FC Liverpool a pierdut încă o dată acasă și a ajuns acolo unde n-a mai fost de 25 de ani: a treia din coadă. Liverpool, echipa care a dominat fotbalul britanic și european, unul din cele mai iubite cluburi din lume, e de nerecunoscut. Învinsă, săptămîna trecută acasă, de Blackpool, Liverpool continuă un declin prelungit și, deocamdată, fără antidot. Demiterea și înlocuirea antrenorului Rafael Benitez n-a schimbat nimic. Noul antrenor Roy Hodgson e un personaj admirabil dar neputincios în fața problemelor clubului. Imediat după ce a devenit clar că nu antrenorul e problema, presa și suporterii au început să creadă că totul vine de la proprietari.
Multă lume a ajuns la concluzia că necazurile au apărut din clipa în care clubul a fost cumpărat de doi oameni de afaceri americani, foarte puțin interesați de fotbal. E cert că afacerea n-a făcut bine dar asta nu înseamnă că totul vine de la proprietari. Mai mult, Liverpool a tratat problema propietarilor americani într-un mod foarte curios dacă nu perfect ilogic. Clubul a fost vîndut din nou. Foștii proprietari americani au fost înlocuiți de noi proprietari americani. Liverpool a fost vîndut unui grup care deține, printre alte valori, Bolton Red Sox, un faimos club de baseball din Statele Unite. Complicația e abia la început, pentru că foștii proprietari contestă afacerea și au de gînd să se judece cu Liverpool. În orice caz, e greu de crezut că apariția unui nou rînd de americani va învia fotbalul jucat la Liverpool.
Problema marelui club englez e un pic alta: Liverpool nu mai e Liverpool, adică nu mai are suflul și încrederea echipelor succesive ale ultimilor aproape 40 de ani. Iar diferența vine din cîteva date simple: atunci, Liverpool era un club construit acasă sau din ce era mai bun în orașele nordului englez. Liverpool era un produs organic fără probleme și dileme de identitate. Acum, Liverpool a devenit altceva, un experiment comercial susținut de jucători care n-au legătură cu orașul și cu Anglia în general. Singura forță autentică se află acum în afara clubului, printre suporterii care știu foarte bine ce au pierdut și ce vor.
Transformarea clubului într-o colecție de importuri răzlețe explică declinul. Fără calitățile locale, Liverpool a pierdut aproape tot. Oricine își poatre imagina cum ar arăta și cum ar suna celebra galerie a lui Liverpool, în cazul în care suporterii locali ar fi înlocuiți de oameni aduși din afara Angliei sau a Europei și așezați în tribune, pe stadionul Anfield. Mult mai puțină lume înțeleage că echipa cu care Liverpool se chinuie să supraviețuiască de la un meci la altul e exact în aceași situație.
De ce a reușit, atunci, același experiment la Chelsea sau la Arsenal, echipe care joacă frecvent fără jucători englezi? La Chelsea, ambiția și succesul vin din bani, adică din salariile care bat tot ce se cunoaște în Europa. La Arsenal, explicația vine din setea de afirmare, a unor jucători cvasi-necunoscuți importați de tineri.
Meciurile de calificare pentru Euro 2010 continuă vineri și sîmbătă cu cîteva situații interesante. Olanda va putea fi văzută la Chișinău, Bulgaria începe în Țara Galilor primul meci sub conducerea noului antrenor Mathaus, iar Portugalia joacă acasă cu Danemarca sub conducerea lui Paolo Bento, tot un antrenor nou, adus să oprească deriva. În sfîrșit, Germania-Turcia va fi primul test serios al germanilor, în fața unui adversar cu susținere enormă în Germania.
Multă lume a ajuns la concluzia că necazurile au apărut din clipa în care clubul a fost cumpărat de doi oameni de afaceri americani, foarte puțin interesați de fotbal. E cert că afacerea n-a făcut bine dar asta nu înseamnă că totul vine de la proprietari. Mai mult, Liverpool a tratat problema propietarilor americani într-un mod foarte curios dacă nu perfect ilogic. Clubul a fost vîndut din nou. Foștii proprietari americani au fost înlocuiți de noi proprietari americani. Liverpool a fost vîndut unui grup care deține, printre alte valori, Bolton Red Sox, un faimos club de baseball din Statele Unite. Complicația e abia la început, pentru că foștii proprietari contestă afacerea și au de gînd să se judece cu Liverpool. În orice caz, e greu de crezut că apariția unui nou rînd de americani va învia fotbalul jucat la Liverpool.
Problema marelui club englez e un pic alta: Liverpool nu mai e Liverpool, adică nu mai are suflul și încrederea echipelor succesive ale ultimilor aproape 40 de ani. Iar diferența vine din cîteva date simple: atunci, Liverpool era un club construit acasă sau din ce era mai bun în orașele nordului englez. Liverpool era un produs organic fără probleme și dileme de identitate. Acum, Liverpool a devenit altceva, un experiment comercial susținut de jucători care n-au legătură cu orașul și cu Anglia în general. Singura forță autentică se află acum în afara clubului, printre suporterii care știu foarte bine ce au pierdut și ce vor.
Transformarea clubului într-o colecție de importuri răzlețe explică declinul. Fără calitățile locale, Liverpool a pierdut aproape tot. Oricine își poatre imagina cum ar arăta și cum ar suna celebra galerie a lui Liverpool, în cazul în care suporterii locali ar fi înlocuiți de oameni aduși din afara Angliei sau a Europei și așezați în tribune, pe stadionul Anfield. Mult mai puțină lume înțeleage că echipa cu care Liverpool se chinuie să supraviețuiască de la un meci la altul e exact în aceași situație.
De ce a reușit, atunci, același experiment la Chelsea sau la Arsenal, echipe care joacă frecvent fără jucători englezi? La Chelsea, ambiția și succesul vin din bani, adică din salariile care bat tot ce se cunoaște în Europa. La Arsenal, explicația vine din setea de afirmare, a unor jucători cvasi-necunoscuți importați de tineri.
Meciurile de calificare pentru Euro 2010 continuă vineri și sîmbătă cu cîteva situații interesante. Olanda va putea fi văzută la Chișinău, Bulgaria începe în Țara Galilor primul meci sub conducerea noului antrenor Mathaus, iar Portugalia joacă acasă cu Danemarca sub conducerea lui Paolo Bento, tot un antrenor nou, adus să oprească deriva. În sfîrșit, Germania-Turcia va fi primul test serios al germanilor, în fața unui adversar cu susținere enormă în Germania.