Linkuri accesibilitate

Liderii carismatici sau de consum, luciferici sau apostolici


Niccolo Machiavelli
Niccolo Machiavelli

Ecaterina Mardarovici, („Agapedia”), Leonid Litra (IDIS Viitorul) și protoierelul Vasile Ciobanu dezbat în prag de alegeri problema vocației la politicienii de frunte.

Doamnelor şi domnilor, bine v-am găsit. La microfon e Vasile Botnaru, autorul şi prezentatorul emisiunii duminicale Punct şi de la capăt. De mîine, lucru ştiut, începe efectiv noua campanie electorală şi cete de colindători politici iar o să vă ceară colacul şi pitacul. Adică simpatia şi încrederea pentru următorii patru ani. Dacă va fi să le lumineze Dumnezeu minţile viitorilor deputaţi ca să-l poată alege, la rândul lor, pe cel de-al patrulea şef de stat. Sau pe al cincilea, dacă e să luăm în calcul interimatul, exercitat de preşedintele Parlamentului, Mihai Ghimpu. Prin urmare, iar veţi auzi declaraţii de iubire fără ţărm pentru popor şi veţi fi copleşiţi de înalte consideraţiuni, basculate în faţa porţii, sau tixite în cutiile poştale. Cum zice un amic de-al meu din Georgia, începe iar o sesiune de hipnoză colectivă. Astfel stând lucrurile, m-am gândit să vorbim astăzi despre vocaţia de lider politic. Sunt oare conducătorii de partide călăuze pentru nevăzători? Haiduci rebeli, care vor să întoarcă îndărăt orânduelile? Sau, de ce nu, vizionari, sau proroci pentru vremuri de răstrişte?

*

Oaspeţii mei de astăzi sunt fosta deputată Ecaterina Mardarovici, directoarea executivă a Clubului politic al femeilor „50/50”, preşedintă a Fundaţiei „Agapedia”, protoiereul Vasile Ciobanu, secretar responsabil la ziarul „Curierul Ortodox”, şi Leonid Litra, vicedirector pe cooperare internaţională la IDIS „Viitorul”. Discutăm deci, despre profilul liderului politic de succes.

Dacă aţi îngădui să simplificăm teoria liderismului, aş îndrăzni să operez cu două modele distincte, pe care le vedem în viaţa noastră politică. Primul model presupune coborârea la nivelul aspiraţiilor şi necesităţilor electoratului, astfel încât să fie culese cât mai multe simpatii. Al doilea model, situat, probabil, la celălalt pol, presupune un idealism „donquișotian”, convenţional vorbind. Adică, liderul se ghidează exclusiv de propriile opţiuni şi încearcă să ridice la nivelul acelor aspiraţii şi opţiuni electoratul. Adică e o cale mai ingrată. Dacă aş căuta şi exemple cu care să ilustrez aceste două tipuri de comportament, m-aş gândi, în primul rând, la Vladimir Voronin care ştie foarte bine să pedaleze interese, aspiraţii şi pretenţii ale electoratului. Iar cel de-al doilea model îl ilustrează, după mine, Mihai Ghimpu care a declarat în repetate rânduri, că se ghidează, în primul rând, de propriile opţiuni şi nu-l interesează să placă cu orice preţ. Acesta ar fi, dacă doriţi, un epigraf pentru discuţia noastră de astăzi. Am să o rog pe doamna Ecaterina Mardarovici, ca fostă deputată cu experienţă de apariţii publice, de „racolare” a votanţilor. Ce fel de lider are şanse în condiţiile Republicii Moldova, doamna Mardarovici?

