Linkuri accesibilitate

Moldoveni canadieni pe calea creației


Solista Veronica Ungureanu și țambalistul Alexandru Șura privesc viața începută peste ocean ca pe un permanent turneu.

Doi tineri au reuşit să evite situaţia majorităţii emigranţilor moldoveni. Cei care apar, de cele mai dese ori, resemnaţi şi chiar învinşi de condiţiile dificile şi umilitoare. Interlocutorii mei de astăzi, dimpotrivă, au izbutit să nu-şi trădeze vocaţia de artişti, după ce s-au stabilit în Canada. Este vorba despre cunoscutul ţambalist Alexandru Şura, laureat al unor prestigioase concursuri internaţionale, şi violonista şi interpreta de muzică populară, Veronica Ungureanu, viitoarea sa soţie. Să le fie într-un ceas bun, cum se zice la noi, dar şi în Canada. Ambii muzicieni consideră, că sunt într-un lung turneu, din care s-ar putea să revină acasă, dacă...; e lesne de presupus, ce anume i-ar putea determina să revină în Republica Moldova, nu?

Pe parcursul emisiunii de astăzi auziţi şi veţi mai auzi fragmente din piese muzicale, interpretate de Sandu Şura și o secvenţă video din cel mai recent concert, la care a participat acest tandem de artişti, deja canadieni, concert prezentat de orchestra „Folclor” în ziua de Ispas.

Alexandru Șura & Veronica Ungureanu
Alexandru Şura: „Când am plecat în Canada, am avut un scop foarte clar. În primul rând, m-am gândit la ţambal. Deci, eu am plecat să promovez ţambalul. Să promovez muzica noastră, să promovez instrumentul acesta deosebit în Canada, în America de Nord. Şi eu nu puteam să mă abat de la acest drum, de la această cale, pe care am ales-o. Ştiu, sunt situaţii, sunt momente foarte grele acolo şi nu toţi rezistă. Dar la mine tot timpul a fost în cap ţambalul. Ţambalul, muzica noastră, absolut totul, deci a rămas cu mine. Deci, am cântat muzica noastră şi am cântat la ţambal.”

Europa Liberă: Dar ţambalul în Canada? De unde şi până unde?

Alexandru Şura: „Este un instrument cu posibilităţi foarte mari şi aici, în Europa, practic, l-am adus la nişte culmi destul de înalte. Şi în America, mă rog, aşa m-am gândit eu că o să am şanse mari, ca să mă realizez ca muzician, ca ţambalist. Şi de asta am plecat acolo. De fapt, în America, ei sunt deschişi pentru multe lucruri interesante. Şi dacă ţambalul lor le place, dar lor le place ţambalul, eu cred şi sper că o să-l fac cunoscut acolo. Sunt foarte mulţi muzicieni, care au rămas încântaţi de sunetul ţambalului, de posibilităţile care le posedă acest instrument, eu ştiu, calităţi sonore. E ceva deosebit şi are un sunet inconfundabil. Şi are perspective foarte mari şi eu sunt sigur că o să reuşesc.”

Europa Liberă: Dar ţambalul, totuşi, este inima unei orchestre, dacă e să apelăm la nişte alegorii. Deci, aveţi nevoie de orchestră, de parteneri?

Alexandru Şura: „Nu, ţambalul nu este inima orchestrei. Ţambalul poate în concepţia noastră, a moldovenilor, ţambalul este inima unei orchestrei de muzică populară. Dar eu chiar şi în Moldova am cântat şi solo. Şi trio şi în cvartet am cântat, şi cu orchestra simfonică. Deci, asta-i doar un moment din posibilităţile ţambalului. El poate să fie şi inima orchestrei, dacă se cântă muzică populară, dar poate să cânte şi solo, nu contează. Şi nu contează ce fel de gen de muzică, pentru că, după cum am spus, posibilităţile sunt imense ale ţambalului.”

