Linkuri accesibilitate

Sloganurile colectiviste


În ciuda sloganurilor colectiviste, care vin ca avalanşele peste noi în ultimii 20 de ani, societatea noastră rămîne dezagregată, compusă din indivizi pasivi și indiferenți.


Se apropie alegerile. Politicienii autohtoni se pregătesc de marea confruntare. O armă preferată a multor concurenţi politici au fost, în ultimele două decenii, sloganurile colectiviste. Şi am impresia că şi în campania care vine vom fi bombardaţi cu sloganuri colectiviste.

Ele sună bine, sînt bombastice, ne cheamă să fim buni şi să acţionăm pentru alţii, să fim altruişti în raport cu cei necesitoşi şi sărmani. „Votaţi-ne pe noi şi vom avea grijă de toţi membrii societăţii! Nimeni nu va fi uitat! Vom fi grijulii şi solidari!” ne îndeamnă mereu politicienii de diferite orientări. Şi asta pentru că au înţeles foarte bine orizontul de aşteptare al maselor.

În ciuda acestor sloganuri colectiviste, care vin ca avalanşele peste noi în ultimii 20 de ani, societatea noastră rămîne dezagregată, dezarticulată, compusă din indivizi pasivi şi indiferenţi. Sloganurile şi mentalitatea colectivismului împiedică formarea, între stat şi cetăţean, a unor instituţii viabile care ar trebui să existe într-o lume liberă: asociaţia, comuna, sindicatul. Cu cît puterea ne bombardează mai crîncen cu sloganuri colectiviste, cu atît devenim mai indiferenţi faţă de alţii. Şi asta pentru că rolul asociaţiilor create de oameni şi finanţate de ei e ca şi inexistent.

Vehiculînd mereu sloganuri colectiviste, puterea ne dezvaţă să acţionăm în benefciul concetăţenilor noştri. Statul va avea grijă de toate! La ce bun să mai facem noi ceva? Prin urmare, habar nu avem de cei bătrîni şi bolnavi, fiindcă statul grijuliu îi va ocroti. Mă întreb: cîtă lume a fost şocată de gestul unui străşenean care şi-a adus la Chişinău mama bătrînă şi bolnavă şi a lăsat-o pe scările Guvernului?

Sloganurile colectiviste ne izolează unii de alţii, ne învaţă să mizăm numai pe maşinăria statală, pentru că, nu-i aşa?, numai ea ne poate ajuta şi proteja. Şi, iată, cine se mai miră că un sinistrat puternic şi rumen se odihneşte, invocînd ajutorul statului, în timp ce nişte soldaţi firavi cară saci pentru întărirea digului?

Noi, cetăţenii Moldovei, sîntem vinovaţi de această situaţie. Politicienii au sesizat bine dorinţa noastră de a scăpa de responsabilitate, lenea şi pasivitatea noastră. De aceea, ne şi bombardează cu sloganuri colectiviste, pe care noi le înghiţim cu satisfacţie. Lasă că cineva de sus va avea grijă de toţi şi de toate! Şi a avut. Vă plac ultimii 20 de ani?
XS
SM
MD
LG