Ecaterina Mardarovici

Ecaterina Mardarovici: „Eu cred că alegătorul şi cetăţeanul Republicii Moldova într-un fel este norocos, că avem lideri pe măsura aşteptărilor şi alegătorul nostru votează, de obicei, sau îl iubeşte pe acel lider, care se coboară şi în care el se regăseşte. Din experienţa mea, pot să spun, că am mers după lideri, care au răspuns aşteptărilor mele, dar cărora le-am iertat anumite lucruri, care nu erau întocmai cu ceea ce-mi doream eu. Şi unii lideri, chiar dacă prin esenţa lor sunt altfel, ar accepta ei înşişi un altfel de lideri şi un altfel de comportament sau şi l-ar dori. Ei trebuie să se conformeze aşteptărilor alegătorilor, pentru că îşi doresc să fie cât mai mulţi. Şi vorbim nu doar despre felul cum îşi anunţă ei opţiunile lor politice, sau care sunt opţiunile lor politice. Este felul de comportament al acestor lideri, este felul în care ei dirijează treburile interne ale acestor partide.”



Europa Liberă: Dar alegătorii, de regulă, sunt comozi şi când trebuie să le anunţi o idee reformatoare, s-ar putea să aibă o anumită opoziţie. Domnule Leonid Litra, ce şanse au liderii carismatici în sensul ăsta?

Leonid Litra, (IDIS Viitorul)

Leonid Litra: „Este mai uşor să cobori la nivelul electoratului, decât să încerci să-l educi. De asta există tipaje de lideri diferite. Dacă unul luptă pentru putere, atunci celălalt luptă pentru aşa-zisa dreptate. Or, educarea cetăţenilor în campanie este mult mai grea şi cel care luptă pentru putere coboară la nivelul cetăţenilor. Însă cei care luptă pentru ceea ce luptă, pentru că au idei, nu fac acest lucru. Din această cauză, parcursul lor nu este determinat care este scopul lor. Deaceea liderul între timp a devenit un produs de campanie, un produs al mass mediei, care poate fi vândut, care poate fi făcut pe placul cetăţenilor şi care poate fi consumat. Or, ceea ce vedem în ultimul timp tocmai asta se întâmplă. Nu doar în Republica Moldova.”

Europa Liberă: Dar oamenilor, liderii carismatici sunt nevoiţi să le spună nu doar lucruri plăcute şi riscă să ajungă pe rug, ca şi Kopernikus.

Leonid Litra: „Liderii spun lucruri plăcute în campanie, ca după asta, când îşi iau mandatul de patru ani, primele reforme în primul an să fie cele nepopulare pentru că până vine următorul scrutin ei trebuie să-şi reîntărească poziţia lor de lider şi de oameni, care au făcut mai mult bine decât rău.”

Europa Liberă: Părinte Ciobanu, Dumneavoastră sunteţi mai curând pe post de arbitru. Pentru că aveţi experienţa, după mine, ideală de a păstori lume diferită. Şi Dumneavoastră, la fel, le spuneţi uneori lucruri nu tocmai plăcute.