Europa Liberă: Veronica, dumneata ai experienţă mai mare de şedere în Canada, aşa înţeleg eu. Cum răspunzi dumneata la întrebarea asta: ce trebuie să faci ca să nu cedezi în faţa greutăţilor obiective? Să nu fii căpşunar, să zicem pe şleau.

Veronica Ungureanu
Veronica Ungureanu: „Eu când am plecat aveam aproape vârsta de 17 ani. Am plecat cu părinţii. Pot să spun că mi-i mai uşor, decât lui Alexandru, care părinţii sunt aici şi el acolo. Părinţii mă susţin foarte mult. Şi anume cu ajutorul lor reuşesc să studiez mai departe şi am tot sprijinul lor.”

Europa Liberă: Dumneavoastră ambii v-aţi mulat pe sistemul de impresariat? Sau impuneţi stilul de prezenţă artistică?

Alexandru Şura: „Totuşi, ţinem cont de obiceiurile, care sunt acolo, pentru că este un absolut alt sistem. De exemplu, pentru început, ca să faci publicitate, sunt încurajate spectacolele gratuite, deci benevolatul este încurajat acolo, doar ca să promovezi produsul.”

Europa Liberă: Şi unde se fac aceste concerte?

Alexandru Şura: „Peste tot. Absolut peste tot. Şi la universitate am cântat gratuit, şi la biserici am cântat, şi în spectacole mari am cântat gratuit. Asta se încurajează la început de carieră. Ăsta e sistemul de acolo, până te observă cineva, până te vede un impresar. Mă rog, aşa trebuie să promovezi produsul. Şi noi, da, la început ne-a fost un pic straniu. Pentru că, mă rog, în Moldova e altfel un pic. La concerte tot timpul imediat se impuneau taxe, anumite condiţii. Iar acolo nu puteam să spun nimic. Asta era sistemul şi noi destul de repede ne-am obişnuit. Şi deja am ajuns la alt nivel, când suntem invitaţi. Pe contract mergem să cântăm.”

Europa Liberă: Şi acuma mergeţi în duet?

Alexandru Şura: „Da, în duet mergem. Şi avem şi formaţie mai mare, avem şi orchestră de muzică populară acolo. Sunt mai multe proiecte în care noi suntem implicaţi.”

Europa Liberă: Diaspora este suficient de mare deja, ca să constituie un public? Şi să vă orientaţi spre acest public?

Alexandru Șura & Veronica Ungureanu
Alexandru Şura: „Despre diaspora moldovenească pot să spun doar un lucru – că este foarte, foarte tânără şi este, până când, foarte slabă. Pentru că, practic în ultimii ani, migraţia s-a mărit şi vin mai mulţi moldoveni în Canada, în Montreal. Dar totuşi suntem încă slabi, suntem la început de cale şi foarte tânără şi ne întâlnim nu prea des, anume comunitatea, de ce nu ştiu, o dată sau de două ori pe an, oficial.”

Veronica Ungureanu: „Ceea ce am putea spune că suntem mult mai încurajaţi sau sprijiniţi de publicul de acolo, canadian, decât de publicul moldovenesc, pentru că ei sunt minoritari, sunt foarte puţini la momentul dat.”

Liberă Europa: Când spuneţi că este diaspora tânără astea înseamnă că încă nu le arde de concerte?

Veronica Ungureanu: „Cred că grijile, nevoile de acolo de început, le este foarte greu să meargă la concertele, care noi le dăm. Adică publicul nostru este mai mult de acolo.”

Alexandru Şura: „Elementar, aspectul financiar, de exemplu, nu pot să-şi permită să vină la un concert. Pentru că aşa sunt toţi, când ajung acolo. Ai alte probleme – gazda, telefonul, ai de plătit, îţi vin facturile la sfârşit de lună şi nu-ţi mai arde de asta. Da, un pic psihologic pe ei îi stresează şi sunt care poate nu rezistă, mă rog. Şi nu putem conta pe ei.”

