Nascuta la 10 martie 1953 satul Gaureni, Nisporeni. Absolventa a Universitatii pedagogice „Ion Creanga”, facultatea filologie. Profesor de limba si literatura romana la scoala din Grozesti.Director adjunct al scolii din satul Seliste. Inspector scolar la Directia generala invatamant. Inspector general 1992 -1994. Initiatorul deschiderii primului liceu clasic la Nisporeni. Director general al Directiei educatie, Nisporeni.
Luni.
Este o zi în care orele par întotdeauna a avea mai puţine minute. La Nisporeni au venit din Franţa doi profesori voluntari: madam Charlotte şi monsieur Dominique Bari.Se vor afla în instituţiile educaţionale din raion întreaga săptămînă. Azi au fost în Gimnaziul Bărboieni şi în liceul din localitatea Grozeşti. Au rămas mulţumiţi de nivelul cunoaşterii limbii franceze de către elevi. Îi admir pentru energia de care dau dovadă, interesul sporit faţă de cunoaşterea limbii franceze de către profesorii şi elevii din ţările francofone. Sunt la pensie, dar se fac utili şi îşi pot permite să cunoască şi alte ţări, în timp ce profesorilor noştri le rămîne doar să visese la asemenea oportunităţi. După cele cîteva ore pe care le predau în liceu, am o întîlnire cu preşedintele raionului şi directorul Liceului”Boris Cazacu”. DGE este investitorul la construcţia unei săli de sport. Firma de construcţii, care a cîştigat tender-ul, nu-şi onorează obligaţiunile contractuale. La cîştigarea licitaţiilor se aruncă ca lupii la pradă, iar odată văzîndu-se cîştigători, uită de cele stipulate în contract. A rezilia contractul este o procedură de durată şi apoi oricum nu vom reuşi să valorificăm banii planificaţi.
Marţi.
Sunt gata de plecare la serviciu, dar mă mai reţin cîteva minute, pentru a-i asculta pe intervievaţii doamnei Valentina Ursu. Subiectul este reforma în justiţie. Ca de obicei se invocă salariile derizorii ale judecătorilor care, chipurile, ar fi un impediment în implementarea reformei. Să auzi şi să nu crezi! L-aş invita în teritoriu pe politicianul Ţurcan să vadă cum o duc „bieţii” judecători cu 2000-3000 de lei. Nu salariile sunt de vină, ci shemele-beton, cum ar zice un alt politician de la noi.
La prima oră îi văd pe colegii mei cum se urcă în microbuz. Pleacă în instituţiile educaţionale într-un control tematic”Dreptul la învăţătură gratuită”. Mă asigur că adjunctul mea a reuşit să întrunească toţi factorii decizionali, pentru a merge împreună în localitatea Vulcăneşti, sat populat de rromi, să-i atenţioneze pe acei părinţi care au mai rămas în sat în legătură cu îngrădirea dreptului copilului la învăţătură, abandonul şcolar şi absenteismul elevilor. Li s-au creat condiţii dintre cele mai bune atît în grădiniţă cît şi în gimnaziu, dar situaţia nu se schimbă. Eu am rămas pentru a participa la un seminar cu managerii instituţiilor preşcolare.
Seara tîrziu mi-a telefonat din Paris amica de facultate, Lucreţia Bîrlădeanu. Îmi vorbeşte cu multă pasiune despre cartea care urmează să-i apară „Dealul Drăguţei. Amintiri din altă copilărie.” Mi-i dragă Lucreţia. Întotdeauna a fost nu ca noi ,toate colegele ei, ci altfel.
Miercuri.
Voluntarii din Franţa au participat la un seminar organizat de Centrul Metodic pentru profesorii de franceză. Doar i-am salutat şi le-am urat succes, întrucît am fost convocaţi toţi directorii generali la ME. Subiectul discuţiei a fost axat pe probleme ce ţin de începerea unui nou an şcolar: asigurare cu cadre didactice şi de conducere, şcolarizare, asigurare cu manuale, pregătiri pentru sezonul rece al anului. Dacă rezolvarea acestor probleme importante ar depinde doar de noi, directorii generali! Cum să motivez un tînăr profesor să meargă la elevii care îl aşteaptă în localitatea Cîrneşti? Drumuri îngrozitoare, localnicii nu vor să ia pe nimeni în gazdă, ore nu are suficiente, deoarece este doar cîte o clasă în treapta gimnazială. Universităţile pedagogice urgent s-ar cuveni să-şi revadă politicile instituţionale. Un absolvent trebuie să fie pregătit pentru a putea preda nu o materie, ci 2-3, pentru că situaţia demografică este în descreştere, numărul elevilor se micşorează de la un an la altul, deci şi numărul de ore se reduce, iar sarcina didactică rămîne aceeaşi.
