Acolo unde drama unui sat întreg încape, odată ajunsă pe mâna presei, într-o singură ştire senzaţională, adevărat preluată de toate ziarele & posturile TV, scriitoarea Doina Ruşti revine în forţă pentru a-i reda dimensiunea tragică, într-o scriere de peste 300 pag. care te ţine cu sufletul la gură, Lizoanca la 11 ani, Trei, 2009.
„– Am auzit prin sat că ai început să te călăreşti cu hăndrălăii noaptea”, îi aruncă bunica Tori nepoatei sale, iar cele două replici ce urmează au bătaie lungă:
„– Şi ce te doare pe tine? Ai tu grijă de mine, stau pe capul tău sau ceva…?
„– Eşti nepoata mea, nenorocito, şi mi-e ruşine să mai scot capu-n sat de răul tău!”
Fiindcă, de fapt, nepoata Eliza Niţă, alias „Lizoanca, prostituata care a împlut satul de sifilis”, cum se recomandă ea însăşi, ispăşeşte într-un fel păcatele tinereţii (şi nu numai!) ale bunicii, la rându-i violată la 14 ani şi ajunsă apoi să se reguleze cu tot satul. Or, povestea este într-atât de încurcată, încât orice fir ai trage – iar romanciera întreţese în naraţiune câte-o istorioară, din cele ce te marchează pe viaţă, pentru fiecare personaj: Greblă, Petrache, Păduchioasa, Cristel, Tori, Goarna, Sanitara, Marin, Vică –, nu se poate să nu vibreze toate celelalte. Aşa se face că, printr-o cumplită răsturnare a destinului, fiica de 11 ani a lui Cristel, la rându-i copil din flori al lui Tori, ajunge în patul octogenarului Petrache Notaru, nimeni altul decât violatorul bunicii sale, şi tatăl lui Cristel. În loc să se oripileze însă, lumea din jur caută senzaţionalul: „E aici o putoare de 11 ani, care are sifilis! Vă imaginaţi dumneavoastră (…), de la vârsta asta are sifilis! M-am gândit că v-ar putea interesa subiectul…”, lansează bomba zilei Sanitara, preluată imediat de mass-media, pe nemestecate. De unde şi dezgustul Lizoancăi, la început copleşită de atenţie, dar care „văzu deodată cinismul reporterei”.
Încolţit dintr-un scurt reportaj, romanul Doinei Ruşti constituie o cutremurătoare frescă a societăţii româneşti contemporane, în realitate mult mai bolnavă decât Lizoanca, fetiţa de 11 ani care se vindecă într-un final; nu şi lumea…
„– Am auzit prin sat că ai început să te călăreşti cu hăndrălăii noaptea”, îi aruncă bunica Tori nepoatei sale, iar cele două replici ce urmează au bătaie lungă:
„– Şi ce te doare pe tine? Ai tu grijă de mine, stau pe capul tău sau ceva…?
„– Eşti nepoata mea, nenorocito, şi mi-e ruşine să mai scot capu-n sat de răul tău!”
Fiindcă, de fapt, nepoata Eliza Niţă, alias „Lizoanca, prostituata care a împlut satul de sifilis”, cum se recomandă ea însăşi, ispăşeşte într-un fel păcatele tinereţii (şi nu numai!) ale bunicii, la rându-i violată la 14 ani şi ajunsă apoi să se reguleze cu tot satul. Or, povestea este într-atât de încurcată, încât orice fir ai trage – iar romanciera întreţese în naraţiune câte-o istorioară, din cele ce te marchează pe viaţă, pentru fiecare personaj: Greblă, Petrache, Păduchioasa, Cristel, Tori, Goarna, Sanitara, Marin, Vică –, nu se poate să nu vibreze toate celelalte. Aşa se face că, printr-o cumplită răsturnare a destinului, fiica de 11 ani a lui Cristel, la rându-i copil din flori al lui Tori, ajunge în patul octogenarului Petrache Notaru, nimeni altul decât violatorul bunicii sale, şi tatăl lui Cristel. În loc să se oripileze însă, lumea din jur caută senzaţionalul: „E aici o putoare de 11 ani, care are sifilis! Vă imaginaţi dumneavoastră (…), de la vârsta asta are sifilis! M-am gândit că v-ar putea interesa subiectul…”, lansează bomba zilei Sanitara, preluată imediat de mass-media, pe nemestecate. De unde şi dezgustul Lizoancăi, la început copleşită de atenţie, dar care „văzu deodată cinismul reporterei”.
Încolţit dintr-un scurt reportaj, romanul Doinei Ruşti constituie o cutremurătoare frescă a societăţii româneşti contemporane, în realitate mult mai bolnavă decât Lizoanca, fetiţa de 11 ani care se vindecă într-un final; nu şi lumea…