Veronica Ungureanu: „Dar nu sunt toţi. Adică avem şi public românesc, şi moldoveni de aici din Moldova. Adică sperăm şi noi pe viitor să avem un publica majoritar de moldoveni.”

Veronica Ungureanu și Sandu Șura la Chișinău
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:03:08 0:00
Link direct


Europa Liberă: Despre voi se poate spune că, la fel ca melcul, v-aţi cărat casa cu voi. Alexandru şi-a luat ţambalul, dumneata te ocupi cu muzica. Nu vă vine mai greu din cauza asta? Alţii se străduie cât mai rapid să scape de trena asta de acasă şi să se adapteze la stilul locului. Dumneavoastră cum procedaţi?

Veronica Ungureanu: „Noi încercăm să păstrăm de fapt tradiţia, obiceiurile de acasă, pentru că de fapt asta ne ţine legat, ne ţine cu sufletul aproape de rudele de aici. Încercăm să ne adaptăm, dar rămânem oricum cu sufletul acasă.”

Alexandru Şura: „Nu ştiu, sună bizar, dar eu din start, când m-am pornit în Canada, am spus că mă duc să fac muzică acolo. M-am dus cu ţambalul. Nu m-am dus să devin milionar. Dacă o să devin milionar, nici o problemă, sunt deschis pentru asta. Dar m-am dus să promovez ţambalul şi asta e prima condiţie. Dacă nu mi se permite, eu plec de acolo.”

Liberă Europa: Adică mergi ca într-un turneu, cum ar veni.

Alexandru Şura: „Da, un turneu de lungă durată. Cam aşa, da.”

Europa Liberă: Acuma ce puteţi spune despre moldovenii, care i-aţi văzut, sau emigranţii în general.

Veronica Ungureanu: „De acolo?”

Europa Liberă: Da.

Veronica Ungureanu: „La drept vorbind, sunt schimbaţi. Nu mai sunt aceiaşi, cum erau aici. Se adaptează, sunt moldoveni canadieni, nu mai sunt moldoveni.”

Alexandru Şura: „Totuşi, este o altă atmosferă, altă cultură, un alt nivel de civilizaţie, nu ştiu cum să vă spun. Este altceva. Şi oamenii se adaptează. Noi suntem deschişi, pentru că altfel nu poţi să te integrezi, dacă rămâi la fel cum ai fost în Moldova.”

Europa Liberă: Alexandru, dumneata dacă ar fi să descrii un portret robot, să faci un tipaj clasificând. Iată ştiţi folclorul ăsta – celebrul instalator polonez, care a luat locul instalorilor localnici. În special, e valabil pentru Europa, dar şi pentru America. În Rusia, de exemplu, moldoveanul este lucrătorul de la şantier, care se mulţumeşte cu puţinul, doarme pe un carton în şantier. Din cauza asta este uneori şi persiflat. În Italia femeile sunt îngrijitoare de bătrâni, în Spania şi Portugalia lucrează la fermele agricole. În Canada există deja un tipaj cristalizat a moldoveanului?

Alexandru Şura: „În Canada găsim absolut toate tipajele, pe care Dumneavoastră le-aţi enumerat. Sunt şi lucrători la şantier, sunt şi femei care îngrijesc de oameni bătrâni. Absolut totul este. Sunt şi persoane care au profesii bune – sunt şi medici, sunt şi avocaţi, sunt şi muzicieni, sunt şi care cântă în orchestră simfonică. Sunt şi care cântă în stradă, în metrou. Absolut totul este în Canada.”

Veronica Ungureanu: „Dar acolo avem opţiunea de a alege, de a face o altă profesie. Adică, ne dă posibilitatea de a face o altă profesie, pentru a ne integra mai uşor. Nu e neapărat să fim un servitor, sau ceva de genul ăsta. Acolo putem să facem o profesie şi să lucrăm pe noua profesie.”

