Un ultim sondaj on line realizat de „SCL elections”, o agenţie britanică, inclusiv de cercetare comportamentală, ce vizează starea de spirit în mediul tinerilor arată mult prea mult dezinteres în mediul tinerilor moldoveni, dezamăgire, sentiment de abandonare, cel puţin faţă de clasa politică, guvernare în special. Sandu Coica, preşedintele Consiliului Naţional al Tineretului, ni se alătură în această dimineaţă în încercarea de a ne explica această stare de spirit a tinerei generaţii.
Europa Liberă: Dle Coica, ce explicaţii aveţi pentru această stare de nemulţumire a multor, mult prea multor tineri în condiţiile unei guvernări ce promitea cel puţin să fie mai reprezentativă pentru ei?
Europa Liberă: ...Bineînţeles, la tendinţe ne şi refeream...
Sandu Coica: Eu cred că am ajuns deja în acea fază de suprasaturaţie politică care a venit în rîndul tinerilor şi cred că „becul roşu” care a fost aprins a fost referendumul din 5 septembrie, care a arătat foarte clar pasivitatea, apatia care domneşte în rîndul tinerilor. Vina este - părerea mea personală - lipsa, pe parcursul mai multor ani la rînd, a politicilor publice în domeniul tineretului. Deci, politici de tineret care practic au lipsit sau dacă au fost, au fost sporadice, nu au fost bine gîndite. Au fost mai mult aşa - unde a fost necesar acolo s-a intervenit. A fost un protest al studenţilor că nu doreau să plătească taxele în troleibuze – li s-a scăzut taxa, li s-au dat nişte facilităţi..., a apărut altă problemă cu căminele – le fel, s-a reacţionat, dar n-a fost o strategie bine gîndită şi asta vorbim de cîţiva ani la rînd...
Europa Liberă: Dle Coica, aţi spus cumva suprasaturaţie politică? E potrivit asta în legătură cu tinerii care, nu ştiu, niciodată parcă n-au părut chiar pasionaţi politic?
Sandu Coica: Ei bine, cred că aici vorbim şi despre exploziile mediatice pe care le avem în Moldova mai nou. Vorbim în primul rînd de televiziuni, după care şi despre sursele media mai netradiţionale – aşa zisele new media. Şi dacă vă uitaţi în blogosfera moldovenească, unde avem foarte mulţi tineri, marea majoritate sunt tineri, practic pe fiecare blog găseşti postări pe teme politice. Nemaivorbind de oraşe – o grămadă de bilborduri cu slogane politice, dacă te uiţi pe reţelele sociale de tipul facebook, care e destul de populară, şi mai popular este odnoklasniki – găsim şi acolo publicitate politică. Deci, vrei nu vrei, te simţi încadrat în politică. Mai ales în sursele acestea care sunt mai aproape şi mai prietenoase tinerilor. De aceea, chiar putem vorbi despre o suprasaturaţie politică care este simţită deja și pe de altă parte irelevantă, fiindcă vizează alte categorii decît tinerii... Nemaivorbind de scrutinele electorale numeroase pe care le-am avut într-o perioadă destul de strînsă, trebuie s-o recunoaştem.
Europa Liberă: Şi la care procentul de participare a tinerilor a fost totuşi destul de descurajant, să zicem aşa...
Sandu Coica: Aici n-aş fi de acord. Pentru că dacă ar fi să luăm alegerile din 5 aprilie 2009, rata de participare a tinerilor a fost destul de înaltă. Însă, în scrutinele ulterioare, ea a scăzut constant, culmea fiind referendumul din 5 septembrie. Deci, cu fiecare scrutin, această rată scădea şi probabil cauzele au fost exect acelea pe care le enumeram. Nemaivorbind de dezamăgirea care probabil a survenit după un an de guvernare a unei alianţe noi – deci n-a mai fost majoritatea PCRM-ului care a fost două scrutine la rînd – probabil au fost anumite aşteptări, mult mai mari, de la această alianţă şi s-au pomenit că de fapt n-au fost realizate aceste aşteptări ale tinerilor. Poate au fost anumite realizări, dar nu chiar la nivelul aşteptat. Şi atunci, pe fundalul acestor nemulţumiri, s-a văzut ceea ce s-a văzut – o pasivitate şi o apatie generală din partea tinerilor.
