Linkuri accesibilitate

Mamă, ce te amesteci tu în politică?


Vladimir Anghelinici, Cobâlea
Vladimir Anghelinici, Cobâlea

Teodosia Anghelenici (Cobâlea): „Încă mai avem de luptat. Iaca vine referendumul, după aia alegerile, trebuie să lucrăm, suntem o grupă de cinci femei.”









La Cobâlea, localitate din raionul Şoldăneşti, situată la aproape 150 de kilometri depărtare de capitală, lumea pare a fi interesată de o nouă campanie electorală. Gurile spun că la precedentul scrutin cu greu puteai găsi pe cineva, care declara că nu votează cu PCRM, căci era partidul preşedintelui Voronin, aşa cum sugerează Ana Cuceinic, primăriţa satului.

Ana Cuceinic
Ana Cuceinic: „Eu toată vremea am fost în Partidul Comuniştilor, sunt şi am să fiu. De atâta că eu socot că s-au făcut foarte multe lucruri bune. E clar că fiecare şi greşeşte uneori, dar foarte multe lucruri s-au făcut bune şi n-aş socoti că au lucrat comuniştii opt ani de zile ca să fie schimbat pentru că cuiva nu-i place.”

Europa Liberă: Da-i divizată societatea în ai noştri-ai voştri?

Ana Cuceinic: „În Cobâlea puţin. În Cobâlea şi localele au fost câştigate, 89 de procente.”

Europa Liberă: De către Partidul Comuniştilor?

Ana Cuceinic: „Da. La Parlament are 58 de procente.”

Europa Liberă: Cum e înţeleasă astăzi ideologia comunistă?

Ana Cuceinic: „De cine?”

Europa Liberă: De către cetăţean.

Ana Cuceinic: „Care şi cum.”

Europa Liberă: Dumneavoastră?

Ana Cuceinic: „Am emoţii. Hai vă rog mai mult nu mă întrebaţi.”

Europa Liberă: Pentru Dumneavoastră e o mândrie că reprezentaţi Partidul Comuniştilor?

Ana Cuceinic: „Da de ce nu? N-a fost pentru mine probleme ca să spun că mi-i ruşine că reprezint Partidul Comuniştilor.”

Unii dintre săteni cred că vremea comuniştilor a cam trecut şi aceştea trebuie să lase locul altora. Oamenii, cu care am stat de vorbă, de la tineri până la pensionari, care au cunoscut şi experienţa sovietică, au convingerea că rămânerea la putere a comuniştilor nu mai este o soluţie. Vladimir Anghelenici a lucrat mai mulţi ani în gospodărie, păstrând cu sfinţenie carnetul de partid.

Vladimir Anghelenici: „33 de ani am fost comunist. N-am mai avut o limbă a noastră, n-am mai avut o naţie a noastră, n-am mai avut o cultură a noastră şi ne impune să vorbim şi limba rusă, ne punea să vorbim. Nu ne mai socoteau că avem şi noi limbă sau tradiţii. Păi, era întâi Lenin, dacă nu-l cântam întăi pe Lenin, a doua zi nu aveam ce căuta. Mie nu mi-a plăcut, fiindcă nu erau faptele, dar erau laudele mari, la comunişti. Foarte mult se lăudau. Era aşa caz că se făceau adunare de partid şi veneau de la raion şi întreba: ce aţi făcut anumit, că aţi căpătat aşa roadă mare? Cineva răspundea: datorită partidului comunist, datorită comitetului raional de partid am căpătat aşa roadă mare. Ei, roada-i roadă, un an rodeşte, un an nu rodeşte, asta-i.”

Europa Liberă: Cum aţi renunţat la carnetul de partid?

Vladimir Anghelenici: „Vă spun cinstit – mi-au promis un lucru soţiei. Da, zice, iaca are să apară un loc liber şi o instalăm pe soţia matale. Când caut acolo, da este cu totul altă persoană. Ei şi atunci zic: mulţumesc frumos, am fost şi eu 33 de ani membru de partid, m-aţi ajutat, mi-aţi ajuta şi soţia şi poftim, luaţi-vă biletul şi mai mult cu Dumneavoastră împreună nu vreau să mai fiu.”

Europa Liberă: Plăcintele, sarmalele şi un pahar cu vin sunt ingredientele unei seri de weekend la ţară. Doamna Teodosia, soţia domnului Anghelenici, vorbeşte despre gustul ingredientelor policitice.

Teodosia Anghelinici
Teodosia Anghelenici: „Ştiţi, atâţea ani noi am fost cam daţi de-o parte. Au fost mari devieri. Al meu şi al tău, şi ai noştri, şi ai voştri. Noi am fost cu capul plecat şi umiliţi toată vremea. În ţara noastră, noi n-am fost ai noştri. Am fost parcă străini, cineva ne-o comandat. După 30 ani de lucru greu am ieşit cu 300 de lei pensie. Am început, am luat din casă în casă, am lămurit oamenilor. Chiar fata zicea: mamă, ce te amesteci tu în politică? Mamii, nu are cine ne lua nimeni nimic. Eu fac ceea ce trebuie să fac. N-am făcut când o trebuit, macar acum. Nu-s pesimistă, da realistă. Eu mă gândesc că are să fie bine. Numai bine. Dar trebuie să luptăm. Încă mai avem de luptat încă. Iaca vine referendumul, după aia alegerile, trebuie să lucrăm, suntem o grupă de cinci femei.”

Europa Liberă: La referendum veţi vota pentru ce?

Vladimir Anghelenici: „Vai, e bună clară, vom vota numaidecât.”

Europa Liberă: Pentru ce?

Vladimir Anghelenici: „Pentru înţelegere în ţară.”

Europa Liberă: La referendum va fi o singură întrebare: Preşedintele trebuie ales de popor sau de Parlament?

Teodosia Anghelenici: „Numaidecât de popor. De popor.”

Europa Liberă: De la alegeri ce aşteptaţi?

Teodosia Anghelenici: „Vrem stabilitate şi înţelegere.”

În Cobâlea fiecare familie are cel puţin o persoană plecată la muncă în Occident sau la Moscova. Ana Cuceinic, edilul satului, spune că celui de-al patrulea preşedinte al Moldovei îi revine o sarcină foarte grea şi una foarte responsabilă.

Ana Cuceinic: „Ca să te întorci în Moldova, să conducă corect, pe un drum drept şi lumea precis se întoarce. Lumea e obosită, lumea aşteaptă, aşteaptă schimbări. Dacă vorbim - tineretul vrea libertate. Dacă vorbim despre bătrâni – pensie ridicată, pensii bune. Mijlocul, locuri de lucru, iaca am dori ca să avem un preşedinte, care ar fi să contribuie, mai ales la sate, de a deschide locuri de lucru. Bine ar fi începând mai mult la sate.”
Previous Next

XS
SM
MD
LG