Cu 20 de ani în urmă, Europa era împărţită în est şi vest. Acum, linia (cam sinusoidală) desparte Europa in nord şi sud – remarcă Anne Applebaum, în comentariul publicat astăzi în Washington Post.
„Nord şi sud. Sigur nu toţi vor fi mulţumiţi de această împărţire, mai ales cei care, geografic, chiar nu aparţin sudului Europei. Dar nu este vorba de termeni geografici, ci politici. În sudul „politic” sunt grupate toate ţările care nu au reuşit să-şi echilibreze bugetele, să reducă birocraţia şi al căror electorat nu înţelege şi acceptă măsurile de austeritate: Grecia, Spania, Portugalia, Italia, Ungaria, Bulgaria, România şi, pentru moment, Irlanda!”
În nordul Europei sunt grupate campioanele austeritatii bugetare: Germania, Polonia, Estonia, ţările scandinave, Cehia şi Slovacia. „Şi chiar Marea Britanie, cu programul de austeritate al noului guvern. După experienţa vieţii sudice” – remarcă ironic Anne Applebaum – „britanicii încearcă să se întoarcă în nord”.
Franţa oscilează încă între aceste poluri.
Desigur împărţirea aceasta nu spune nimic despre nivelul de trai din ţările respective: şi astăzi în Italia se trăieşte mai bine decât în Estonia. Birocraţia poloneză este cel puţin la fel de stufoasă ca cea spaniolă, capitalismul irlandez este încă mai stabil decât cel ceh. Iar unele guverne din „sud”, culmea, social-democrate, încearcă acum să-şi reformeze economiile în conformitate cu cerinţele nordului (exemplul fiind Grecia şi Spania).
Noul nord, este şi el la fel de heteroclit ca sudul şi nu corespunde zonei euro. „Este clar dominat de Germania, care cunoaşte o creştere economică relativ mare, datorată ultimelor măsuri de austeritate şi reforme ale legislaţiei muncii... Interesant este şi faptul că economiile nordice folosesc monede diferite. Pe de altă parte ţări ca Germania, Franţa, Italia sau Grecia sunt legate de moneda unică, deşi au viziuni diametral opuse despre cheltuielile bugetare sau politica financiară... Cât va dura, se întreabă Anne Applebaum, ca germanii să dorească o monedă nordică în locul celei europene ?”
Europa nu a ajuns atît de departe. Până una alta, Europa, condusă de Germania, a salvat Grecia. Nu dintr-un simţ al datoriei noului nord faţă de noul sud. Din motive pragmatice: prea multe bănci mari aveau prea multe obligaţiuni greceşti. Un lucru este sigur, conchide Anne Applebaum, aşa un plan de salvare nu se va mai repeta”.
