Linkuri accesibilitate

Legislativul ca egolatrie și reprezentare democratică


Iurie Roșca, Mihai Petrachi, Victor Popa
Iurie Roșca, Mihai Petrachi, Victor Popa

Victor Popa, Iurie Roşca şi Mihai Petrachi fac o avancronică a anunțatelor poticneli parlamentare - prognoză și remedii posibile

Doamnelor şi domnilor, bine v-am găsit. La microfon e Vasile Botnaru, autorul şi prezentatorul emisiunii duminicale Punct şi de la capăt.
Astăzi discutăm despre modalităţile de depăşire a foarte probabilei situaţii de impas, în care s-ar putea pomeni Legislativul dacă, după parlamentarele anticipate, se va reproduce acelaşi raport de forţe, pe care Dumneavoastră, alegătorii, l-aţi determinat, aruncând buletinele în urnele de vot în ziua de 29 iulie 2009. Vă mai amintiţi, nu? Tot domniile voastre, alegătorii, aţi declinat soluţia de remedierea a crizei politice prin referendum. Pentru că aşa-i regula democraţiei: niciodată nu se ştie cine are mai multe şanse să incline balanţa decizională - un elefant sau un fluture. Cum viitorul Parlament va reveni pe poziţiile iniţiale, cum ar veni, în faţa covatei sparte, aşa cum a păţit-o protagonista din povestea cu peştişorul de aur, deputaţii vor trebui să acţioneze cu maximă perspicacitate, astfel încât întreaga ţară să nu fie silită să calce încă o dată pe aceeaşi greblă.

*

În Studioul de la Chişinău al Europei libere se află expertul constituţionalist, profesorul universitar Victor Popa, liderul Partidului Popular Creştin-Democrat, fostul deputat Iurie Roşca, şi juristul şi politicianul Mihai Petrachi.

Europa Liberă: A eşuat de fapt nu referendumul, ci posibilitatea, şansa de a dezamorsa o bombă, asupra căreiea toată lumea convenise. Acum, când se întoarce în Parlament căutarea de soluţii, iarăşi, aşa cum s-a spus în repetate rânduri, se identifică şi alte bombe, alte buturugi mici, alte galerii, în care s-ar putea să intre Parlamentul. Ar putea apărea alte crize. Domnul Iurie Roşca a propus un plan de ieşire din criză, identificând, modelând chiar, nişte situaţii. Domnul Popa este cel care a participat la elaborarea unui nou proiect de constituţie, care trebuia per ansamblu să dezamorseze acele posibile crize constituţionale, care se pot întâmpla. Acum am să-l rog pe domnul Roşca să ne spună pe scurt, care sunt acele pericole eventuale, care pot crea nişte situaţii dramatice, mult mai dezastruoase pentru Parlamentul moldovean.

