Parlamentul European va dezbate astăzi ultimele două proiecte de lege care reglementează funcţionarea noului corp diplomatic al Uniunii Europene, birocratic numit „Serviciul de acţiune externă a Uniunii Europene”. Detalii de la Ileana Giurchescu:
A durat aproape un an pînă la crearea noului serviciu diplomatic al Uniunii Europene. Şi, până la urmă, marţi, cu o zi înainte de ultimul vot din Parlamentul European, s-a ajuns la un compromis în multe probleme care păreau, cu câteva săptămâni sau luni în urmă, de nerezolvat.
Nu este de mirare că în aceste condiţii, pentru şefa diplomaţiei europene, Catherine Ashton, votul de astăzi este mai degrabă o formalitate. Totul s-a rezolvat prin negocieri pe culoare şi după uşile închise, remarcă corespondentul Europei Libere la Bruxelles, Ahto Lobjakas.
„Fiecare cetăţean este afectat de ce face diplomaţia europeană în domenii atât de diverse precum comerţul sau lupta împotriva terorismului” – a declarat dna Ashton, care şi-a reafirmat încrederea în eficacitatea noului corp diplomatic.
Corp diplomatic nu va lua decizii, va reprezenta numai poziţia comună a celor 27 de state membre, care îşi păstrează dreptul individual de veto.
Una din problemele rezolvate prin diplomaţie intensivă este cea a împărţirii echitabile a posturilor în noul corp diplomatic. În afară de Polonia, care şi-a asigurat un post de adjunct al lui Catherin Ashton, restul noilor membri în Uniunea Europeană sunt clar subreprezentaţi: patru posturi din cele mai importante 30. Comisarul Maros Sefcovic pentru probleme administrative a precizat marţi că structura corpului diplomatic din perspectiva reprezentativităţii va fi rediscutată în 2013.
Parlamentul European pare să fi renunţat la pretenţia de a controla bugetul noului corp diplomatic, care rămâne sub controlul total al ţărilor membre. Dar, indirect, bugetul externelor este controlat de Parlament prin faptul că el aprobă bugetul întregii Uniunii Europene. Încă un exemplu că persistă luptele pentru putere şi decizie între Parlamentul European şi guvernele ţărilor membre.
Iar sistemul baroc în care funcţionează Catherin Ashton este ilustrarea compromiselor negociate de-a lungul timpului: formal, ea pune în aplicare politica externă decisă de miniştrii de externe ai ţărilor membre ale Uniunii Europene. Pe de altă parte, ea decide agenda reuniunilor la nivelul ambasadorilor. Catherin Ashotn trebuie să-şi prezinte şi justifice activitatea diplomatică faţă de summiturile Uniunii Europene dar şi faţă de Herman van Rompuy, preşedintele Consiliului European. Iar agenda acestor summituri este decisă de van Rompuy şi de ţara care deţine preşedinţia prin rotaţie a Uniunii Europene. Echilibrul între naţional şi european este încă fragil.