Europa Liberă: Pentru asta ce condiţii trebuie să întruneşti? Să cunoşti limba? Să ai bani? Să fii destul de tânăr?

Veronica Ungureanu: „Pentru asta nu, vârsta nu are importanţă.”

Alexandru Şura: „Minimul limba. Adică da, minimul limba. Dacă cunoşti limba, poţi să intri la orice instituţie de învăţământ.”

Veronica Ungureanu: „Da, se face un an de zile de francizare, după care se alege o profesie de doi-trei ani, sau mai puţin, depinde.”

Alexandru Şura: „Eşti liber să alegi, mergi la universitate, ori mergi la colegiu, totul depinde de tine. Problema cea mai mare, când, de exemplu, nouă ne spuneau aşa, profesorii de acolo, din Quebec, că emigranţii, care vin în Canada; unica lor problemă este că au multe lucruri de ales, multe posibilităţi. Şi ei se pierd. Când eşti în Moldova, tu ţi-ai ales o cale şi gata. Tu ştii că aşa trebuie s-o ţii toată viaţa şi nici prin cap să-ţi treacă, că tu poţi în orice moment să-ţi schimb profesia, asta face oricine. Sunt oameni care lucrează până la 40 de ani o profesie, sau până la 50 de ani şi apoi învaţă un an de zile, şi gata. El are altă profesie şi asta e normal acolo. Adică, este greul ista de a fi liber, de a alege. Şi mulţi, mulţi care, pur şi simplu, se pierd.”

Veronica Ungureanu: „E un labirint pentru ei, să zicem aşa. O posibilitate de a alege.”

Alexandru Şura: „E o mare de posibilităţi, nu ştiu dacă am spus corect. Şi oamenii se pierd. Pentru că le e frică să aleagă. Dar poţi să alegi orişice. Poţi să ai macar şi 10 profesii, pentru că acolo se încurajează asta. Sunt credite, care se dau pentru învăţătură. Bine, apoi trebuie să le întorci, dar învăţătura nu e atât de scumpă.”

Veronica Ungureanu: „Şi odată având o diplomă, eşti aproape sigur, că găseşti un loc de muncă bine plătit. Iarăşi, depinde de profesia care o faci.”

Europa Liberă: Să încercăm, să facem o listă de avantaje şi, eventual, după aia, de dezavantaje. Dacă comparăm societatea canadiană cu societatea noastră moldovenească, în tranziţie. Haideţi să încercăm, să spunem ce au în plus canadienii? Unde au ajuns să ne întreacă?

Veronica Ungureanu: „Eu cred că sunt foarte multe posibilităţi acolo. Şi orice om acolo poate să-şi câştige existenţa.”

Alexandru Şura: „Despre societatea aş putea să spun: elementar, nivelul de cultură, sau nu ştiu, obiceiurile de acolo. Un exemplu simplu – când intri în autobuz, şoferul îţi spune: „bună ziua”. Când ieşi, spune „la revedere, vă doresc o zi bună”, elementar. Şi în Moldova asta nu ştiu când o să fie, vreodată.”

Europa Liberă: Ce alte avantaje aţi zice că există în Canada?

Alexandru Şura: „De fapt, sunt multe avantaje. Siguranţa personală, nivelul economic. Pentru că să ai o casă, asta nu e problematic acolo. Totul depinde de tine, dacă doreşti. Pentru că sunt mulţi acolo, care doresc să stea la gazdă. Pentru că ei aşa se mută în fiecare an îşi schimbă gazda, pentru că depinde în ce zonă ai de lucru, unde lucrezi. Alte avantaje: oricine îşi poate permite să facă studii. Şi iarăşi o mare de posibilităţi, de profesii. Absolut tot ce vrei. Altceva ce ar putea fi? Libertatea. De exemplu, eu sunt aşa o persoană, îmi place libertatea. În exprimare, în muzică, în tot, în felul meu de a fi. Şi acolo nimeni nu-ţi spune, niciodată n-o să spună, că nu eşti îmbrăcat cum trebuie. Or, nu se potriveşte cravata cu pantofii. Niciodată, asta e treaba ta. Vrei aşa, mergi aşa. Pe când în Moldova, mă rog, sunt alte, altfel e situaţia la capitolul ăsta.”

