Există în societatea noastră nişte micro-universuri autonome, suficiente lor înşile. Nişte micro-lumi în care funcţionează nişte reguli aparte ce nu pot fi perturbate de frămîntul existenţei exterioare. Indivizii care populează aceste lumi îşi văd metodic de treaba lor ca nişte peştişori din acvariu, fără să perceapă ceea ce se întîmplă dincolo de paravanul cu care s-au îngrădit. Lumea exterioară nici nu-i interesează fiindcă universul lor mic, izolat, cu reguli specifice, e modul în care supravieţuiesc în vîltoarea tranziţiei.
Un asemenea univers mic e Gara de Nord cu casieriţele ei harnice, strîngătoare. De ani de zile aceste casieriţe sînt preocupate de mici mişmaşuri şi chilipiruri. Bunăoară, le întrebi cît costă biletul pînă la Soroca. Îţi spun cu convingere că 59 de lei. În realitate el costă 58 de lei şi 50 de bani. Şi dacă nu te revolţi, harnicele albinuţe ale Gării de Nord nu-ţi mai dau restul de 50 de bani.
Comparaţia cu albinuţele nu este nici pe departe exagerată. Consecvenţa şi tenacitatea acestor casieriţe îmi aminteşte ani de zile de proverbiala hărnicie a albinuţelor. Deunăzi plecam la Soroca împreună cu doi amici şi albinuţele au uitat să ne dea 1 leu şi 50 de bani. În aprilie, plecam singur şi albinuţele nu mi-au dat 50 de bani. Şi aşa e mereu, indiferent că e iarnă, primăvară, vară sau toamnă.
Antrenate plenar în colectarea bănuţilor suplimentari de la cetăţeni, albinuţele nu simt nici un deranj, nici un disconfort. Da, se mai supără uneori vreun om păcălit, dar caravana merge mai departe. Ceilalţi nu vor observa cacealmaua. Da, eu scriu mereu, ani de zile, despre năravul albinuţelor, dar şefa Gării de Nord habar nu are despre ce e vorba şi-mi propune să-i aduc dovezi palpabile, de parcă nu ar fi suficient faptul că am informat-o. Aşa că universul mic rezistă.
Iar la rigoare, albinuţele Gării de Nord au chiar o scuză, o circumstanţă atenuantă. Păi, viaţa în tranziţie e grea, salariile le sînt mici pesemne, şi cum să supravieţuiască ele fără micile mişmaşuri? Şi, la urma urmei, ce sînt aceşti bănuţi în raport cu marile furturi şi evaziuni fiscale ale tranziţiei? O picătură în mare, nu-i aşa?
Aşa că eu unul promit să nu le mai deranjez. Munciţi în pace, harnice albinuţe ale Gării de Nord! Vorbesc ultima dată despre voi.
