Mi-am amintit zilele astea de cvasul rece-gustos al copilăriei mele sovietice. Era una din marile bucurii ale anilor 70. Să faci coadă, transpirînd din cauza soarelui dogoritor, la polobocul galben pe care scria cu litere chirilice КВАС, să iei paharul cu cvas spumos şi dulce şi să savurezi pe îndelete, plescăind de plăcere, băutura de culoare brună! Doamne, ce bucurie enormă era asta pentru pionierul Iulian.
Dar de ce mi-am amintit de cvasul sovietic? Păi, pentru că zilele acestea s-a iscat o mare nedumerire în privinţa cvasului tranziţiei. Mai întîi, Ministerul de Interne a declarat că firma „Cvas Chişinău” vinde un produs de calitate dubioasă. Zice-se că, în urma unor controale, poliţia a constatat că firma sus-pomenită nu are documentele în regulă. Însă peste o săptămînă viceprimarul capitalei Mihai Furtună a spus că Ministerul de Interne nu are dreptate, că cvasul e bun şi inofensiv.
O săptămînă deci a ţinut suspansul, dar îngrijoararea consumatorilor nu a dispărut cu desăvîrşire. E oarecum ciudat că un ditamai minister tace, după ce acuzaţiile sale grave sînt făcute baloane de săpun de viceprimar. Păi, de ce Ministerul de Interne nu-şi apără cu fermitate poziţia? Sau o fi fost la mijloc o greşeală regretabilă şi ciudată? Atunci de ce ministerul nu recunoaşte că a greşit? Deşi, pe de altă parte, e stînjenitor să-ţi recunoşti greşelile. Numai că în mod normal trebuie s-o faci dacă ai adus prejudicii morale unei firme. Şi mai curios e că nici vocea firmei nu s-a prea făcut auzită. Aşadar, foarte ciudată situaţie.
Asemenea nedumeriri nu existau în epoca brejnevistă. Atunci toţi aveau sentimentul că cvasul e perfect, că statul ocrotitor e mereu de veghe. Apoi a venit tranziţia interminabilă şi-mi amintesc că, la începutul anilor 90, m-am apropiat de nişte poloboace galbene pe care scria CVAS cu caractere latine. Nu mi s-a părut însă cvasul acela la fel de bun ca şi cel sovietic. O fi fost maturizarea de vină? Se ştie doar că simţurile copilului sînt mai uşor de impresionat. Habar nu am. Dar nu am mai băut cvas în stradă de atunci şi visez mereu cvasul copilăriei mele.
