Linkuri accesibilitate

75 de ani de la introducerea legislaţiei rasiale în Germania


În limbajul propagandei naziste legea era o măsură de protecţie a „sîngelui german“ şi a „onoarei germane“.

„Mi-e silă. Scîrba asta mă-mbolnăveşte.“ Am citat dintr-o însemnare a romanistului Victor Klemperer făcută la o zi după ce regimul naţional-socialist a anunţat adoptarea aşa numitelor „legi de la Nürnberg“. Este vorba despre decizia luată de către nazişti în cursul celui de-al 7-lea congres al Partidului Naţional-Socialist Muncitoresc German (NSDAP) pe data de 15 septembrie 1935, congres ce s-a desfăşurat în oraşul Nürnberg.

Legea adoptată în conformitate cu principiile ideologice ale fasciştilor germani prevedea între altele interdicţia căsătoriilor mixte între evrei şi arieni.

Legea a fost inspirată direct de Hitler şi adjunctul său Rudolf Heß, şi corespundea viziunii profund antisemite şi rasiste a regimului totalitar care preluase în 1933 puterea în Germania. În limbajul propagandei legea a fost prezentată ca o măsură de protecţie a „sîngelui german“ şi a „onoarei germane“.

Legea transpunea în esenţă ideologia antisemitismului militant care culpabiliza evreii pentru toate relele pe care, chipurile, germanii le-ar fi avut de suportat. Ideea culpabilizării evreilor pentru acţiuni imaginare constituie un stereotip tradiţional, utilizat, bineînţeles, şi în perioada pre-nazistă. După primul război mondial, ultranaţionaliştii germani îi acuzau pe evrei că i-ar fi trădat pe germani şi că din această cauză au pierdut războiul.

Reacţia naziştilor a fost introducerea aşa-numtei legi a cetăţeniei ("Reichsbürgergesetz") prin care numeroşi evrei şi-au pierdut cetăţenia germană. A urmat imediat legea protejării sîngelui ("Blutschutzgesetz"), care prevedea chiar şi penalizarea contactelor intime între evrei şi ne-evrei.

La urma urmei, legile rasiale din 1935 au netezit calea pentru Holocaust, pentru distrugerea sistematică a evreilor europeni de către naziştii germani şi susţinătorii lor din alte ţări europene, aliate ale „Axei“.

Era mai mult decît un simplu impuls eclectic faptul că şi în România au fost votate legi similare. Diversele guverne, de la cel al lui Octavian Goga-A.C. Cuza, la cel condus de Miron Cristea, Ion Gigurtu şi Ion Antonescu, au elaborat o legislaţie discriminatorie, xenofob-rasistă şi antisemită care a culminat în politica de anihilare fizică a evreilor şi romilor români, în lagărele morţii din Transnistria.

Unul din comentatorii legilor rasiale de la Nürnberg a fost juristul Hans Globke (1898-1973). După crearea Republicii Federale Germania, cariera lui Globke nu s-a încheiat. În pofida faptului că, din pricina rolului jucat în perioada nazistă, el fusese contestat de numeroşi istorici şi politicieni, Globke a devenit secretar de stat în guvernul condus de Konrad Adenauer. În 1963 el a mai fost distins şi cu Crucea de Merit a R.F.G.

Pe aceeași temă

Previous Next

XS
SM
MD
LG