Iurie Roșca
Iurie Roşca: „În mod evident, atât Parlamentul din această legislatură, cât şi exerciţiul electoral, care s-a chemat referendum, nu au eliminat problemele, pe care le-am avut şi care nu ne scutesc de riscul să ne pomenim iarăşi baraţi de articolul 78. Cifra fatidică 61 să ne joace festa din nou şi să ne pomenim cu o nouă dizolvare a Parlamentului, sau cu o prelungire nejustificată a mandatului viitorului Parlament, aşa cum se întâmplă la ora actuală. Motiv pentru care am găsit de cuviinţă să apelez către toate partidele politice, pentru a le invita la o masă rotundă, unde să convenim asupra faptului, că în viitorul Parlament toate partidele politice, care vor accede, indiferent de numărul de mandate pe care le vor acumula, vor agrea să modifice în mod solidar patru articole din Constituţia Republicii Moldova. Şi anume 78, 85, 89 şi 98. Aceste modificări s-ar reduce la următoarele: pentru a alege şeful statului, bineînţeles ceea ce propun vine în spiritul formei de guvernământ de republică parlamentară, este vorba de simplificarea procedurii de alegere de până la 52 de mandate în cel de-al treilea tur de scrutin. Cu alegeri repetate, aşa cum prevede şi la ora actuală Constituţia, dar în care nu mai trebuie să aibă dreptul să participe candidaţii, care au ratat şansa în primele alegeri. Ca să nu ne pomenim în situaţii de blocaj, ca anul trecut. Articolul 85, care dă posibilitate şefului statului să dizolve Parlamentul trebuie omis. Articolul 89, care dă dreptul Parlamentului să demită şeful statului fără nici un temei cu două treimi, trebuie omis. Iar articolul 98 trebuie să fie rectificat în felul următor: primul ministru şi Guvernul în ansamblu trebuie să fie expresia voinţei politice a majorităţii parlamentare, fără nici un fel de imixtiune a şefului statului. Altfel zis: majoritate parlamentară propune şefului statului desemnarea candidaturii la funcţia de prim-ministru, după aceea confirmă componenţa nominală a Guvernului. Şi încă un detaliu foarte important – pentru a face posibilă realizarea acestei reforme este necesar ca deputaţii viitorului Legislativ să agreeze ideea că următorul şef al statului nu va fi unul colorat politic, ci va fi unul neutru, care va accepta propunerea emanată de la majoritatea parlamentară de desemnare a candidaturii primului ministru. În aşa fel, viitorul preşedinte al Republicii Moldova ar putea fi votat fie în unanimitate de voturi, fie cu o largă majoritate. Aceasta este esenţa propunerilor pe care le-am făcut şi mă bucur că o serie întreagă de partide deja au şi reacţionat pozitiv, cu excepţia celor patru partide din arcul guvernamental. Să sperăm că de acum încolo vor înţelege că cel puţin până în secunda aceasta altă cale de parcurs nu există pentru a ne elimina riscurile de un nou blocaj în viitorul Legislativ.”

Europa Liberă: Domnule Popa, este o minireformă constituţională, după ce n-a trecut reforma pe care aţi iniţiat-o Dumneavoastră cu Comisia constituţională, n-a trecut reforma prin referendum. Credeţi că o asemenea formulă minimă ar putea fi agreată de partidele parlamentare?

Victor Popa
Victor Popa: „Bineînţeles că orice idee este demnă de a fi luată în consideraţie, de a fi pusă în discuţie, de a vedea care sunt avantajele, care sunt dezavantajele. Altceva că ideea care este propusă de domnul Roşca, deşi la prima vedere se pare că este o idee bună, dar sorţi de a fi realizată nu prea are. Şi vă spun eu de ce: după alegerile anticipate, Parlamentul nu va putea începe activitatea sa cu modificarea Constituţiei. Din momentul ce Parlamentul va fi validat şi va fi ales un nou preşedinte de Parlament, funcţia de şef de stat interimar dispare automat. Pentru că noi nu avem şef de stat, noi avem preşedinte de Parlament acum, care exercită funcţia de preşedinte. Va fi ales un nou preşedinte şi Parlamentul va fi obligat, al doilea pas după alegerea preşedintelui Parlamentului, să aleagă şeful statului.”

Europa Liberă: Domnule Popa, dar preşedintele vechi trebuie să aştepte să vină cel nou, să-i dea în primire Palatul. Nu?

Victor Popa: „Nu-nu-nu. Asta în condiţiile în care ai preşedinte vechi. Eu accentuez încă o dată – noi nu avem preşedinte de stat. Avem preşedinte interimar, funcţia căruia o îndeplineşete preşedintele Parlamentului.”

Europa Liberă: Adică, spicherul nou o să preia acest interimat?

Victor Popa: „Nu. Spicherul nou nu va intra în funcţie de preşedinte, pentru că etapa a doua, imediat după alegerea preşedintelui Parlamentului, va fi alegerea şefului statului. Deci, Parlamentul trebuie să încerce să aleagă şeful statului.”

Europa Liberă: Vom avea câteva ore de vacuum de funcţii?

Iurie Roşca: „Dacă îmi permiteţi să precizez – eu înţeleg chestiunile astea foarte bine şi propunerea pe care o fac se referă la situaţia actuală, de până la alegeri. Când partidele politice să aibă o înţelegere de ordin politic, nu de tehnică de modificare.”

Europa Liberă: Procedurală.