Europa Liberă: La nivel de retorică politică, (de ex. „Crearea condiţiilor pentru realizarea plenară a potenţialului tinerilor în viaţa politică, economică, socială şi culturală a ţării”, „Promovarea şi dezvoltarea politicilor de protecţie socială a tinerilor şi familiilor tinere” ș.a.m.d., totul pare foarte elegant. La modul practic, s-a schimbat ceva radical pe parcursul unui an, de exemplu, (dacă este posibil să se schimbe ceva radical în această privinţă) privind şansele de a reuşi mai uşor în viaţă pentru un tânăr, pentru o familie tânără?
Sandu Coica: Bine, de schimbări radicale chiar nu putem vorbi, pentru că schimbări radicale de cele mai dese ori nu se produc în perioade scurte de timp, cel puţin acele schimbări palpabile. Dacă e să vorbim despre schimbări de orientare, de politici de deschidere – aici chiar s-a simţit o schimbare. Eu, fiind liderul unei organizaţii de tineret, pot să zic că chiar am simţit o reală deschidere din partea guvernării faţă de sectorul asociativ. Adică dacă pînă nu demult era destul de greu să ajungi la anumiţi politicieni, anumite persoane care pînă la urmă decid în ţara asta, acum este mult mai simplu. Este chiar o deschidere din partea Ministerului Tineretul şi Sportului, aceiaşi deschidere pot s-o văd şi din partea Ministerului educaţiei, adică ministerele mai relevante pentru tineri. Ceea ce nu era, deci aicea chiar există schimbare.
Dacă e să vorbim la măsuri concrete, bine, vedem şi aicea. Adică au început să fie revizuite un şir de acte legislative şi adaptate la necesităţile tinerilor. Şi aici vorbim de legea cu privire la tineret, vorbim despre strategia cu privire la tineret, vorbim despre alte acte care au început să fie discutate - spre exemplu strategia educaţiei nonformale, care este o chestie destul de prioritară pentru sectorul de tineret. Se continuă programele de creditare economică preferenţială a afacerilor demarate de tineri. Aici, sunt schimbări bune, trebuie s-o recunoaştem.
Europa Liberă: Simt totuşi tinerii aceste schimbări astfel încît şi devină mai optimişti şi pasionaţi politic, să zicem?
Sandu Coica: Politic nu prea cred. Asta nu sunt eu în măsură să zic – probabil aici trebuie de organizat un studiu sociologic special. Dar trebuie să mai ţinem cont şi de perioada foarte grea care este nu doar în R. Moldova. Se vede foarte bine – numeroasele proteste în Grecia, Italia, mai nou în Franţa, Spania... Totuşi este o criză economică la nivel mondial care continuă, nemaivorbim de ceea ce se întîmplă în România – toate involuţiile economice pot să le zic – ei bine, la noi în ţară, în comparaţie, lucrurile stau foarte bine – cel puţin nu avem disponibilizări în masă, nu sunt scăderi salariale foarte mari ceea ce este un lucru lăudabil şi ar trebui să ţinem cont cînd vorbim de asta.
Europa Liberă: Pe de altă parte, politicul întotdeauna a curtat tineretul, poate înainte de toate în scopuri electorale… Cât de vulnerabili vi se par tinerii în faţa unor tehnici de manipulare sau … cât de autosuficienţi sau pregătiţi vi se par pentru a avea imunitate la aşa ceva?
Sandu Coica: Da, sunt absolut de acord, cu regret este aşa. Dacă în campanii electorale auzim tot felul de slogane, tot felul de promisiuni pentru tineri, ei bine, cînd politicienii ajung să se instaleze în fotoliile lor, se cam uită. Tineretul nu mai este o prioritate, iar un exemplu elocvent este bugetul care este alocat pentru tineret. Pentru 2010 a fost 1,8 mln. de lei, pentru 2011 se aşteaptă 1,7 milioane – ceea ce este absolut mizer, adică nici 2 milioane.
