Linkuri accesibilitate

Jurnal de corespondent: O provocare sau istorizarea lui Hitler?


Imagine de la expoziție
Imagine de la expoziție

Expoziţia „Hitler şi germanii. Comunitate naţională şi crime“ la Muzeul de Istorie germană din Berlin, 15 oct. 2010 - 6 febr. 2011.


Jurnal de corespondent cu William Totok, astăzi despre o expoziţie ce-ar fi trebuit să lămurească o dată în plus relaţia maladivă dintre Hitler şi cetăţenii germani între 1933 şi 1945
.

La Berlin s-a deschis expoziţia, realizată de istoricul Hans-Ulrich Thamer: „Hitler şi germanii. Comunitate naţională şi crime“. Ceea ce este expus la Muzeul de Istorie germană nu constituie o noutate. Nouă este doar abordarea tematică şi încercarea de istorizare a unui capitol istoric întunecat, dominat de figura lui Hitler. În pofida promisiunii exprimată în titlul expoziţiei, realizatorul totuşi nu reuşeşte să ilustreze convingător relaţia între germani şi Hitler, perceput ca un lider harismatic, care s-a bucurat de sprijinul maselor care l-au urmat.

Afișul expoziției berlineze
Realizatorul expoziţiei parcă s-a temut să evidenţieze tocmai teza exprimată cîndva de Hannah Arendt care a susţinut ideea că nici un regim totalitar nu se poate menţine prea multă vreme la putere, dacă nu se poate baza şi pe sprijinul tacit al populaţiei.

Această dilemă a exprimat-o şi Hans-Ulrich Thamer, atît în faţa presei cît şi într-un interviu acordat postului naţional de radio, afirmînd că expoziţia constituie o provocare. „A-l prezenta pe Hitler este desigur o provocare, una mai mare decît a-l prezenta pe Bismarck sau pe altcineva. Asta, în primul rînd, fiindcă Hitler este un Nimeni politic şi social, în al doilea rînd, fiindcă este o figură de care sunt legate extraordinarele excese de violenţă şi acţiuni de distrugere. Toate acestea admit întrebarea, dacă este permisă o expoziţie de acest fel, fără a răni victimele sau memoria, o expoziţie în care cineva este prezentat într-un muzeu - fără a bagateliza ceva.“

Interferenţele Hitler-germanii rămîn la suprafaţă. Realizatorului parcă îi lipseşte curajul de a ilustra acest aspect sensibil care ar permite înţelegerea colaborării populare cu regimul hitlerist. Anumite exponate au darul de a sugera puterea de influenţare a propagandei asupra vieţii cotidiene şi sociale, de familie, asupra conceptelor religioase ş.a.m.d. Jocuri distractive sau jocuri de cărţi („Cvartetul Führerului“), o tapiserie cu elemente naziste, brodată cu „Tatăl nostru“, atîrnată pînă la finele războiului într-o biserică, diverse picturi, exprimînd mesaje mobilizatoare, busturi ale conducătorului nazist, uniformele militarilor şi ale diverselor organizaţii ale civililor sunt elemente vizuale care oglindesc societatea germană între 1933 şi 1945. Ele însă nu sunt suficiente pentru a demonstra în ce măsură a fost interiorizată şi acceptată ideologia naţional-socialismului de către „comunitatea naţională“.

Nu lipsesc, bineînţeles, nici trimiterile la ororile războiului, la politica rasială şi de distrugere a evreilor şi romilor, la înscenerea sistematică a mitului puterii infailibile a lui Hitler, momentele preluării puterii şi „pre-istoria“ nazismului, gigantomania Führer-ului etc.

Pe lîngă planşe, numeroase fotografii şi reproduceri, cărţi, fragmente din filme, tablouri, sculpturi sau obiecte uzuale, care ilustrează o anumită etapă istorică, realizatorul expoziţiei a căutat să opună acestor elemente vizuale nişte contra-elemente, sugerînd astfel că a existat şi există şi altceva decît propaganda unilaterală apăsătoare. Expunerea acestor obiecte mai au şi scopul de a micşora efectul lor propagandistic. Asta şi pentru a contracara eventuala transformare a expoziţiei într-un loc de atracţie pentru potenţiali simpatizanţi şi admiratori ai nazismului.

România, ca stat aliat cu Germania lui Hitler, apare doar într-o formă marginală. Astfel pot fi văzute, semnăturile a doi militari români în cartea de oaspeţi a cancelariei bombastice a lui Hitler (Reichskanzlei) din Berlin. Este vorba despre vice-amiralul marinei române Bărbureanu şi comandorul G. St. Dumitrescu, care s-au aflat la Berlin şi care s-au imortalizat în cartea de oaspeţi pe data de 4 ianuarie 1939.
XS
SM
MD
LG