Iurie Roşca: „Deci, când ajungem în viitorul Parlament sigur că alegem preşedintele Parlamentului. Însă pentru a nu nimeri el în situaţia, când 61 de mandate reprezintă bariera, care ne împinge spre dizolare Parlamentului. Unul la mînă. Doi: când articolul 98, alineatul unu nu-i dă dreptul exclusiv şefului statului de a nominaliza candidatura primului ministru, ci şeful statului ia act de voinţa politică a majorităţii parlamentare. Acest lucru poate fi făcut printr-o înţelegere politică, nu prin modificări constituţionale. Iar modificările constituţionale se vor face peste jumătate de an, printr-un proiect de lege convenit în mod solidar. Despre asta vorbeam, nu de jocul majorităţilor acuma vorbeam.”

Europa Liberă: Domnule Popa, dar pe mine, ca ascultător, mă interesează mai puţin procedurile. Pardon, nu vreau să le neglijez, dar mă interesează o situaţie reală şi realistă: dacă un preşedinte dezagreat de Parlament, de o majoritate ar vrea să dizolve din nou Parlamentul, s-ar putea lega de neacceptarea prim-ministrului. Şi invers.

Victor Popa: „Sigur. Însă procedura alegerii prim-ministrului este mai simplă decât procedura alegerii şefului statului. Eu nu cred că ar fi un impediment alegerea primului ministru. Altceva e că mie îmi place ideea pe care a spus-o domnul Roşca, că primul ministru trebuie să fie candidatura acelui lider de partid, care a obţinut majoritatea de voturi în Parlament. Iar şeful statului vine cu o procedură formală, care prezintă această candidatură. Adică, aceasta este specific pentru regimurile parlamentare. Aşa este în Germania, aşa este vreau să vă spun şi în monarhiile constituţionale. Dar asta ar însemna ca să se înrădăcineze regimul republicii parlamentare.”

Mihai Petrachi: „Păi asta şi doreşte domnul Roşca.”

Europa Liberă: Domnule Petrachi, Dumneavoastră de fapt, sunteţi rădăcina tuturor relelor. Aţi pornit ideea cu republica prezidenţială, astfel încât să se întoarcă totul absolut invers. Aşa cum acum referendumul – înloc să fie făcută alegerea directă, iarăşi aduce în prim plan necesitatea republicii parlamentare. Sunt toate buturugile identificate? Sau mai sunt bombe, sau mine, pe care poate călca Parlamentul?

Mihai Petrachi: „Cred că eu aş putea să încep cu o aşa constatatre banală – n-ar fi rău să fie bine.”

Europa Liberă: Era aşa o piesă, da.

Mihai Petrachi
Mihai Petrachi: „Da. Şi ceea ce a încercat Comisia constituţională vreo şapte-opt luni în urmă şi ceea ce propune domnul Roşca, şi ceea ce am propus noi deja pe parcursul la vreo nouă, sau zece luni, nu ştiu cât acolo, toate sunt nişte idei, sau dacă vreţi mijloace de a depăşi această criză constituţională. Dar noi uităm de un lucru esenţial, că aceste reforme le realizează deputaţii în Parlament. Noi am încercat, aţi spus că eu sunt rădăcina tuturor relelor. Eu de fapt nu mă consideram aşa, eu am considerat, că tot timpul am promovat nişte idei utile pentru societate.”

Europa Liberă: Utile, dar de fapt aţi pornit...

Iurie Roşca: „A fost o glumă cu mare doză de adevăr, domnule Mihai.”

Mihai Petrachi: „Repet încă o dată – este convingerea mea: criza constituţională este rezultanta incapacităţii, nici nu a crizei politice, dar a crizei de iresponsabiltate şi de incompetenţă. Nedorinţa şi incapacitatea forţelor politice de a percepe adecvat situaţia de moment, care sunt interesele ţării, care sunt posibilităţile reale ale unor sau altor forţe politice în diferite formaţiuni sau formate, cum se mai spune, şi nedorinţa de a ţine cont de interesul societăţii. Asta s-a întâmplat în 99-2000, asta s-a întâmplat în 2009.”

Europa Liberă: Asta am înţeles, domnule Petrachi, şi v-am poreclit rădăcina tuturor relelor, pentru că daţi-mi voie să apelez la o metaforă. Dacă îi spui băiatului: dragul tatii, e timpul să te însori. Şi el, de cuvântul părinţilor, s-a însurat. Şi după aia i se trag toate belelele, are o nevastă, care nu-i place. Cine e de vină? Cam aşa s-a întâmplat şi cu reformele. Acuma pe mine mă interesează strictul, minimum necesar, care rezultă din lista domnului Roşca. Este posibil sau nu să fie dezamorsată situaţia?

