Pentru mulţi dintre concetăţenii noştri politica mai rămîne un tărîm misterios, învăluit într-o ceaţă densă. Să-l luăm, bunăoară, pe moşul octogenar din Costeşti, protagonistul unui reportaj recent la Europa Liberă. La auzul ştirii că, în afară de partidul lui Vlad Filat, mai există şi alte partide ce jinduiesc puterea, omul s-a pierdut cu firea. El habar nu avea că mai există şi alţi concurenţi electorali, iar noutatea asta – existenţa mai multor competitori – l-a bulversat şi l-a descumpănit profund. Cîtă vreme credea că există doar PLDM, era totul simplu. Dar ce să facă acum, cînd a aflat că mai este cineva care mărşăluieşte spre culmile puterii? Şi mai conţinea reportajul acela oameni debusolaţi, care nu ştiau prin ce se deosebesc partidele între ele.
Şi nu e vorba doar de oameni vîrstnici, care nu au televizoare şi nu citesc ziare. Am vorbit recent cu un gastarbeiter tînăr, un flăcău voinic, care trudeşte pe schelele Moscovei. Flăcăul acela avea convingerea că în politica moldovenească există doar două forţe: comuniştii şi liberalii care îi păreau mai dragi. În clipa în care i-am propus să-şi precizeze preferinţele, zicîndu-i că există aici PLDM, PL şi PNL, omul a rămas mască.
„Dar ei nu sînt parcă toţi împreună?” a îngăimat gasterbeiterul perplex.
„Nu, sînt trei partide liberale distincte...” am spus şi am înţeles pe loc că discuţia noastră ajunsese într-un punct mort.
Impresia mea e că în satele patriei noastre există încă mulţi oameni care bîjbîie prin hăţişurile politicii ca printr-o junglă înghiţită de întuneric. De vină e sărăcia, dar nu numai ea. Şi mai cred că roadele pipernicite, modeste, obţinute de politicienii autohtoni în ultimele două decenii sînt şi consecinţa acestei bîjbîieli a multor concetăţeni de-ai noştri.
În definitiv, un om prost informat e mai uşor de păcălit. Cum să-i ceară socoteală cetăţeanul unui politician dacă nu l-a văzut niciodată? Cum să aleagă el un partid care să-l reprezinte, dacă habar nu are cîte partide există şi ce ideologie au acestea?