Europa Liberă: Şi dacă încercăm să ne uităm la cealaltă parte a listei. Există lucruri care nu vă plac acolo? Veronica, dumneata ai experienţă mai mare de şedere.

Veronica Ungureanu: „Întotdeauna găsim şi dezavantaje, şi avantaje, bineînţeles. Aş spune că populaţia de acolo este mult mai rece. Adică nu se implică atât de mult, cum se implică moldovenii de acasă.”

Europa Liberă: Alexandru? Ce-ţi mai lipseşte acolo? Înafară de bucate, presupun.

Alexandru Şura: „Băuturile alcoolice sunt scumpe. Vinul din Moldova imi lipseşte. Bine, nu consum, nu sunt un mare consumator, dar acolo vinul este scump. Şi nu este atât de gustos ca vinul nostru.”

Europa Liberă: Şi îţi lipsesc prietenii, amicii?

Alexandru Şura: „De multe ori mi s-a pus această întrebare – nu ţi-i dor de Moldova? Nu ştiu, dacă am răspuns corect, sau cât asta e de patriotic, dar spuneam: de Moldova nu. De prieteni, de rude. Pentru că Moldova, până când, este o ţară în tranziţie şi avem multe lucruri negative, care sper să dispară cu timpul.”

Europa Liberă: Ştiţi că tot mai des se adresează reproşuri. Nu sunteţi primii şi nici ultimii, cărora o să li se adreseze aceste reproşuri. Încă românii, pe timpurile lui Ceauşescu, le reproşau celor plecaţi, că n-au stat să mănânce salam cu ei alăturea. Acuma tot mai des o să se audă reproşuri la adresa voastră, celor plecaţi. Că vă rezolvaţi problema voastră şi lăsaţi pe alţii să rezolve problema Moldovei – să aleagă politicienii cei mai buni, să găsească calea cea mai bună de dezvoltare. Nu vă simţiţi cumva „trădători”? Veronica.

Veronica Ungureanu: „Păi când am plecat, aveam o vârstă mai fragedă, să zic aşa. A fost decizia părinţilor. Eu sunt întotdeauna cu sufletul aici. Adică nu e exclus faptul că peste câţiva ani putem să ne întoarcem. Cum ziceam adineaori – merg acolo ca să fac studii. Poate cu timpul ne vom întoarce.”

Alexandru Şura: „Poate mai târziu să ne întoarcem şi să investim cunoştinţele noastre, care o să le acumulăm acolo şi să schimbăm ceva. Dar eu nu ştiu, cât de optimist pot să fiu, dar eu cred că, totuşi, trebuie să se schimbe, nu ştiu, o generaţie-două şi poate vom avea schimbări majore în Moldova. Dar, chiar dacă o să ne întoarcem toţi care suntem plecaţi peste hotare, nu ştiu. Eu cred că mai mult timp trebuie, totuşi, ca să ne schimbăm. Să schimbăm mentalitatea noastră şi situaţia din Moldova.”

Europa Liberă: Da, dar fiecare asta spune, dar nu pune umărul. Alexandru, dumneata dacă ai veni aici şi ai prelua, de exemplu, Ministerul Culturii şi ai prelua o instituţie de stat ca s-o schimbi, aşa cum crezi.

Alexandru Şura: „N-am s-o schimb.”

Europa Liberă: N-ai s-o schimbi?

