Acum douăzeci de ani, la 13 august, preşedintele fostei Uniuni Sovietice Mihail Gorbaciov a semnat decretul „Despre reabilitarea victimelor politice”. Un an mai târziu a fost creată şi o comisie pentru reabilitarea victimelor represiunii politice. Astăzi, spun activiştii pentru apărarea drepturilor omului, comisia are un caracter mai mult formal. Serviciul rusesc al Europei Libere, Radio Svoboda, a căutat să afle cum decurge procesul de reabilitare a victimelor represiunilor staliniste.
Reabilitarea victimelor regimului stalinist a început imediat după moartea lui Stalin, în 1953, când au fost declarate ilegale aşa numitele „sentinţe extrajudiciare” emise de organele NKVD. Treptat însă numărul victimelor reabilitate a început să scadă, constată directoarea Organizaţiei „Memorial” de la Moscova, Valeria Dunaeva.
„Reabilitarea este importantă pentru cei rămaşi în viaţă, spune ea. Daunele morale pricinuite ar trebui compensate, însă astăzi autorităţile nu au bani pentru aceste compensaţii”, a adăugat Valeria Dunaeva.
Datele Procuraturii Generale ruse arată că peste 32 de milioane de oameni au avut de suferit de pe urma represiunilor politice. Colegii de la radio Svoboda au vrut să afle, fără succes, câte victime au fost reabilitate în ultimii 20 de ani.
Politologul independent Vladimir Râjcov este de părere că decretul lui Gorbaciov este una dintre cele mai importante realizări din perioada perestroikăi, însă că astăzi legislaţia cu privire la statutul victimelor represiunilor politice este imperfectă.
În opinia lui Râjkov autorităţile ruse nu acordă îndeajuns de multă atenţie problemei represiunilor staliniste deşi în ultimii doi ani a fost înregistrat un progres. De exemplu a fost recunoscut masacrul de la Katyn. În acelaşi timp unele probleme rămân nerezolvate, e de părere politologul. El aminteşte că la Moscova, capitala ţării de unde au fost emise ordinele criminale nu există un muzeu dedicat victimelor represiunilor staliniste.
În opinia mai multor politicieni din opoziţie şi activişti pentru drepturile omului, şi astăzi în Federaţia Rusă ar exista deţinuţi politici, de exemplu fostul şef al concernului petrolier Yukos, Mihail Hodorkovski şi partenerul lui de afaceri Platon Lebedev.
Reabilitarea victimelor regimului stalinist a început imediat după moartea lui Stalin, în 1953, când au fost declarate ilegale aşa numitele „sentinţe extrajudiciare” emise de organele NKVD. Treptat însă numărul victimelor reabilitate a început să scadă, constată directoarea Organizaţiei „Memorial” de la Moscova, Valeria Dunaeva.
„Reabilitarea este importantă pentru cei rămaşi în viaţă, spune ea. Daunele morale pricinuite ar trebui compensate, însă astăzi autorităţile nu au bani pentru aceste compensaţii”, a adăugat Valeria Dunaeva.
Datele Procuraturii Generale ruse arată că peste 32 de milioane de oameni au avut de suferit de pe urma represiunilor politice. Colegii de la radio Svoboda au vrut să afle, fără succes, câte victime au fost reabilitate în ultimii 20 de ani.
Politologul independent Vladimir Râjcov este de părere că decretul lui Gorbaciov este una dintre cele mai importante realizări din perioada perestroikăi, însă că astăzi legislaţia cu privire la statutul victimelor represiunilor politice este imperfectă.
În opinia lui Râjkov autorităţile ruse nu acordă îndeajuns de multă atenţie problemei represiunilor staliniste deşi în ultimii doi ani a fost înregistrat un progres. De exemplu a fost recunoscut masacrul de la Katyn. În acelaşi timp unele probleme rămân nerezolvate, e de părere politologul. El aminteşte că la Moscova, capitala ţării de unde au fost emise ordinele criminale nu există un muzeu dedicat victimelor represiunilor staliniste.
În opinia mai multor politicieni din opoziţie şi activişti pentru drepturile omului, şi astăzi în Federaţia Rusă ar exista deţinuţi politici, de exemplu fostul şef al concernului petrolier Yukos, Mihail Hodorkovski şi partenerul lui de afaceri Platon Lebedev.
