Sârbii au marcat împlinirea a zece ani de la înlăturarea de la putere a preşedintelui Slobodan Miloşevici, care condusese ţara mai mult de un deceniu – o epocă marcată de războaie, izolare internaţională şi declin economic.
La 5 octombrie 2000, sute de mii de suporteri ai opoziţiei condusă de Voislav Koştuniţa au demonstrat în centrul capitalei sârbe, cerând recunoaşterea victoriei opoziţiei la alegeri. Demonstranţii au păstruns în instituţiile puterii şi în sediul televiziunii de stat, care s-a declarat repede de partea lor. A doua zi, Slobodan Miloşevici şi-a recunoscut înfrângerea şi a demisionat. După o jumătate de an, la 31 martie 2001, a fost arestat şi predat Tribunalului ONU, pentru a fi judecat sub acuzaţia de genocid. La 11 martie 2006, Miloşevici a fost găsit mort în celula sa de la Haga.
În discursurile lor de ieri, noii lideri de la Belgrad, în frunte cu preşedintele Boris Tadici, au insistat asupra progreselor făcute de Serbia după sfârşitul erei Miloşevici – şi în primul rând asupra apropierii de UE, după ce Belgradul a depus anul trecut cererea oficială de aderare.
Într-o relatare de la Belgrad, agenţia France Presse scrie însă că acesta este şi singurul succes cu care se poate lăuda noua Serbie. A recunoscut-o indirect, într-un interviu cu AFP, chiar ministrul sârb de interne Ivica Dacici spunând că multe din problemele epocii Miloşevici rămân actuale, adică nerezolvate. Serbia nu s-a împăcat cu gândul independenţei albanezilor din Kosovo, proclamată unilateral în urmă cu doi ani şi jumătate, are relaţii dificile cu ultima colegă de federaţie iugoslavă, Muntenegru, devenită şi ea independenă, şi cu Tribunalul ONU pentru crime de război de la Haga. Acesta îndeamnă Belgradul de 15 ani să-l predea pe Ratko Mladici, comandantul sârbilor bosniaci, acuzat de genocid.
Pe plan economic, Serbia se confruntă cu mari probleme şi rămâne una din cele mai sărace ţări din Europa, în urma României şi Bulgariei, care priveau pe vremuri cu invidie spre o Iugoslavie relativ prosperă şi mai deschisă către Occident.