De prin octombire, englezii încep să poarte la butonieră, pe pulover sau pe cămaşă, un mac de hîrtie. Prins cu un ac şi arborat în orice împrejurare, macul e un semn de recunoştinţă şi amintire pentru soldaţii căzuţi în războaie.
Totul a început după măcelurile primului război mondial. În 1919, englezii au decis să marcheze în fiecare a doua duminică a lui noiembrie amintirea celor căzuţi în război. Pierderile uriaşe şi absurde care au măcinat floarea tinerimii britanice au produs un şoc public enorm. Cîmpiile Flandrei, în Belgia de astăzi, au înghiţit sute de mii de vieţi şi, într-un fel, moartea tinerilor s-a legat de macii care acopereau cîmpurile marilor bătălii.
Floarea de mac a devenit semnul recunoscut de o naţiune întreagă şi după 1920, lumea a început să o poarte, cu gîndul la cei ce nu mai sînt sau la veteranii care au supravieţuit. Cu timpul, floarea de mac a devenit un fel de a-i ajuta pe cei mutilaţi de războaie. Oameni ai asociaţiilor de veterani stau în gări şi intersecţii cu căldări de maci de hîrtie. Trecătorii se opresc iau cite un mac şi strecoară în căldare cît îi lasă inima. Banii ajung la căminele în care veterani ai celui de-al doilea război mondial sau tineri mutilaţi în Irak încearcă să trăiască demn cît le-a mai rămas din viaţă.
Oficial, toată lumea comemorează Ziua Amintirrii. Neoficial toată lumea trăieşte Poppy Day, Ziua Macului. Ziua în care se plăteşte atît cît se poate plăti cea mai mare din datorii.