Vasile Ciobanu

Vasile Ciobanu: „Mă rog, dacă vorbim despre noţiunea de lider, eu nu mă consider acela. Doar că am avut o chemare de trei ori, la care a treia oară am acceptat, temându-mă mult de această slujire preoţească. Care, de fapt, stai în faţa oamenilor şi le aduci un mesaj. Şi mesajul trebuie să-l aduci cumva cu trăire, că dacă mesajul de ceea ce spui diferă de ceea ce faci...deja poporul la aceasta are şi un proverb – ”fă ce spune popa, dar nu fă ce face el”. Cam aşa ceva. Deci, trebuie să te postezi în aceeaşi albie, în care vorbeşti. Un lider desigur ar fi, bănuiesc, un om de sacrificiu. Un om de sacrificiu aidoma acelui Danco, care, când s-a făcut întuneric, a zmuls inima sa şi prin ea a luminat calea poporului de mai departe. De fapt, acesta este chipul lui Hristos, care a zis că nu este iubire mai mare decât acea, când cineva îşi pune viaţa sa pentru aproapele său, pentru prietenii săi. Dar liderii sunt constructivi şi distructivi. Oare nu a fost Hitler lider? Oare Mussolini nu a fost lider? Desigur, au fost nişte lideri extraordinari, care au prostit popoare întregi. Dar liderul constructiv este acela, care merge pe o idee sănătoasă şi pe gătinţa lui de a merge la sacrificiul suprem. Şi preoţimea, şi apostolii au fost trimişi. Vă trimit pe voi, a spus Mântuitorul, ca miei în mijlocul lupilor. Adică, fiţi gata de toate. Dacă nu eşti gata de aşa ceva, atunci nici nu te porni. Un lider constructiv este acela, care propune ceva nu în interesul său, ci în interesul celor pe care vrea să-i aducă la ceva mai bun, să-i aducă la un liman, la care ei vor să ajungă. Desigur, că el poate să fie şi neproroc în ţara sa, neprimit. Deoarece de multe ori se întâmplă, că liderii sunt aclamaţi de popor şi lăudaţi şi la un moment dat pot să fie şi răstigniţi. În sens, că nu s-a ajuns la scopul pe care l-a propus. Desigur că vorbind de persoana divin-umană a Mântuitorului Hristos să nu uităm niciodată, nu putem să-l comparăm cu primul comunist, sau lider, sau mai ştiu eu ce. El este Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat pentru noi şi nu facem comparaţie. Este unicul fără de păcat şi este etalon pentru orice om.”

Europa Liberă: Părinte, dar vorbeam despre rezistenţa naturală a omului, care este ispitit de viaţa cotidiană, de belşugul vieţii cotidiene şi asta îl determină să închidă urechile la predicile înalte. Ce fac liderii în această situaţie?

Vasile Ciobanu: „Desigur că un om nu poate să le facă, să le cuprindă pe toate. Întotdeauna un lider trebuie să aibă şi o echipă, un consilium, un consensum de confraţi, de purtători de idei, care să-l îndrumeze din diferite poziţii, din diferite puncte de vedere, din diferite specialităţi, din diferite aspecte ale vieţii sociale, economice, politice, etc.”

Europa Liberă: Pot să zic apostoli?

Vasile Ciobanu: „Singur nu poţi să faci nimic. În sobornicitate întotdeauna a lucrat biserica, dacă ne referim la biserică şi la lideri săi, apostolii, sfinţii părinţi, etc. Acele sinoade, care întotdeauna găseau calea de mijloc, calea de aur, calea sănătoasă. Haideţi să ne întoarcem puţin aşa în istoria universală. Să zicem aşa, că primul lider, care s-a considerat pe sine lider, a fost Lucifer, a corupt mulţime de îngeri , de altfel. El le-a propus că el poate fi mai presus ca Dumnezeu, că el le va da posturi ştiu eu de care, de arhangheli şi angheli şi mai ştiu eu ce, şi mai sus decât toţi, şi în felul acesta a corupt într-adevăr miliarde de îngeri. Sunt îngeri decăzuţi, demonii şi el a devenit Satan. Iată un clasic exemplu al unui lider distructiv, care a fost începutul răului, care a făcut o fraudă împotriva lui Dumnezeu. În timp ce la îndumnezeire se poate ajunge prin ascultare de Dumnezeu, prin sacrificiu, prin smerenie şi prin urmarea poruncilor lui Dumnezeu. Ceea ce a fost demonstrat de Hristos şi de urmaşii săi. În societate la fel, dacă promovezi o idee xenofobă, o idee neacceptată de Dumnezeu, o idee antropofobă, cum a fost, de exemplu, ideologia partidului naţional-socialist din Germania, cu liderul său Adolf Hitler. Sau cum a fost ideologia comunistă de luptă de clasă, care de fapt se bate frate cu frate şi a rezultat într-un război civil în Rusia, în care s-au ucis milioane, care pe urmă unii pe alţii îi fac eroi, că toţi au luptat pentru patrie, până la urmă. Ideea care este plasată pe xenofobia antropofobiei este sortită eşecului. La fel şi liderul ei. Mussolini a fost spânzurat cu capul în jos de către propriul popor, Hitler s-a sinucis, etc. Deci, sfârşitul lor este cumplit, deoarece ei au pornit împotriva iubirii, împotriva dragostei de Dumnezeu şi de aproapele.”