Mihai Petrachi: „În situaţia care s-a creat, eu vreau să fiu realist – Parlamentul nu a fost capabil să modifice un singur articol. Nici varianta comuniştilor, nici varianta Alianţei, având avizul pozitiv, sau favorabil al Curţii Constituţionale. În situaţia care s-a declanşat, sau se declanşează în campania electorală, eu nu sunt atât de naiv ca să cred, că aceste forţe, care deja se papă una pe alta, vor fi capabile să-şi conjuge efortul să adune două treimi din voturi în Parlament.”

Europa Liberă: Atunci staţi să discutăm în termenii ăştia – ce anume i-ar putea determina pe actualii deputaţi, sau cine? Plus şi minus.

Victor Popa, Iurie Roșca, Mihai Petrachi
Mihai Petrachi: „Plus: ţinând cont de coraportul de forţă, de interesele care le urmăresc aceste forţe, unicul lucru, ce poate să facă Parlamentul ca să depăşească acestă criză, este revenirea la Legea privind procedura specială de alegere a preşedintelui. Să stabilescă condiţii rigide pentru comportamentul deputaţilor şi a partidelor parlamentare. Să-i oblige să participe. Treaba lor cum votează, să aplice şi sancţiuni. Pare ridicol, dar eu vă rog frumos.”

Iurie Roşca: „Este ridicol, nu pare. Dacă ar părea, ar fi bine. Dar este. Pentru că nicăieri în lume nu există aşa ceva.”

Mihai Petrachi: „Eu cred că pare. Fiindcă noi nu putem să punem în bătaie soarta ţării de fiecare dată, la fiecare trei luni.”

Iurie Roşca: „Poate aplicăm pedeapsa corporală, domnule Mihai?”

Mihai Petrachi: „Nu corporală, nu. Nu corporală, dar inclusiv, eu nu vreau să par reacţionar, dar eu aş reveni şi la instituţia asta, de a revoca deputatul din Parlament, în situaţia în care el pur şi simplu îşi bate joc de interesele ţării.”

Europa Liberă: Dar de ce să alegem, domnule Petrachi, pe un asemenea deputat?

Mihai Petrachi: „Păi, îl alege datorită sistemului proporţional, care este inclus în listă şi acolo lumea nu-l ştie. Lumea îl ştie pe Roşca, dar cine-s după Roşca nu ştie.”

Victor Popa: „Domnule Petrachi, deputatul nu poate fi obligat nici sub o formă. Pentru că el îşi exprimă poziţia – pro, contra sau se abţine.”

Mihai Petrachi: „Dar el nu participă nici într-un fel, domnule Popa. El pur şi simplu îşi bate joc şi a plecat de la şedinţă.”

Victor Popa: „Nu, nu-şi bate joc.”

Victor Popa, Mihai Petrachi, Iurie Roșca
Iurie Roşca: „Eu nu mă erijez sub nici o formă, cum să spun, în persoana care ar fi avut paternitatea asupra acestor propuneri. Soluţia pe care o propun eu, eu am propus-o de foarte multe ori în cadrul dezbaterilor de-a lungul acestui referendum. La toate discuţiile pe care le-am purtat. Toţi reprezentanţii, tuturor partidelor de fiecare dată au spus – ideea este foarte bună, dar nu este momentul. Verificaţi, rebobinaţi firul amintirilor şi vă veţi convinge. Acum, chestiunea pe care o propun, ea nu este orientată în favoarea unui partid şi în detrimentul altui partid. Propunerile pe care le fac eu ţin de buna funcţionare a instituţiilor centrale de putere în stat. Una la mînă. Doi: de ce se întâmplă această nedorinţă de comunicare deocamdată, cel puţin, din partea partidelor de guvernământ? Din cauza unei bariere psihologice, care se numeşte egoism politic şi care înseamnă, de fapt, autosuficienţă şi intenţia naivă de a cuceri data viitoare mai mult de 61 de mandate şi a-şi instala toată ierarhia. Ceea ce vreau, însă, să spun pentru prima dată, în mod special la Europa Liberă, este regretul profund de neimplicare a factorilor diplomatici, care ar putea să ne ajute. De ce nu şi-ar lua angajamentul să adune la o masă rotundă partidele şi să zică: domnilor, voi riscaţi să rămâneţi o ţară falimentară la două compartimente – incapacitate de a exercita autoguvernarea. Unu la mînă. Doi: parametrii economici mai jos de orice nivel. Aşezaţi-vă la o masă de discuţie, semnaţi o hârtie, modificaţi câteva chestiuni tehnice, nu doctrinare sau ideologice, şi mergeţi şi vă confruntaţi cât vreţi voi. Nu este vorba de uniformizarea spectrului politic, sau cine are de câştigat, sau cine are de pierdut. Are de câştigat poporul Republicii Moldova prin simplificarea procedurilor de formare a puterii de stat. Atât.”