Alexandru Şura: „N-am s-o schimb. E problema în mentalitate. Dar mentalitatea e generaţia. Generaţia, care este acuma la putere, acolo e un sistem de gândire. Pe când noi suntem tineri, noi avem alt sistem. Dacă-i schimbăm pe toţi, dacă vin toţi de alde mine, da se schimbă lucrurile, cu siguranţă. Dar acuma, care sunt la putere, din păcate...”

Veronica Ungureanu: „Şi nu e doar aspectul social. Sunt şi alte aspecte care, din păcate, fac să frâneze acest fenomen, să zicem aşa.”

Europa Liberă: Care alte aspecte?

Veronica Ungureanu: „Politic, economic.”

Alexandru Şura: „De exemplu, nu ştiu dacă putem să vorbim despre cumătrismul ăsta, care este acuma. Legile nu funcţionează, dacă vreţi să vorbim pe tema asta. Nu funcţionează, pur şi simplu. Corupţia, care este la noi în societate, e ceva groaznic. Şi eu, dacă o să fiu ministru, n-o să se schimbe nimic, pentru că subalternul, el este corupt. Şi mă înţelegeţi, nu se schimbă nimic. Trebuie să schimbi din rădăcină totul.”

Europa Liberă: Acolo unde vă aflaţi acum, în Canada, se simte decalajul ăsta de mentalitate şi diferenţa între generaţii?

Alexandru Şura: „Parcă n-am observat. Pentru că ei deja şi-au ales calea lor şi merg toţi. E democraţie, nu ştiu. E libertate, nu ştiu. N-am observat aşa diferenţă mare, cum este la noi în Moldova. Pentru că poţi să auzi la noi în Moldova un părinte spune categoric un lucru, dar copilul său spune în altă direcţie. Are absolut altă părere. Asta numai în Moldova, practic, poţi să vezi asta. Şi ei se luptă şi se bat cap în cap. Pe când în Canada, dacă copilul spune una, tatăl spune – treaba ta, asta e alegerea ta şi gata. S-a terminat. Ştiţi, merge altfel. Totul absolut merge altfel.”

Veronica Ungureanu: „Se ţine cont mai mult de părerea copiilor, de viitorul ţării.”

Europa Liberă: Astfel, am ajuns încă la un atu, care-l are Canada şi lumea civilizată, aşa obişnuim noi să-i spunem: dreptul de-a alege şi responsabilitatea pentru consecinţe, nu?

Alexandru Şura: „Da. Asta e cel mai bine. Pentru că sunt oameni, care ştiu ce vor şi vor să meargă înainte şi nu li se permite în Moldova. Nu li se permite, pentru că aşa e sistemul şi aşa e totul. Totul aşa-i. Şi societatea aşa-i şi nu poţi face nimic.”

Europa Liberă: Dar dumneata, Alexandru, totuşi ai ajuns la nişte culmi. Eşti un artist perfomant în domeniu. Ai deja o colecţie de premii, de titluri. Cum de ai ajuns la culmele astea?

Alexandru Şura: „Pentru că am dorit mult să fac asta. Şi am dorit să ajung acolo şi mi s-a permis pentru că...”

Europa Liberă: Efortul a fost mai mare decât rezistenţa?

Alexandru Şura: „De la început a fost mai simplu. Când eram tânăr, când am început să cânt, am început să fac muzică, a fost mai simplu. Şi mi se permiteau multe lucruri şi mă încurajau mulţi oameni. Cu toate că am avut şi piedici la început. Dar mai apoi, când am început să colecţionez mai multe premii, mai multe spectacole participam, CD-uri, muzică înregistrată. Am simţit multe obstacole. Multe, multe mi s-au pus. Poate de atâta şi am plecat. Pentru că acolo am libertatea să cânt ce vreau, cu cine vreau şi cât vreau. Dar aici, deja, am început să am probleme.”

Europa Liberă: Oamenii, care sunt din afara domeniului, în general, au senzaţia, că artiştii sunt suficient de liberi. Ei au o senzaţie falsă?