Europa Liberă: Părinte, dar campania este exact ceea ce spuneţi Dumneavoastră. În campania electorală unii lideri îi aţâţă, îi învrăjbesc pe alegătorii lor împotriva altora. Doamna Mardarovici, cum se poate să se evite această confruntare?

Ecaterina Mardarovici: „Practic, este imposibil să fie evitată această confruntare. Ceea ce uităm noi să facem, pentru că nu avem şi o experienţă a unor campanii electorale într-un sistem democrat, este că noi uităm la sfârşitul campaniei electorale că s-a terminat acea campanie electorală. Şi confruntarea s-a terminat şi trebuie să urmăm pe câştigători, partidul care a câştigat. Să stăm cu ochii pe ei şi să-i ajutăm să conducă această ţară. Iată aici este problema, din punctul meu de vedere. Aş vrea să revin la acea expresie, pe care mi-a amintit-o părintele, despre că se zice în popor: urmează ce spune părintele, dar nu urma ce face el. Avem exact aceeaşi situaţie şi în cazul liderilor politici. Că de multe ori procedează nu tocmai cum îndeamnă alegătorul, sau susţinătorii lor de partide. Dar asta este viaţa reală şi trebuie să înţelegem, că confruntările politice sunt normale. Trăim perioade de criză, liderii sunt aşa cum sunt perioadele. Şi în aceste perioade de la aceşti lideri politici aşteptările sunt mult mai mari. Or, noi suntem o ţară, în care abia se formează acei lideri publici deja. Pentru că, bineînţeles, majoritatea din ei sunt lideri cu anumit talent înnăscut şi educaţi. Marii pictori sau marii profesionişti din lume nu ar fi devenit atât de mari şi de buni, dacă nu s-ar mai fi şi şcolarizat. Un pictor dacă e născut cu un talent de la Dumnezeu, dar nu ar urma şi o şcoală, nu ar deveni cel mai bun din lume. Probabil, acelaşi lucru se întâmplă şi cu unii din liderii noştri. Pe lângă faptul că ei au acel dar sau carismă înnăscută, unii din ei nu au şcoală prea multă, sau poate chiar unii deloc şi ei conduc aşa, intuitiv. Aşa suntem şi noi, în mare parte, alegătorul şi unii îi urmează. Nu au învăţat cum să-şi ducă cauza, pentru ce pledează, sau pentru ce şi-au asumat calitatea de lider al unui partid.”

Europa Liberă: Doamnă Mardarovici, am două întrebări pentru Dumneavoastră, care rezultă din comparaţia, pe care ne-a adus-o în discuţie părintele Ciobanu. Noi avem în realitatea politică modele Lucifer? Şi doi: funcţionează sinoadele, apostolii în jurul liderilor? Trebuie să înţelegem că aceasta este soluţia ideală pentru ca un lider să nu greşească.