Victor Popa: „Referendumul care a avut loc, este de fapt un rezultat al acestor negocieri. La prima etapă şi Comisia de la Veneţia, şi alte structuri europene erau categoric împotriva referendumului de modificarea Constituţiei. Ca până la urmă, după negocierile şi discuţiile care au avut aici loc, să zică: bine, ieşiţi din criză, ieşiţi din situaţie, faceţi referendum.”

Iurie Roşca: „Dacă sunteţi aşa de proşti, mergeţi înainte.”

Europa Liberă: Domnule Popa, deci au fost pompieri. Şi atunci, poate e timpul să intervină ceva mai devreme?

Victor Popa: „Păi, dar nu poate interveni. Aici se vorbeşte de egoism politic, chestii. Noi trebuie să ne dăm seama, că într-un stat democratic, acolo...”

Mihai Petrachi: „Egoismul politic poate fi pus pe prim plan.”

Victor Popa: „Nu-nu. Este un adevărat pluralism politic. Domnule, asta este. Ambiţii, egoism al partidului, ziceţi-i cum vreţi Duimneavoastră. Dar cei care deja încep să vină la guvernare, ei cam uită şi de promisiunile pe care le-au făcut şi noi când spunem, că este lipsă de voinţă politică. Expresia asta o avem în vedere din punctul nostru de vedere, a ceea ce vrem să promovăm noi. Pentru că cei care stau acolo, şi Dumneavoastră aţi stat în Parlament foarte mult timp şi ştiţi, că voinţa politică a celor, care se află la guvernare, nu întotdeauna coincide cu voinţa politică a celor, care se află extraparlamentar.”

Europa Liberă: Domnule Popa, de aici întrebarea: ce i-ar putea determina pe viitorii deputaţi să accepte reformele minime constituţionale, astfel încât să nu se mai întâmple din nou dizolvări şi alegeri în fiecare an?

Victor Popa: „Este greu să spunem, ce i-ar putea determina.”

Europa Liberă: De exemplu, frica de a fi alungaţi, cum spune domnul Petrachi?

Victor Popa: „Nu-nu. Dacă le-am pune trei-patru greble alăturea, să spunem: domnilor, fiţi atenţi, că odată aţi călcat, nu mai călcaţi! – Vor călca şi a doua, şi a treia oară. Nu ştiu ce să se întâmple, ca să ajungă la un consens, ca să se dezică de anumite ambiţii. Sunt două iniţiative de revizuire a Constituţiei, care sunt în vigoare. Deci, Parlamentul teoretic ar putea să purceadă la examinarea lor. Numai că ele sunt absolut contradictorii. Deci, cineva trebuie să se dezică – ori Partidul Comuniştilor trebuie să se dezică de ideea de alegere a şefului statului în Parlament. Sau Alianţa trebuie să se dezică de ideea de alegere a şefului statului direct.”

Mihai Petrachi: „Şi iată aici este vorba de capacitatea de a se înţelege.”

Victor Popa: „Asta e ambiţia politică, asta e egoismul de care vorbeşte domnul.”

Mihai Petrachi: „Pare ridicol, când propui nişte măsuri foarte radicale. Republica Moldova de fapt se găseşte într-o situaţie extraordinară. Fiindcă clasa politică demonstrează, că nu este capabilă să guverneze la modul adecvat ţara din mai multe aspecte. Toate acestea se vede ca în oglindă, ceea ce se întâmplă în Parlament. Fiindcă soarta ţării depinde de mofturi.”

Europa Liberă: De acord, domnule Petrachi, dar...