Alexandru Şura: „Falsă. De exemplu, pot să vorbesc despre sora mea. Aşa sunt, practic, toţi artiştii din Moldova. Când Mariana poate şi-ar fi vrut să înregistreze altă muzică, alte piese, poate alt gen. În general, poate vrea să înregistreze altceva, pentru că eu cam ştiu ce gusturi are ea. Dar când merge la studiou, ea spune: dar oare ce o să spună mătuşa cutare, sau moşul cutare, când o să asculte piesa asta. Deci, ea se orientează după public. Şi este obligată, practic, de publicul din Moldova să facă anumit gen de muzică. Pentru că, iarăşi, cum am spus, aici nu se încurajează ideile originale.”

Veronica Ungureanu: „Idei inovatoare, să zicem.”

Alexandru Şura: „Da. Nu e aşa. Tu trebuie să te orientezi după cea ce se vinde pe piaţă. Eu ştiu foarte mulţi, nu vreau să dau nume, dar şi Dumneavoastră cunoaşteţi, artişti ai poporului, care fac strict pentru piaţă, ca să se vândă. Ori, în Occident eşti încurajat să creezi ceva nou, pentru că numai aşa o să ai şansa să-ţi vinzi marfa.”

Veronica Ungureanu: „Să devii vedetă.”

Alexandru Şura: „Să devii, nu ştiu vedetă. Dar în sens, că se încurajează asta – să creezi.”

Europa Liberă: Adică să fii remarcat.

Alexandru Şura: „Da, şi nimeni nu o să-ţi spună că e bine, sau e rău. În sens, că n-o să te oprească. O să spună: da, interesant, da. Şi de acum îţi rămâne să-ţi găseşti publicul tău. Dar cu siguranţă, că poţi să-ţi găseşti. Pentru că acolo este public pentru toţi. Sunt şi muzicieni, care cântă prost şi sunt apreciaţi, au concerte. Sunt muzicieni care cântă bine şi tot sunt apreciaţi, au concerte. Este loc pentru toţi.”

Europa Liberă: Vreau să înţeleg, totuşi, cum de aţi ales să fiţi oameni de creaţie. Când s-a întâmplat să optaţi pentru această îndeletnicire? N-aţi regretat niciodată că v-aţi dus pe calea asta?

Veronica Ungureanu: „Eu cred că niciodată nu vom regreta. De mic copil am făcut muzică şi nu mă văd să fac altceva, decât muzică în viitor.

Alexandru Şura: „Nu se merită milioanele, care le au alţii în cont, businessmanii sau alţii, care au alte profesii şi câştigă bine. Nu, nu merită nici un ban, în comparaţie cu plăcerea, pe care o primesc eu, când cânt. Şi când văd oamenii în sală, sau care sunt lângă mine, când văd uimirea pe faţa lor şi mulţumirea. Nu se compară. Deci, nu se merită. Asta e plăcerea de a cânta şi de a fi apreciat.”

Veronica Ungureanu: „Bogăţia noastră e cea sufletească, nu cea financiară.”

Alexandru Şura: „Lumea pe care o vezi, când cânţi, este cu mult mai scumpă, decât lumea cea materială, sau bunuri materiale, pe care poţi să le faci cu alte profesii. Asta nu mă interesează. Eu sunt artist, eu creez şi asta mă face pe mine fericit. Chiar poate dacă nu sunt mulţumit, sau mă rog, nu am atâtea surse financiare, care intră în contul meu. Poate este naiv pentru aceste timpuri, în care trăiesc. Dar cu bogăţia spirituală eu trăiesc. Noi trăim.”

Europa Liberă: Da, noi vă dorim succes şi să fiţi recompensaţi pe măsură.

Veronica Ungureanu: „Vă mulţumim.”

Alexandru Şura: „Vă mulţumim.”

(Emisiunea difuzată astăzi în reluare a fost transmisă inițial la 16 mai anul acesta.)

Pe aceeași temă

Previous Next

XS
SM
MD
LG