Dacă tot au probleme cu banii şi au început să viziteze magazinele ca pe nişte muzee, românilor li se stimulează tot mai mult apetitul pentru atmosfera totalitară. Să aibă şi pâine pe masă, şi circ în casă. Pot merge la cimitir, la mormântul mucenicilor totalitari, pot urmări diverse emisiuni TV care expun fiare securistice pe post de atracţie la ore de maximă audienţă. Producţiile artistice din acea perioadă rulează nonstop, reclamele măgulesc aceste amintiri cu iz patologic, invocând panteonul comunismului, iar politicienii se dezmiardă cu nume de la panoul de onoare.
Puternicii zilei, concepuţi după chipul şi asemănarea politrucilor de odinioară, ca să nu mai vorbim despre greul lanţ genetic care-i ţine lipiţi de cele mai înalte fotolii, ne amintesc faptul că trecutul încă se zbate turbat în spatele aparenţelor, gata să evadeze în prezent. Şi, cum ştim, cine cucereşte prezentul este stăpânul viitorului. Astfel că nu mai miră pe nimeni când bugetarii plasaţi în topul celor mai bogaţi români, de pildă ministrul economiei, Adriean Videanu, se laudă că pot trăi cu salariul mediu pe economie şi cu o familie de asistaţi sociali. Acesta pare să fi descoperit că toate zerourile din coada conturilor sale nu valorează nimic dacă nu au în faţă un om. Dar şi că trebuie, din când în când, să-ţi pui basca pe cap, să ieşi în mulţime, să faci pe popularul şi să te prefaci că-ţi place. Să fii sărac şi cinstit că aşa te vrea poporul.
Poţi convinge crema socială, adică partea aceea moale de care profită toţi propagandiştii pentru a o turna în orice urnă electorală, că eşti gata să preiei ceva din greutăţile vremii în care trăieşti. Şeful său de partid şi părinte absolut la bine şi la rău, preşedintele Băsescu, l-a învăţat că pentru băile de mulţime nu trebuie să foloseşti şampon şi pomezi. E drept că, de la o vreme, preşedintele, ca şi premierul, se teme să mai treacă strada de teama pietonilor ostili care, cum s-a întâmplat acum câteva zile, ar putea să-l întrebe ce-a făcut în ultimii cinci-şase ani cu banii bugetului. Ei bine, preşedintele nu mai face băi de mulţime, ci de ultraviolete, în studiourile tv de unde ne dă sfaturi de criză şi ne face tratament-şoc.
Astfel preşedintele a înlocuit plenara marilor adunări naţionale cu videoconferinţa naţională. Participă tot românul având dreptul fundamental de a fi de acord cu tot ce i se pregăteşte. Astfel că oamenii au aflat de la preşedinte că, dacă nu le-ajung banii, îşi pot lua un al doilea serviciu. Nu la stat, fireşte, pentru că acolo e foame mare şi posturile sunt blocate chiar şi cu riscul repetării catastrofei de la Maternitatea Giuleşti. Eventual la privat, dacă face faţă competiţiei. Şi obligaţiei de a face coadă trei zile, în fiecare lună, pentru a plăti noile dijme pe drepturi de autor sau pentru contractele civile.
Sute de mii de români care au retrăit imensitatea şi eternitatea cozilor comuniste zilele trecute, încercând să înfrunte noua grozăvenie, au înţeles, în cele din urmă, că îndemnul preşedintelui de a-şi lua o a două slujbă era, de fapt, o ironie venită din partea unui om a cărui suită s-a remarcat tocmai prin faptul că a făcut bani nefăcând nimic. Singura lor slujbă a fost slugărniceala pe la partid şi maimuţărirea şefilor. Dacă nu faci parte din gaşca de pretorieni care a pus mâna pe pârghiile economice ale acestui stat, cei care, după o viaţă de bugetari pe la judeţeana de partid sau securitate, au ajuns milionari în euro şi avocaţi ai austerităţii şi ai stării de comă socială, poţi să-ţi vezi liniştit de interminabilele cozi la impozite.
La patru ani de la condamnarea solemnă a comunismului, peste 50 la sută dintre români suferă de nostalgie. Curios lucru, fenomenul e valabil şi pentru tineri. În cazul lor efectul este pervers pentru că amintirea comunismului pe care nu l-au trăit se manifestă prin exodul în masă către o a doua slujbă peste hotare. Pentru ei, lumina vine de la Apus.
