Jurnalul de corespondent. Semnat - Traian Ungureanu. Despre puritanism. Anglo-american. La limita unui fanatism plin de virtute.
Cine nu are, încă, nici o idee despre ce va să zică puritanism se poate lămuri la prima vizită în Anglia sau în Statele Unite. S-a scris și s-a vorbit destul pe tema exceselor anglo-americane care produc mereu cîte un fanatism plin de virtute: acum e la modă și chiar obligatoriu activismul anti-fumat. Și asta s-a mai spus. Însă, din cînd în cînd, senzația de lagăr sau de grădiniță de copii îl face pe omul matur să se scuture și să vadă pe ce lume trăiește.
Acum cîteva zile, de pildă, am coborît din trenul care leagă Franța de Anglia. Alături de mine cîțiva alți călători au pus piciorul pe peron și au făcut, deci, primul lor pas pe pămînt britanic. În secunda următoare, megafoanele au început să tune și toată lumea a auzit anunțul oficial: „Bun venit în Anglia! În această gară fumatul e strict interzis!”. Așadar, primul lucru pe care cineva trebuie să îl afle la intrarea în Anglia e poziția instituțiilor locale față de fumat. Ulterior, liftul gării îi informează pe surzi, folosind afișe țipătoare, că fumatul e tot interzis.
Șocul nu vine din anunțuri ci din frenezia comună care ține în priză concursul general de bune intenții și virtuți. Toată lumea se bate să anunțe cumva că fumatul e izgonit și asta pare să dea autorilor o senzație de mulțumire și un certificat de superioritate morală. Imaginea e comică, senzația de încercuire e foarte neplăcută. Unanimitatea virtuții e tristă și seamănă cu dinții perfecți ai americanilor: impecabili, la orice vîrstă, falși din prima tinerețe.
