Ordonanțele de protecție - rezultate pozitive

De doi ani, Moldova are o lege antiviolenţă domestică, care prevede o măsură de protecţie a victimelor oarecum inedită pentru condiţiile Moldovei, cum ar fi separarea pe un anumit termen a agresorului de familie, în baza unei ordonanţe emise de o instanţă de judecată. Termen în care - o arată statisticile – o bună parte dintre agresori îşi revăd comportamentul violent sub ochiul atent al autorităţilor. La modul practic, însă, victimele violenţei domestice abia acum încep să simtă protecţia oferită de acest sistem şi nu peste tot, ci doar în zone în care autorităţile au înţeles cum funcţionează el şi au început să-l aplice. Liliana Barbaroşie a vizitat raionul Căuşeni, cu cel mai mare număr de ordonanţe de protecţie emise pînă acum de instanţele de judecată moldoveneşti.

Prima cu care am discutat în centrul de asistenţă juridică din Căuşeni este o femeie de 39 de ani care l-a obligat prin intermediul justiţiei pe soţul său violent să plece din casă, aplicîndu-se astfel măsura recunoscută de specialişti drept cea mai eficientă formă de protecţie a victimelor violenţei domestice. Femeia speră să-i ofere astfel soţului său o lecţie ce l-ar putea determina să renunţe la băutură şi bătăi.

Ea spune că în ultimii zece ani a solicitat de nenumărate ori protecţia autorităţilor, dar totul se termina cu o simplă amendă, pe care de frică era nevoită tot ea să o plătească. „Fără milă lovea – şi-n cap, şi-n faţă şi cu ce putea. Din toată puterea, fără milă – sincer vă spun. Ajunsesem că cu săptămînile nu dormeam acasă. Pînă cînd m-am adresat la primărie şi ni s-a spus că este o aşa modalitate. Cînd lui i s-au pus aceste condiţii, el a căzut în genunchi în faţa mea şi a fetelor şi a promis să nu mai bea şi să nu mă mai bată”.

Europa Liberă: V-a mai făcut anterior astfel de promisiuni?

”Nu, prima dată... Sper să se corecteze...Dacă nu va bea, va fi bine, cred. Îl mai iubesc încă...”

Tot în centrul de drept din Căuşeni, o femeie de 42 de ani cu un copil de 6 luni în braţe ni s-a plîns că acum trei ani şi-a legat viaţa cu un fost iubit din tinereţe, dar că acum a ajuns să nu mai suporte umilinţele la care o supune în propriia-i casă: „Cînd de fiecare dată îţi spune că eşti aşa, că eşti aşa – îţi vine să zbori undeva să nu mai vezi toate astea. Lumea zice - alungă-l. Da el nu se duce. Şi el nu vine ziua, da noaptea. Prima dată cînd am fost bătută, am stat în casă, pe urmă am înțeles că trebuie să fug, în văzul lumii, să am martori.”

Femeia nu crede că ordonanţa de protecţie a salvat-o pentru totdeauna de concubinul violent, dar că acum ştie cum anume poate să se protejeze:
„De acuma eu ştiu la cine să mă adresez. Nu mă simt singură în problema mea.”

Legea antiviolenţă îmbunătăţeşte treptat viaţa femeilor din Moldova. Dar nu peste tot. În Căuşeni asta reuşeşte inclusiv pentru că directorul unui centru obştesc de sprijinire juridică a acestor femei a devenit recent procuror al raionului. Din acel moment, instanţele din această localitate au emis cîteva zeci de ordonanţe care au scos agresorii din familie, contrar obiceiului ca victima să fie cea care părăseşte casa în încercarea de a se salva de bătaie.

L-am întrebat pe procurorul Ion Oboroceanu de ce mult trîmbiţată lege avansează dureros de greu, de vreme ce impresia că judecătorii ar fi în imposibilitatea de a emite asemenea ordonanţe este deja depăşită, şi la Căuşeni, dar şi oriunde în Moldova.

Ion Oboroceanu: „Nimeni nu-şi execută obligaţiunile aşa cum prevăd fişele de post. E vorba despre poliţistul de sector, despre primar, asistentul social, medicul de familie, instituţiile de învăţămînt. Şi sistemul judiciar care nu prea vrea să coopereze.”

Iată explicaţia unui primar din acelaşi raion: „Fenomenul acesta - violenţa – este privit ca ceva obişnuit la noi. Eu vreau să vă spun că nu toţi ştiu despre ordonanţele de protecţie, chiar primarii. Acest centru de drept de la Căuşeni este ca o mînă dreaptă pentru mine. Da la noi cum e - preocuparea principală a primarului este infrastructura, da problemele sociale sunt lăsate într-o parte. Noi însă trebuie să mergem paralel – şi drumuri, dar şi sprijin social celor ce au nevoie.”

O schimbare de mentalitate cere mult timp, ne-a mai spus primarul, progresele în justiţie la fel. E nevoie însă şi de mai multă voinţă din partea victimelor, adaugă el, ceea ce se va întîmpla doar cînd ele vor simţi un sprijin real din partea autorităţilor.

Reportajul a fost realizat în cadrul proiectului „Protecţia şi abilitarea victimelor traficului de fiinţe umane şi ale violenţei în familie”, implementat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare ( PNUD), Fondul ONU pentru Populaţie (UNFPA), Misiunea în Moldova a Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM), Misiunea în Moldova a Organizaţiei pentru Cooperare şi Securitate în Europa (OSCE). Toate activităţile proiectului sunt finanţate de Guvernul Japoniei şi Fondul Naţiunilor Unite pentru Securitate Umană.