Victor Popa: „Staţi puţin, clasa politică, pornind din 91 încoace? Vreţi să spuneţi că este, sau...”

Mihai Petrachi: „Corect, corect şi de atunci noi vorbim de o situaţie concretă, care este în Republica Moldova.”

Victor Popa: „Dar nu este corect, nu este corect. Ţara se guvernează, se perindă la guvernare formaţiuni politice. Şi uitaţi-vă, că alegătorul nostru, el este acel, care îi încearcă la guvernare.”

Mihai Petrachi: „Dar noi nu putem să facem experimente încă o sută de ani înainte.”

Victor Popa: „Primele alegeri, hai să zicem. Daţi-mi voie..

Iurie Roşca: „Domnilor, noi vorbim poveşti de adormit copiii. Haideţi să privim la viitor, nu la trecut. Daţi-ne, vă rog, Dumneavoastră ca experţi, sau partidele politice parlamentare o soluţie viabilă de evitare a capcanelor constituţionale în perspectiva a trei luni, nu în eternitate, nu în abstracţiuni.”

Europa Liberă: Exact.

Iurie Roşca: „Eu am pornit de la ideea că nimeni nu a propus până în prezent o soluţie de evitare a dizolvării Parlamentului. Nu uitaţi, fraţilor.”

Mihai Petrachi: „Domnule Roşca, nu aveţi dreptate. În primul rând, propunerea asta cere două treimi de voturi în Parlament. Noi din februarie iată vorbim şi vorbim ceea ce este real, cu 52 de mandate nu poţi depăşi.”

Iurie Roşca: „Staţi puţin. De anţărţ, frate al meu. Domnul meu, dacă sunteţi atenţi, pe 6 septembrie, domnul Voronin a avut o conferinţă de presă. Aşa? Şi a răspuns la întrebarea, pe care o formulează şi astăzi ipotetic domnul Popa - aţi fi dispus să votaţi împreună cu Alianţa respectiva propunere? A spus – nu, deja e prea târziu. Mergem la alegeri. În aceeaşi seară, liderii Alianţei, cei patru au mers la Televiziunea naţională şi la aceeaşi întrebare au răspuns: nu, nu este momentul, mergem la alegeri. Da, într-adevăr, mergem la alegeri. Am înţeles, ei nu doresc. Dar înainte de alegeri, nu putem să fim oameni civilizaţi şi să agreăm, indiferent de faptul dacă vom câştiga, sau vom pierde alegerile, dacă vom fi la putere sau în opoziţie, să avem o abordare solidară în ceea ce priveşte reforma constituţională, astfel încât să nu ne mai poticnim ca proştii la articolul 78? Despre asta e vorba.”

Mihai Petrachi: „De acord, domnule Roşca, anume asta le-am cerut şi noi. Doar nu se schimbă nimic. Vă porniţi la alegeri, şi după alegeri, îndată, a doua zi, nimeriţi în aceeaşi mocirlă, în acelaşi cadru legal şi constituţional.”

Victor Popa: „Şi ei înţeleg foarte bine. Înţeleg foarte bine, dar ambiţiile politice sunt prea mari.”

Europa Liberă: Soluţia, domnule Petrachi. Măsuri punitive, pe care tot ei să le adopte?

Mihai Petrachi: „Tot ei, da. Dar ei trebuie să demonstreze că sunt maturi şi îşi asumă răspunderea în faţa societăţii.”

Victor Popa: „Asta ar însemna să cedeze în faţa comuniştilor. Asta înseamnă să recunoşti înfrângerea.”

Europa Liberă: Domnule Petrachi, dar vă imaginaţi, că eu merg în Parlament şi votez pentru o lege care să mă pedepsească?

Mihai Petrachi: „Dar cum vreţi? Înseamnă că trebuie trimişi acasă şi alese alte partide. Şi atunci aceia să-şi asume răspunderea. Este foarte simplu. Partidele demonstrează că nu pot. Ceea ce spune şi domnul Roşca. Este absolut util.”

Europa Liberă: Domnule Petrachi, acesta e mesaj publicistic. Eu vreau mesaj tehnic, procedural, cum se face. Iată aşa, cum domnul Roşca.