Europa Liberă: Iertaţi-mă că vă întrerup, nu uitaţi să vă reluaţi gîndul. Acest procent de exemplu este comparabil cu cel din alte ţari. Putem vorbi că tinerii moldoveni sunt descriminaţi în raport cu tinerii din alte ţari?
Sandu Coica: Cu regret, nu prea pot să vă zic cifre exacte din ţarile comparabile cu Moldova. Însă pot să vă zic că spre exemplu, în Ucraina se alocă cîteva milioane de euro pentru proiecte tangenţiale cu tineretul. Cam aceleaşi procese le avem şi în România. Dacă e să vorbim despre ţări şi mai dezvoltate cum ar fi spre exemplu Danemarca, ei bine, acolo o singură organizaţie de tineret similară Consiliului Naţional al Tineretului din R. Moldova primeşte de la stat finanţări de 3 mln. de euro – deci o singură organizaţie.
Europa Liberă: Să revenim la întrebarea anterioară – cît de vulnerabili vi se par tinerii în faţa politicului?
Sandu Coica: Trebuie să recunosc şi tind să cred că totuşi autonomi, independenţa organizaţiilor de tineret a crescut foarte mult în ultimul timp. Organizaţiile de tineret sunt cu adevărat conduse de tineri, deci nu mai avem acea manipulare cînd în fruntea unei astfel de organizaţii stau persoane nu atît de tinere, sau netinere doar cu sufletul. În al doilea rînd, sunt cu adevărat democratice – conducerea se schimbă regulat, la un an sau doi, depinde de specificul organizaţiei cînd au alegeri interioare. Şi în al treilea rînd, încep să implementeze nişte activităţi nu doar de dragul priorităţii finanţatorilor. Nişte activităţi care chiar corespund sectorului de tineret şi care vin să influenţeze cît mai mulţi tineri şi asta îmi place. Tot mai multe organizaţii au renunţat la statutul de organizaţii de buzunar sau organizaţii care să promoveze anumite interese mai înguste sau mai puţin relevante pentru domeniul pe care şi l-au ales. Şi asta chiar bucură. Nu putem vorbi despre chiar toate organizaţiile, dar sunt deja multe organizaţii care cu adevărat promovează politici eficiente pentru decidenţii lor.
Europa Liberă: Şi, foarte scurt, dle Coica, pentru că oricît de maximalişti ne-am simţi şi noi, cei chiar mai înaintaţi în vîrstă, timpul trece implacabil, sondajul realizat de Scl elections arată o mult mai mare preocupare a tinerilor pentru soluţionarea problemelor economice decât pentru chestiunea condamnării comunismului sau cea a relaţiilor cu România şi Rusia. Este o situaţie ce poate fi considerată firească?
Sandu Coica: Da, mi se pare absolut normal. Pentru că dacă e să luăm renumita piramidă a priorităţilor umane a psihologul american Abraham Maslow, vedem că necesităţile economice stau pe locul de frunte. Şi este un proces relevant, obiectiv, caracteristic oricărei categorii de vîrstă, nu doar pentri tineri. Dacă e să vorbim că tinerii prin definiţie sunt mai rebeli, mai maximalişti, mai visători, mai romantici, da, aş fi de acord, dar cînd se vorbeşte despre procese economice, se are în vedere nu doar o bunăstare propriu-zisă. Se au în vedere condiţii minime – cel puţin un cămin decent, acces la un calculator sau manuale relevante în bibliotecă, o bursă suficientă pentru a-ţi plăti prînzul la cantina studenţească şi chestii de tipul acesta - adică chiar elementare. Normal, cînd vor fi acestea satisfăcute, vom putea probabil vorbi şi despre alte valori spre care ar tinde tinerii, şi alte priorităţi.
Europa Liberă: Aşa dar, să fim romantici, visători, dar şi pragmatici... Domnule Coica, vă mulţumim că aţi fost cu noi în această dimineaţă.
