Satul Rascaietii Noi din raionul Ştefan Voda poate fi considerat o localitate tipica din mai multe perspective, dar mai ales din punctul de vedere al filosofiei de viata altoite copiilor. De la virstele cele mai fragede copiii sunt indemnati sa dea prioritate muncilor de pe linga casa in detrimentul invataturii şi indeletnicirilor spirituale.
“Eu lucrez, cateodata bunelul se duce sa incarce popusoiul si ma duc si eu. Eu mai mult ajut sa fac liber la popusoi, ca sa poata sa azvârle ciocalaiele.”
In fiecare zi, din cei 108 copii inregistrati in catalog, 10 lipsesc, din diferite motive. 2 copii insa nici macar nu sunt inscrişi in liste, ceea ce inseamna ca din punct de vedere administrativ, ei nu exista.
Iata ce ne-a povestit directorul şcolii, Maria Goian: “Neajunsuri in familie, s-au batut parintii si mama a luat copiii si i-a dus in partea cealalta de Nistru. Ei sunt de clasa a 5 si a 6.”
Ana Hariuc, sora medicala din gimnaziul din Rascaietii Noii, spune ca aşa, la general, copiii frecventeaza scoala: “Dar sunt si cazuri cand ii opresc parintii acasa, au de lucru cate ceva. In alte cazuri parintii sunt dusi peste hotare, si copiii sunt cazuri cand nu vin la ore.”
La cantina școliiBoris Dontu, invatator de biologie, ne spune care crede el ca este explicatia: „La stransul porumbului si rasaritei. Stiti ca daca rasarita nu se strange acum la moment, a plouat si e tot. Iata care este cauza. Vor ei sau nu, dar copiii se duc la strans. Cu toate ca noi ne luptam cu asta. Macar daca statul ar da ceva ajutor la parinti, posibil ca s-ar schimba situatia. Dar eu nu vad iesire, nici macar in anii apropiati.”
Vera este in clasa a 6, si mai are 7 frati: “In prima saptamana de septembrie am stat acasa. N-am avut in ce sa ma imbrac. Aveam haine de anul trecut. Apoi am fost cu mama la piata si mi-am cumparat. Tata lucreza la vagon, dar mama la balta. Am un frate care sta acasa. El luni va veni la scoala, ca azi a avut de lucru ca a fost cu vacile, apoi cu tata la storojâie. Suntem 10 in familie.”
Primarul de Rascaieti, Parascovia Grosu spune ca scolarizarea copiilor continua sa fie punctul vulnerabil al localitatilor rurale. Toate relele se trag de la situatia economica proasta, conditionata de lipsa locurilor de munca, lipsa de utilaje necesare pentru prelucrarea terenurilor. Iar copiii care sunt martorii şi victimele acestei stari de lucruri, nu sint deloc dornici sa o moşteneasca.
In fiecare zi, din cei 108 copii inregistrati in catalog, 10 lipsesc, din diferite motive. 2 copii insa nici macar nu sunt inscrişi in liste, ceea ce inseamna ca din punct de vedere administrativ, ei nu exista.
Iata ce ne-a povestit directorul şcolii, Maria Goian: “Neajunsuri in familie, s-au batut parintii si mama a luat copiii si i-a dus in partea cealalta de Nistru. Ei sunt de clasa a 5 si a 6.”
Ana Hariuc, sora medicala din gimnaziul din Rascaietii Noii, spune ca aşa, la general, copiii frecventeaza scoala: “Dar sunt si cazuri cand ii opresc parintii acasa, au de lucru cate ceva. In alte cazuri parintii sunt dusi peste hotare, si copiii sunt cazuri cand nu vin la ore.”
Vera este in clasa a 6, si mai are 7 frati: “In prima saptamana de septembrie am stat acasa. N-am avut in ce sa ma imbrac. Aveam haine de anul trecut. Apoi am fost cu mama la piata si mi-am cumparat. Tata lucreza la vagon, dar mama la balta. Am un frate care sta acasa. El luni va veni la scoala, ca azi a avut de lucru ca a fost cu vacile, apoi cu tata la storojâie. Suntem 10 in familie.”