Ecaterina Mardarovici: „Ceea ce nu am ştiut noi şi nu ştiu liderii politici din ţara noastră, probabil dat fiind faptul că nu am avut o educaţie nu religioasă, dar creştină, iarăşi revenim la educaţie. Şi nu am cunoscut că şi Isus Hristos, pentru a purta cuvântul lui Dumnezeu, a creat, sau în jurul lui s-au adunat acei apostoli şi că acei apostoli era fiecare diferit. Nu s-au adunat 12 oameni identici şi l-au urmat pe Isus Hristos, sau exact ca şi el. Dar Isus Hristos, şi ceea ce a făcut, a ştiut să aducă în interesul cauzei de a purta cuvântul lui Dumnezeu pe pământ tocmai ceea ce era specific pentru fiecare din acei apostoli. Acest lucru se învaţă şi, cu regret, noi nu avem exemple de partide politice, care ar aduce în ţara noastră acel model de liderism în echipă. Este o încercare, dar este încă foarte timidă. Şi avem şi acei luciferi. Să zicem, din punctul meu de vedere, îl consider pe Voronin unul din aceştea, care duce după el atâta lume tocmai datorită a ceea ce el are înăscut şi nu pentru că înţelege şi a învăţat cum să facă aceste lucruri cu adevărat în interesul moral, dacă vreţi, şi pentru promovarea unor valori general recunoscute.”

Europa Liberă: Leonid, pe dumneata vreau să te întreb dacă societatea civilă, dacă societatea în general a împins clasa politică spre o selecţie naturală, astfel încât să existe un progres. Progresăm? Regresăm în acest domeniu?

Leonid Litra: „Progresăm şi cred că societatea civilă şi-a spus cuvântul în mai multe cazuri şi va continua, pentru că acesta este scopul ei. Reforma clasei politice, cea care se lasă aşteptată încă, s-a produs parţial, având în vedere, că nu au existat acel nou val de lideri, care ar fi trebuit să-i producă societatea noastră. Or, o bună parte din liderii actuali şi lideri de opinie, care deţin funcţii politice, sunt nişte produse ale unui sistem, care nu mai există. Din această cauză, liderii care activează acum merg după o formulă, şi mai ales în campanii, merg după o formulă machiavelistă – scopul scuză mijloacele. Asta era teoria, într-o formulă realistă, real-politică, care este actuală şi acum. Chiar dacă această teorie este presată să fie revizuită de lumea, de vântul care a venit după anii 90, pentru că formula liderului din acele democraţii este alta, decât acea care am fi perceput-o noi până acum. Or, spuneam, că liderii sunt de obicei mituri, create de funcţii şi de medii. Din această cauză vedem, că într-un sondaj un lider avea 30 de procente, după ce nu mai are această funcţie, peste un an, este un zero obez. Or, tocmai asta ne spune că liderii de vocaţie sunt acei, care şi cu posturi, şi cu funcţii şi fără ele au o pondere în societate şi o inflenţează. Iar aici revin la întrebarea iniţială – societatea civilă de fapt pune presiune, şi nu doar sub presiunea timpului, dar îşi pune amprenta. Pentru că aceşti lideri nu mai au credibilitate, cei care vin dintr-un sistem, care nu mai există.”

Europa Liberă: Ultima întrebare, cu titlul de concluzie: în condiţiile concrete ale Moldovei, în ziua de astăzi, în preajma anticipatelor din noiembrie, ce are mai mult succes? Modul în care spune, vorbeşte, comunică liderul? Sau ce anume va fi să spună acest lider? Doamna Mardarovici?

Ecaterina Mardarovici: „Eu cred că e o combinaţie – şi una şi alta.”

Europa Liberă: Atât?

Ecaterina Mardarovici: „Da.”

Europa Liberă: Leonid?

Leonid Litra: „Există lideri, care prind cu prima şmecherie şi cu cea de a doua. Pentru că în asta şi constă campania. Pentru că liderii trebuie să facă diferenţă unul dintre altul, altfel se suprapun pe acelaşi bazin electoral, ceea ce crează confuzie, nesiguranţă şi cedări. Din această cauză fiecare lider trebuie, cred, să găsească nişa lui, astfel încât să se asigure, că mesajul lui este preluat de cei care îl văd.”

Europa Liberă: Eu vreau de la doamna Mardarovici, totuşi, nişte detalii. Uitaţi-vă, că mai mulţi bani acuma, după mine, se cheltuie pentru forma în care se spune – billboarduri, spoturi publicitare la televizor. Partea leului din cheltuieli este acolo. Şi atunci?