Mihai Petrachi: „Domnule Botnaru, nu aveţi dreptate. Tehnic şi procedural oricând îl faci. În două ore te-ai aşezat şi ai făcut. Dar dacă nu este voinţă politică, nu este maturitate.”

Europa Liberă: Asta e publicistică, domnule Petrachi – voinţă politică, asta e sintagmă din limbajul nostru.

Mihai Petrachi: „Da, da, bine şi care...”

Europa Liberă: Daţi-ne soluţii concrete.
Mihai Petrachi: „Eu v-am spus care e soluţia noastră. Noi de opt luni, ea şede, stă pe masă la fiecare lider politic – făceţi modificare la Legea procedurală de alegere a preşedintelui, fiindcă aceasta cu două treimi nu are şanse. Cu toate că eu aş subscrie.”

Iurie Roşca: „Staţi puţin. Eu vreau să vă spun o chestie. În Parlamentul anilor 2005-2009 eu personal am elaborat multe iniţiative legislative, care ţineau de reforma politică şi instituţională. Şi pe urmă am umblat la domnul Filat – te rog, Vlad, semnează tu aici. La domnul Stoicov, de la comunişti: domnul Stoicov de la comunişti, semnează tu aici. Domnul Urechean. Şi le adoptam cu unanimitate de voturi. De foarte multe ori. Pot să vă dau exemple – reforma în justiţie, reforma în securitate, reforma legislaţiei electorale, reforma la Curtea Constituţională. Se vota în unanimitate de voturi. De ce? Pentru că nu era vorba de proiecte de legi, care ar viza interesul unui partid, în detrimentul altui partid. Era vorba de reformele instituţionale, de care Republica are nevoie şi care făcea mai funcţională maşinăria de stat. Despre asta e vorba. Noi acuma însă avem în vedere, şi sunt de acord cu domnul Popa, un factor psihologic. Noi ne aflăm în preajma alegerilor şi nimeni nu vrea să-şi recunoască înfrângerea, eşecul în propriile iniţiative de modificare a Constituţiei. Tocmai de aceea vin şi cu o soluţie consensuală – ne adunăm la o masă rotundă, nu ne scuipăm unii pe alţii pentru eşecurile pe care le-am avut. Rămânem diferiţi, dar spunem: domnule, asta este un minim, pe care îl putem agrea cu toţii, este ca şi în faţa unui meci de fotbal. Am agreat regulile comune – nu dăm cu piciorul în piept şi nu ne batem cu pietrele în cap. Mergem şi jucăm după aceleaşi reguli pentru participarea la formarea instituţiilor statului. Despre asta este vorba. Nu acum iar să venim în Parlament şi să spunem: domnule, vrem un referendum să schimbăm alt articol. Nu, domnule, hai să căutăm cumva să instalăm un şef de stat, care pe urmă să-şi facă propriul guvern şi să sărim cu toţii cu gura, că avem o dictatură în Republica Moldova. Nu inventăm nimic nou. Totul este ca să există o minimă bunăvoinţă şi timp încă mai avem. Eu nu aş vrea să am dreptate şi în trei luni să ne pomenim din nou cu o situaţie similară. Nu este vorba de un simplu exerciţiu democratic, este vorba de costurile economice şi sociale pentru Republica Moldova, cea mai săracă ţară, care din cauza unei guvernări lipsite de înţelepciune suferă în fiecare zi, din cauza lipsurilor acestea.”

Europa Liberă: Oamenii, alegătorii, înţeleg pericolul acesta, domnule Popa? Sau nu? Sau oamenii sunt inconştienţi?

Victor Popa: „N-aş zice că înţeleg sau nu înţrleg. Cred că întrebarea este pusă incorect – nu poţi cere de la toţi ca să aibă anumite cunoştinţe. Şi chiar dacă am face noi lecţii şi ne-am duce în teritoriu, şi am încerca să le explicăm, s-ar înţelege foarte greu. Dar oamenii înţeleg altceva – că în statul acesta trebuie să fie ordine. Da? Că trebuie să se aranjeze lucrurile, autorităţile care exercită puterea trebuie să exercite aceste puteri. Nu trebuie să se bată. Şi omul înţelege, că ar fi bine ca cei de la putere să se gândească la destinele şi la binele lui. Deci, asta omul înţelege, dacă-i explici. Şi faptul cu referendumul, bine. Aici trebuiesc trase lecţii şi din acest scrutin, pentru că s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat şi cred că cei care sunt la guvernare astăzi trebuie să-şi asume răspunderea faţă de eşecul referendumului.”

