Născută moartă, moţiunea de cenzură a părăsit Parlamentul pe uşa din spate, pe la ieşirea artiştilor. Preşedintele PSD Victor Ponta nu a reuşit să negocieze suficiente voturi pentru căderea guvernului. Deşi spune că s-a târguit cu unii reprezentanţi ai minorităţilor, nu s-au înţeles la preţ.
Însă, fie şi pentru o clipă, monolitul de plastic al guvernării s-a fisurat iar muşiţa politică din zona de interfaţă dintre putere şi opoziţie a fost magnetizată de promisiunile preşedintelui PSD. Cu toate acestea, fidelii puterii nu mai cred decât în promisiunile patronilor politici şi i-au întors spatele. Chiar şi strânsura politica a lui Gabriel Oprea, grupul independenţilor, a părăsit sala în momentul votului, cu excepţia a doi parlamentari, altminteri invizibili, care au luat în serios promisiunile lui Victor Ponta şi au votat moţiunea. Au fost repudiaţi de partid, dar votul lor fiind important în geometria relativistă a parlamentului, îşi vor găsi cu siguranţă un alt cuibuşor de nebunii.
Reprezentanţii opoziţiei, obişnuiţi să-şi sărbătorească eşecurile, s-au consolat, degustând partea plină a paharului. Ar fi vorba despre o victorie de imagine, spun ei. Pentru că susţinătorii guvernului au părăsit sala, votul a fost de 218 la 0. Ar fi fost nevoie de încă 17 voturi pentru ca moţiunea să fie adoptată. Aşadar, opoziţia a fost singură pe teren, dar a pierdut. Cu toate acestea, afirmă politicienii opoziţiei, e clar, guvernul are susţinere zero. Suţinerea zero, acest miracol gravitaţional, a transformat, încă de acum doi ani, căderea continuă a guvernului Boc într-un zbor planat.
Chiar şi aşa, fără greutate, guvernul şi-a asumat răspunderea pentru controversata lege a educaţiei, deşi unii care se împiedică în amănunte constituţionale consideră că, fiind lege organică, ar fi trebuit discutată şi votată în parlament. Dar, după cum s-a văzut, votul a devenit de la o vreme un capriciu al democraţiei, dirijat cu degetul mare de şeful de grup parlamentar. Constituţia s-a transformat, şi ea, într-o anexă desuetă a jocului politic. Legea educaţiei a cărei dimensiune reformistă scapă nu doar opoziţiei, ci şi experţilor independenţi va declanşa, pare-se, o nouă moţiune pregătită de liberali. Însă auspiciile care o însoţesc sunt nefaste şi tulburi - liberalii par mai degrabă nemulţumiţi că română va fi studiată ca limbă străină în şcolile din comunităţile maghiare. Ei şi-au pus sumane şi căciuli de oaie şi jelesc duios limba română şi istoria ţării.
Neatent la rumoarea tot mai puternică a străzilor, guvernul Boc merge cu fruntea sus chiar dacă nu prea ştie încotro. Negociază un nou împrumut de la Fondul Monetar Internaţional, mută finalul crizei de la începutul la sfârşitul anului viitor, pune şi şterge zerouri în coada numărului de concediaţi, hotărăşte noi taxe dar nu ştie de unde să le mai colecteze, pretinde că este zgârcit pentru că este responsabil, invocă numărul tot mai mic al angajaţilor, dar ignoră cozile de la graniţă, vorbeşte despre bolnavii închipuiţi din sănătate în vreme ce numărul bolnavilor incurabili creşte exponenţial, ţine discursuri interminabile şi incoerente pentru a-şi ucide psihic adversarii.
S-ar spune că PSD-ul şi-a băut şampania cu noduri după a doua moţiune de cenzură respinsă în acest an. Poate. Sau poate că prioritară nu era înlăturarea guvernului, ci doar confiscarea şi deturnarea politică a nemulţumirii colective, în fruntea căreia şi-a pus limuzinele şi costumele de firmă. Şi, ca la revista de front, şi-a scos tehnica din dotare, să vadă reprezentanţii majorităţii că moştenitorii partidului comunist încă mai pot aduce populaţia la masa critică de unde doar un ghiont o poate face să explodeze. E un tur de forţă pe care nici Partidul Democrat Liberal la putere nu se mai încumetă să-l facă. Dar nici Partidul Naţional Liberal, de pe băncile opoziţiei.