Ecaterina Mardarovici: „Şi acestea, din punctul meu de vedere, nu dau nimic, decât doar alină orgoliul acestor lideri politici, care se văd pe aceste billboarduri, pentru că nu avem o cultură a alegătorului în Republica Moldova care ar vota masiv aceste billboarduri. Cum spunea regretata Lidia Istrati, dacă vii într-o campanie electorală şi nu eşti conştient de ce aşteaptă alegătorul tău şi-i spui foarte clar că nu vor fi majorate pensiile, ştii că nu, nu iei nici un vot. Trebuie să-i spui că vom încerca. Trebuie, spunea ea aşa, trebuie să-l amăgeşti cât de puţin. Că el nu vrea să te întrebe de unde vei lua banii. Asta aşteaptă şi uneori asta spun liderii. Nu neapărat întotdeauna pentru că sunt iresponsabili. Dar pentru că tocmai sunt conştienţi şi vor să facă ceva pentru alegătorii lor.”

Europa Liberă: M-aţi adus exact în punctul acesta de contradicţie: îl minţi ca un doctor, pentru că vreai să-i alini durerea? Sau îi spui adevărul: domnule, eşti incurabil.

Ecaterina Mardarovici: „În politică nu funcţionează să spui că eşti incurabil. Pentru că atunci rişti să ai experienţa unor lideri politici foarte apreciaţi de intelectualitate şi nu numai, cum a fost Oazu Nantoi cu Partidul lui Social-Democrat, un lider apreciat: domnule, cât eşti şi de deştept. Şi venea, cu adevărat, foarte sincer în campaniile electorale, dar nu l-a ajutat la prea mult. Şi atunci, tu nu eşti nici un om pragmatic, şi nici un lider, dacă nu ţii cont de aceste realităţi. Altceva e că fiecare din ei trebuie să ştie limita. Pentru că, până la urmă, totuşi va trebui să spună de ce nu a făcut una sau alta. Dar ştie foarte bine, că au un plan şi trebuie să aibă un program, care ar putea, ştiu că vor face unele lucruri, care vor umbri acele promisiuni, pe care nu le-au realizat, fiind conştienţi din start că este imposibil să le realizeze.”

Europa Liberă: Prin urmare, confirmaţi ipoteza sau axioma că în politică morala nu este la ea acasă?

Ecaterina Mardarovici: „Exact. Şi chiar i-aş sfătui pe liderii noştri politici să spună cât mai rar „sincer”, „să fiu, vă spun sincer acest lucru”, pentru că pentru oamenii conştienţi, şi eu cred că chiar şi alegătorul, care este mai puţin informat sau educat, nu chiar îl crede prea mult. Ştiu, avem o experienţă de mai mulţi ani, când lucrurile au fost tocmai altfel.”

Europa Liberă: Părinte Ciobanu, concluzia Dumneavoastră? Ce are priză?