Seara am privit emisiunea „Fabrica” la TVPublika. O privelişte jalnică. Trei politicieni îl aşteaptă la o televiziune pe al patrulea să-l tragă de urechi. În lipsa lui utilizează expresii folclorice, împrumutate de la Voronin. Sunt porniţi rău împotriva celui care lipseşte, iar eu ca privitoare îmi permit să cred că i-a solidarizat doar un defect proverbial al neamului nostru: succesul celui de alături nu poate fi iertat!
Joi.
Rezolv probleme cotitiene: tarificare, semnez acte contabile, ordine şi diplome de premiere, cereri, demersuri. După masă am vizitat Grădiniţa „Izvoraş” din satul Cristeşti. Aici sunt aduşi zilnic şi un grup de 17 copii din localitatea Bolţun, întucît în sat nu este instituţie preşcolară. Aproare toate cheltuielile le suportă părinţii, iar bruma de consilieri raionali ce a mai rămas pe lista comuniştilor precum şi cei care au devenit peste noapte PDM-şti boicotează şedinţele, în loc să rezolve problemele stringente ale comunităţilor noastre.
Vineri.
Întreaga zi m-am ocupat de organizarea Zilei profesionale a lucrătorilor din învăţămînt. De la numirea mea în funcţie nu-i încredinţez nimănui scenariul. Vreau să văd în ochii colegilor mei lacrimi de bucurie, satisfacţia de reîntîlnire cu colegi de altădată. Am invitat şi un grup de foşti directori şi profesori de performanţă din localităţile care au ţinut pînă la reforma administrativ-teritorială de raionul nostru: Ciuciuleni, Micleuşeni, Dolna. Am descoperit pe parcursul anilor şi în raionul nostru, pe ici, pe colo, cîte un Domn Trandafir (alias Dumitru Lazarev), care a slujit pînă la ultima clipă a vieţii la catedră, un Andrei Zuza, care s-a identificat cu instituţia educaţională în fruntea căreia s-a aflat aproape trei decenii, astfel încît toţi spuneam „la şcoala lui Zuza”, pe cîte o dăscăliţă precum Maria Mocanu, care ţine cu exactitate de contabil şi cu o dragoste fără de margini socoteala „puişorilor” care i-au trecut prin mîină, ori pe „Doamna noastră” Liuba Dănilă care – orice ar face - se întoarce precum o iederă spre oameni şi evenimente ce au fost odată. Sunt nume care au făcut istorie învăţînd, au învăţat făcînd istoria învăţămîntului din raionul Nisporeni.
Luni.
Este o zi în care orele par întotdeauna a avea mai puţine minute. La Nisporeni au venit din Franţa doi profesori voluntari: madam Charlotte şi monsieur Dominique Bari.Se vor afla în instituţiile educaţionale din raion întreaga săptămînă. Azi au fost în Gimnaziul Bărboieni şi în liceul din localitatea Grozeşti. Au rămas mulţumiţi de nivelul cunoaşterii limbii franceze de către elevi. Îi admir pentru energia de care dau dovadă, interesul sporit faţă de cunoaşterea limbii franceze de către profesorii şi elevii din ţările francofone. Sunt la pensie, dar se fac utili şi îşi pot permite să cunoască şi alte ţări, în timp ce profesorilor noştri le rămîne doar să visese la asemenea oportunităţi. După cele cîteva ore pe care le predau în liceu, am o întîlnire cu preşedintele raionului şi directorul Liceului”Boris Cazacu”. DGE este investitorul la construcţia unei săli de sport. Firma de construcţii, care a cîştigat tender-ul, nu-şi onorează obligaţiunile contractuale. La cîştigarea licitaţiilor se aruncă ca lupii la pradă, iar odată văzîndu-se cîştigători, uită de cele stipulate în contract. A rezilia contractul este o procedură de durată şi apoi oricum nu vom reuşi să valorificăm banii planificaţi.
Marţi.
Sunt gata de plecare la serviciu, dar mă mai reţin cîteva minute, pentru a-i asculta pe intervievaţii doamnei Valentina Ursu. Subiectul este reforma în justiţie. Ca de obicei se invocă salariile derizorii ale judecătorilor care, chipurile, ar fi un impediment în implementarea reformei. Să auzi şi să nu crezi! L-aş invita în teritoriu pe politicianul Ţurcan să vadă cum o duc „bieţii” judecători cu 2000-3000 de lei. Nu salariile sunt de vină, ci shemele-beton, cum ar zice un alt politician de la noi.