Europa Liberă: De aici rezultă următoarea mea întrebare şi este ultima. Poate este din zona publicistică, ceea ce nu-mi place, dar trebuie să vă întreb. Ce are priză astăzi? Să-ţi arăţi muşchii, să fii războinic? Cu asta capeţi punctaj electoral? Sau, dimpotrivă, să fii conciliant, aşa cum le propune domnul Roşca, ar avea priză? Ce tipuri de comportament credeţi că astăzi sunt „profitabile” politic? Domnule Petrachi?

Mihai Petrachi: „Eu cred că este vorba de o îmbinare de competenţă, de curaj, de responsabilitate şi de conciliere. De capacitatea de a ceda, de a face un pas, sau doi, sau unul şi jumătate.”

Europa Liberă: Deci concilierea pe ultimul loc o puneţi.

Mihai Petrachi: „Nu o pun pe ultimul loc.”

Europa Liberă: Dar în ordinea asta aţi spus. Concilierea e ultimul factor.

Mihai Petrachi: „Da, fiindcă te duci cu competenţa, şi cu curajul, şi cu echipa te duci ca să încerci să convingi oamenii să te sprijine. În situaţia în care, în funcţie de sprijinul pe care-l ai, dai dovadă de acea capacitate de a concilia în interesul majorităţii.”

Europa Liberă: Eu, totuşi, provocativ am formulat întrebarea, intenţionat. Ce dă mai bine – să fii muşchios? Sau să fii ochelarist şi conciliant? Domnule Roşca?

Iurie Roşca: „Pot să mă laud că în ultimele câteva luni am fost în fiecare raion de mai multe ori. M-am uitat şi peste analiza făcută de Expert-group, Raportul de ţară. În mod categoric, oamenii într-o majoritate copleşitoare, preferă cooperarea între partide şi evitarea conflictelor, care înseamnă pentru ei costuri economice şi sociale. În mod categoric, însă, este evident, că actuala guvernare consumă retorica conflictuală, războinică, ireconcibiabilă, considerând că este un atu electoral. Tocmai deaceea un minim de dialog pozitiv cu comuniştii sau cu altcineva nu este agreat. Sunt convins, însă, că o eventuală solidaritate în ideea de modificare constituţională nu ar fi un dezavantaj electoral pentru nici un partid.”

Europa Liberă: Domnule Popa? Impresia Dumneavoastră?

Victor Popa: „Bineînţeles, a demonstra forţa, că ai muşchi, asta duce la dezbinarea societăţii. Iar o conciliere ar avea numai efecte pozitive.”

Europa Liberă: Chiar cu un duşman de clasă?

Victor Popa: „Problema nu este cu un duşman de clasă. Deci, haideţi să zicem aşa, că noi avem multe partide, care, ei bine, sunt cu poziţii diametral opuse faţă de Partidul Comuniştilor. Dar ceilalţi ar putea să se concilieze, să creeze o alianţă. Ce aşteaptă azi poporul de la viitoarele alegeri? Da ca să nu-i vadă dezbinaţi pe toţi. Pentru că dezbinarea asta înseamnă demonstraţia de forţă. Şi ar vrea să-i vadă împreună. Şi atunci eu sunt sigur, că dacă ar fi să facem două forţe principale: una – Partidul Comuniştilor, şi alta o alianţă electorală, care ar veni să-şi contrapună ideile partidului politic, atunci bineînţeles că ar avea o susţinere mai mare, masivă de la populaţie. Înseamnă că concilierea trebuie să stea pe prim plan.”

*

Doamnelor şi domnilor, am ajuns la punctul final al emisiunii de astăzi, la care au participat Victor Popa, Iurie Roşca şi Mihai Petrachi. Ne reauzim Duminica viitoare. Între timp, pe parcursul săptămânii, vă îndemn să ascultaţi emisiunile noastre cotidiene. Iar sâmbătă vă las în grija Valentineu Ursu, după care eu, Vasile Botnaru, am să o iau de la capăt. Pe curând.
End *

Pe aceeași temă

Previous Next

XS
SM
MD
LG