte important pentru un bărbat şi pentru un artist. Şi a treia patrie este însuşi sufletul său. Şi dacă nu eşti acasă în sufletul tău, nu eşti nicăieri acasă. Eu sunt, sper, mereu acasă, fiindcă mă simt bine în sufletul meu. Am avut o copilărie, am păscut vaca pe dealurile Drăslicenilor acolo. Şi am desenat, am pictat, m-am uitat la soare şi la verde înrourat.”

Europa Liberă: Ai zis că ai încercat Drăsliceniul să-l porţi cu tine în suflet şi în lucrările artistice, pe care le mai faci.

Teodor Buzu: „Suntem la un festival al vinurilor moldoveneşti. Am făcut o comparaţie cu vinul şi cu pictura. Cum cobori în beciurile Moldovei şi cu cât mai adânc mă cobor, cu atât mai mult soare întâlnesc. Cu 23 de ani în urmă, când am plecat în Cehia, am furat soarele meu, l-am dus în Cehia.”

Europa Liberă: Din beciul de la Drăsliceni?

Teodor Buzu: „Din beciul de la Drăsliceni. Şi din curtea de la Drăsliceni, din ograda noastră, de la părinţii mei şi am dus soarele în valizele, împreună şi cu murăturile noastre şi cu doina, şi cu păretarii, şi cu busuiocul. Şi soarele acela l-am ascuns în atelierul meu şi în fiecare zi iau câte o rază.”

Europa Liberă: Lucrările tale au făcut cunoscută Republica Moldova aici în Cehia. Vinuril moldoveneşti fac cunoscută ţara peste hotare?

Teodor Buzu: „Arta mea n-a făcut cunoscută Moldova numai în Cehia. Nu vreau să mă laud, dar în multe părţi ale continentului Europa şi pe alte continente. Multe persoane datorită lucrărilor mele au căutat unde se află acest pământ Moldova. Şi mă mândresc cu lucrul ăsta. Noi n-avem bani, nu avem pe moşul, sau pe tanti acolo. Venim cu inima deschisă. Şi de asemenea cu gândurile noastre, cu arta noastră, cu cultura noastră.”
Europa Liberă: Toastul preferat?

Teodor Buzu: „Să fim mândri şi să fim la locul nostru, şi să nu pierdem demnitatea.”

*

Şi pentru că preţ de aproape 10 zile aici la Praga se vorbeşte despre vinul moldovenesc, Europa Liberă a căutat de la cehi să afle ce ştiu ei despre vinurile moldoveneşti?

- „Da, am băut „Cagor-lux”, este un vin roşu, era dulce, cu miere şi mi-a plăcut.”
- „Am gustat din acesta, „Cricova”. Are un gust de fructe şi îmi place anume acesta.”
- „Nu prea ştiu multe despre vinurile din Moldova. Am gustat, dar nu ştiu numele. Mi s-a părut bun.”
- „Sunt speciale. Nu se compară cu vinurile franţuzeşti. Sunt produse într-un mod diferit. De obicei, nu cumpăr vin din Moldova, dar am gustat şi era dulce.”
- „Am auzit, dar nu ştiu mărcile. Aici se vând vinuri din Moldova. Aveţi mult soare acolo, nu-i aşa? Din păcate, însă, oamenii acolo nu o duc atât de bine, pe cât sunt de bune vinurile.”
- „Despre vinurile din Moldova am auzit şi chiar le-am şi gustat. Şi pot să spun că au fost bune. Era roşu şi se numea „Cagor”, iar preţurile sunt accesibile.”
- „Cumpăr „Cabernet”, pentru că l-am gustat deja şi este dulce. Soţiei mele îi plac vinurile dulci, fără arome. Noi ştim, că la voi este mai mult soare şi vinul „Cabernet” este unul din preferatele noastre.”
- „Eu sunt redistribuitor de vinuri, dar ştiu foarte puţine despre vinurile din Moldova. Ştiu, însă, că aici cererea este mare, mai ales pentru vinurile dulci şi demidulci. Desigur contează mult şi ambalajul, care este foarte plăcut. Preţurile sunt între 60 şi 80 de coroane, ceea ce este foarte convenabil.”