La prima oră îi văd pe colegii mei cum se urcă în microbuz. Pleacă în instituţiile educaţionale într-un control tematic”Dreptul la învăţătură gratuită”. Mă asigur că adjunctul mea a reuşit să întrunească toţi factorii decizionali, pentru a merge împreună în localitatea Vulcăneşti, sat populat de rromi, să-i atenţioneze pe acei părinţi care au mai rămas în sat în legătură cu îngrădirea dreptului copilului la învăţătură, abandonul şcolar şi absenteismul elevilor. Li s-au creat condiţii dintre cele mai bune atît în grădiniţă cît şi în gimnaziu, dar situaţia nu se schimbă. Eu am rămas pentru a participa la un seminar cu managerii instituţiilor preşcolare.
Seara tîrziu mi-a telefonat din Paris amica de facultate, Lucreţia Bîrlădeanu. Îmi vorbeşte cu multă pasiune despre cartea care urmează să-i apară „Dealul Drăguţei. Amintiri din altă copilărie.” Mi-i dragă Lucreţia. Întotdeauna a fost nu ca noi ,toate colegele ei, ci altfel.
Miercuri.
Voluntarii din Franţa au participat la un seminar organizat de Centrul Metodic pentru profesorii de franceză. Doar i-am salutat şi le-am urat succes, întrucît am fost convocaţi toţi directorii generali la ME. Subiectul discuţiei a fost axat pe probleme ce ţin de începerea unui nou an şcolar: asigurare cu cadre didactice şi de conducere, şcolarizare, asigurare cu manuale, pregătiri pentru sezonul rece al anului. Dacă rezolvarea acestor probleme importante ar depinde doar de noi, directorii generali! Cum să motivez un tînăr profesor să meargă la elevii care îl aşteaptă în localitatea Cîrneşti? Drumuri îngrozitoare, localnicii nu vor să ia pe nimeni în gazdă, ore nu are suficiente, deoarece este doar cîte o clasă în treapta gimnazială. Universităţile pedagogice urgent s-ar cuveni să-şi revadă politicile instituţionale. Un absolvent trebuie să fie pregătit pentru a putea preda nu o materie, ci 2-3, pentru că situaţia demografică este în descreştere, numărul elevilor se micşorează de la un an la altul, deci şi numărul de ore se reduce, iar sarcina didactică rămîne aceeaşi.
Seara am privit emisiunea „Fabrica” la TVPublika. O privelişte jalnică. Trei politicieni îl aşteaptă la o televiziune pe al patrulea să-l tragă de urechi. În lipsa lui utilizează expresii folclorice, împrumutate de la Voronin. Sunt porniţi rău împotriva celui care lipseşte, iar eu ca privitoare îmi permit să cred că i-a solidarizat doar un defect proverbial al neamului nostru: succesul celui de alături nu poate fi iertat!
Joi.
Rezolv probleme cotitiene: tarificare, semnez acte contabile, ordine şi diplome de premiere, cereri, demersuri. După masă am vizitat Grădiniţa „Izvoraş” din satul Cristeşti. Aici sunt aduşi zilnic şi un grup de 17 copii din localitatea Bolţun, întucît în sat nu este instituţie preşcolară. Aproare toate cheltuielile le suportă părinţii, iar bruma de consilieri raionali ce a mai rămas pe lista comuniştilor precum şi cei care au devenit peste noapte PDM-şti boicotează şedinţele, în loc să rezolve problemele stringente ale comunităţilor noastre.
Vineri.
Întreaga zi m-am ocupat de organizarea Zilei profesionale a lucrătorilor din învăţămînt. De la numirea mea în funcţie nu-i încredinţez nimănui scenariul. Vreau să văd în ochii colegilor mei lacrimi de bucurie, satisfacţia de reîntîlnire cu colegi de altădată. Am invitat şi un grup de foşti directori şi profesori de performanţă din localităţile care au ţinut pînă la reforma administrativ-teritorială de raionul nostru: Ciuciuleni, Micleuşeni, Dolna. Am descoperit pe parcursul anilor şi în raionul nostru, pe ici, pe colo, cîte un Domn Trandafir (alias Dumitru Lazarev), care a slujit pînă la ultima clipă a vieţii la catedră, un Andrei Zuza, care s-a identificat cu instituţia educaţională în fruntea căreia s-a aflat aproape trei decenii, astfel încît toţi spuneam „la şcoala lui Zuza”, pe cîte o dăscăliţă precum Maria Mocanu, care ţine cu exactitate de contabil şi cu o dragoste fără de margini socoteala „puişorilor” care i-au trecut prin mîină, ori pe „Doamna noastră” Liuba Dănilă care – orice ar face - se întoarce precum o iederă spre oameni şi evenimente ce au fost odată. Sunt nume care au făcut istorie învăţînd, au învăţat făcînd istoria învăţămîntului din raionul Nisporeni.
