Îndepărtarea lui Iuri Lujkov, primarul etern dar ales al Moscovei, e cea mai instructivă fabulă despre viața politică și morală a Rusiei prezente. Nu prin ce se știe, ci mai ales prin ce nu se știe. Lujkov a fost demis, de la distanță, de Președintele Medvedev care n-a mai avut răbdarea să aștepte o zi, pînă la întoarcerea din China și a semnat, la Beijing, decretul de mazilire a lui Lujkov. Medvedev a produs impresia unui personaj iritat și precipitat. Dar înseamnă minusul de imagine al lui Medvedev, un plus politic pentru adversarii lui Medvedev? Adversar nu înseamnă, aici, opoziție, căci problema opoziției funcționale a fost demult rezolvată în Rusia. Atunci, poate e vorba de Vladimir Putin, eminența plenară a ultimilor 10 ani de putere și intrigă la Kremlin. Putin e, așa cum o știe toată lumea, într-o buclă strategică: retras pe postul de Prim Minisitru, în așteptarea celui de-al treilea și, de ce nu?, al patrulea mandat prezidențial. Între timp, Medvedev îndeplinește funcția de locțiitor delegat cu încălzirea fotoliului.
Putin are, deci, motive serioase să supravegheze comportamentul lui Medvedev. În cazul în care Medvedev își uită însărcinările și dezvoltă ambiții personale, rebelul trebuie pus la punct. În plus, presa și comentatorii occidentali iubesc la nebunie povestea cu lupta pentru putere între un Medvedev tot mai convins că are stofă de Președinte și un Putin tot mai izolat de Kremlin. În fond, comentatorii de astăzi continuă tradiția comentatorilor din anii '80 și '90 care găseau pluralism în jocurile de putere de la Krmelin.
Avea, însă, Putin motive să sesiseze obrăznicia marionetei Medvedev? În aparență, da. Medvedev a făcut o eroare masivă dar miza nu are nimic de-a face cu politica de principiu ci e de-a dreptul o chestiune de pradă și favoruri: Medvedev a trecut în tabăra celor ce se opun construcției unei șosele prin pădurea Himki, de lîngă Moscova. Medvedev a ajuns la ideea că eco-militantismul e șic, după ce l-a primit, pe 26 august, pe Bono, zîna pop a tuturor cauzelor bune și foioase. Numai că proiectul șoselei fusese deja rezervat pentru Arkadi Rotenberg, omul de casă al lui Putin. Medvedev și-a dorit să pozeze galeș în binefăcător public dar a călcat pe un teritoriu minat și un contract rezervat. Așa a intrat în scenă Lujkov, Primarul Moscovei. La 74 de ani abia împliniți, Lujkov a făcut, la rîndul lui cîteva erori grave și a devenit astfel tocmai bun pentru o mică demonstrație de putere în regia lui Putin. Lucrurile se complică un pic dar se vor limpezi, așa cum veți afla în partea a doua a acestui text.