Vasile Ciobanu: „Eu m-aş lega şi de chestiunea asta – „fă ce zice preotul şi nu fă ce face el”, desigur nu poate fi generalizată, altfel n-am fi avut sfinţi. Sfinţii au fost liderii, la care a coincis promisiunea cu cu trăirea, cuvântul şi cu fapta. Şi de atâta au rămas corifei şi stâlpi ai bisericii în istorie. Chestiunea cu partidele – partidele desigur pentru corpul bisericii este tragic, deoarece ei sfâşie corpul bisericii. Noi suntem tot poporul, aproape 93 şi ceva la sută botezaţi, formăm corpul bisericii, trupul tainic al lui Hristos, şi atunci când te uiţi că îl sfâşie... Şi într-o famiilie – se ceartă unul cu alţii, sunt gata să se bată, într-un sat se dispersează, nu-și mai dau bună ziua. Sfâşie din trupul ţării, împarte în părţi. De acum un partid adică segmentează societatea, nu este un liant. Desigur, că o idee sănătoasă vine şi leagă lucrurile, dacă este sincer, iarăşi mă întorc la cuvinetele doamnei, dar aceasta nu poate să fie verificat chiar aşa. Un lider care promite nu poate să fie credibil, deoarece el nu ştie dacă ajunge până mîine. Adică: „eu voi da, eu voi face, eu voi aduce şi eu voi da, oameni buni”. Dar ştim noi că Scriptura spune: „nu vă nădăjduiţi în boieri, în fiii oamenilor, întru care nu este mântuire. Ieşi-va duhul lui şi se va întoarec în pământ. Şi din ziua ceea vor dispare toate gândurile lui”. Adică, el până mîine nu ajunge. Altul mai înţelept zice: dacă a da Dumnezeu să ajungem, dacă va vrea Domnul, să dea Dumnezeu să ajungem. Iată, pe acesta eu l-aş vedea mai credibil şi mai înţelept. Dar mizând pe sine însuşi şi pe propriul...desigur pe sinceritate. Sinceritatea asta, ea nu prea poate fi determinată din cuvinte, din cuvântări, din faptele, din biografia lui, necesită timp, ştiu eu. Şi încă ceva – la noi nu s-a ajuns la o campanie civilizată, adică noi ne contrăm în idei şi opinii, dar ne dăm mîna, ne salutăm şi dacă tu ai biruit, eu te salut şi mă conformez la acest lucru. Nu s-a ajuns la această civilizaţie, din păcate. Ar trebui să fie, că ar fi sănătos treaba asta şi ar denota o maturizare a corpului politic.”

Ecaterina Mardarovici: „Mai ales că acest model de comportament, cu regret, ni-l oferă - de-a nu ne da mîna, de a fi supăraţi - ni-l oferă ca şi comportament chiar şi liderii politici din Republica Moldova, cu regret. Şi atunci, aceasta se transferă şi asupra electoratului şi asupra susţinătorilor acestor partide.”

Vasile Ciobanu: „Sigur, dar şi Scriptura spune, Hristos spune: nu numi pe fratele tău „raca”, ceea ce înseamnă nebun, sau cu un cuvânt ofensator. Adică, spune orice idei, dar nu trece să-l faci măgar. Atunci ai terminat toate argumentele, chiar având argumente sănătoase. Le-ai terminat, le-ai distrus singur, dacă ai trecut la aşa etichetări a celui care stă în faţa ta, care şi el este chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Şi încă timpul va decide cine va fi liderul adevărat. Deci, totuşi, liderul trebuie să fie unul de sacrificiu, gata pentru sacrificiu, sincer pentru sacrificiu şi poate demonstrând aceasta până a deveni la tribună şi a face, a da din mînă şi „a face umbră pământului, din mila Preasfântului”, cum spune Eminescu.”

Europa Liberă: Subscriem la aceste caracteristici, nu?

Ecaterina Mardarovici: „Subscriem.”

*

Doamnelor şi domniilor am ajuns la punctul final al emisiunii de astăzi, la care au participat fosta deputată Ecaterina Mardarovici, directoarea executivă a Clubului politic al femeilor „50 la 50”, preşedintă a Fundaţiei „Agapedia”, protoiereul Vasile Ciobanu, secretar responsabil la ziarul „Curierul Ortodox”, şi Leonid Litra, vicedirector pe cooperare internaţională la Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale „Viitorul”.

Ne reauzim duminica viitoare. Între timp, pe parcursul săptămânii, vă îndemn să ascultaţi emisiunile noastre cotidiene. Iar sâmbătă vă las în grija Valentinei Ursu, după care eu, Vasile Botnaru, am să o iau de la capăt. Pe curând.

Pe aceeași temă

Previous Next

XS
SM
MD
LG