Săptămîna trecută s-a desfăşurat la Berlin simpozionul intitulat: „Crimele dictaturilor din estul Europei.“ Evenimentul face parte din manifestările paralele, organizate cu prilejul expoziţiei de la Casa Literaturii din Berlin, dedicate Hertei Müller. Cu prilejul simpozionului, la care au participat numeroşi istorici, publicişti şi scriitori din mai multe ţări est-europene, laureata Pemiului Nobel pentru Literatură a rostit o alocuţiune, în care a schiţat problemele principale legate de procesul de reconsiderare critică a trecutului.
În continuare Herta Müller s-a oprit şi asupra altor cariere post-totalitare, vorbind, între altele, despre fostul adjunct al Securităţii din Timişoara, Radu Tinu. În mod cinic acesta se laudă astăzi în interviuri că ar fi instalat microfoane în locuinţa scriitoarei. Potrivit documentelor din arhiva Securităţii, Radu Tinu nici nu a participat direct la această operaţiune, instalarea microfoanelor fiind realizată de alţi ofiţeri.
Herta Müller a mai criticat şi faptul că în România condamnarea regimului, ca unul „ilegitim şi criminal“, a fost un simplu gest verbal, fără urmări concrete în ceea ce priveşte condamnarea penală a făptaşilor. Făptaşii, a concluzionat autoarea romanului „Leagănul respiraţiei“, trăiesc astăzi într-o „cultură a ne-penalizării“.
Situaţia descrisă se aseamănă, în mare, cu cea din alte ţări estice. Din pricina aceasta, autoarea a cerut continuarea procesului de reconsiderare critică a trecutului. Asta pentru că cei care au comis crimele în perioada comunistă au reuşit să-şi pună la punct o existenţă post-comunistă comodă, fără a mai fi deranjaţi.
