Din ziare și din intervențiile sigure ale îndrumătorilor de pe ecrane, s-ar putea înțelege că lumea pe care o vedem se pregătește de plecare. Un cor de avertismente anunță, săptămînal, dispariți iminente: cărțile vor fi înlocuite de plimbările pe net, energia convențională va fi complet dislocată de generatoare ecologice, de la mori electronice la biomasă, națiunile vor fi absorbite de mari acorduri federale supranaționale, în primul rînd de Uniunea Europeană, relațiile de dragoste își vor pierde libertatea și vor fi administrate de așa numitele agenții de dating, America va fi surclasată de elanul productiv al Chinei și al Indiei, Spania și Anglia se vor risipi spre a face loc Scoției și Cataloniei iar copilul dumneavoastră va fi de la început mult mai pregătit decît părinții.
În parte, lucurile se schimbă, într-adevăr, și nimeni nu e scutit de senzația de îmbătrînre pe care o încurajază parada noutăților. Cu două observații. Prima e legată de memoria scurtă a entuziaștilor schimbării. Astfel, obieciul de a urmări noutățile pînă la capăt e rar sau absent. Nimeni nu revine după 2 luni sau 2 ani, pentru a ne informa că, de pildă, numărătoarea emisiilor de carbon a încetinit pînă la uitare sau că explozia dispozitivelor de lectură electronică n-a micșorat numărul librăriilor.
În al doilea rînd, avalanșa de noutăți și repetarea ei zilnică prin mass media ne obligă la concluzia că pezentul e continuu și n-are legătură cu nimic din ce a fost. Această lentilă falsă împiedică vederea, dar istoria continuă să se miște, în jur, după vechile și demodatele ei obiciuri: războaie, vorbe de-a valma și iluzii în masă, printre care și impresia că sîntem altfel. Impresia pe care au încercat-o toate generațiile dinaintea noastră.
În parte, lucurile se schimbă, într-adevăr, și nimeni nu e scutit de senzația de îmbătrînre pe care o încurajază parada noutăților. Cu două observații. Prima e legată de memoria scurtă a entuziaștilor schimbării. Astfel, obieciul de a urmări noutățile pînă la capăt e rar sau absent. Nimeni nu revine după 2 luni sau 2 ani, pentru a ne informa că, de pildă, numărătoarea emisiilor de carbon a încetinit pînă la uitare sau că explozia dispozitivelor de lectură electronică n-a micșorat numărul librăriilor.
În al doilea rînd, avalanșa de noutăți și repetarea ei zilnică prin mass media ne obligă la concluzia că pezentul e continuu și n-are legătură cu nimic din ce a fost. Această lentilă falsă împiedică vederea, dar istoria continuă să se miște, în jur, după vechile și demodatele ei obiciuri: războaie, vorbe de-a valma și iluzii în masă, printre care și impresia că sîntem altfel. Impresia pe care au încercat-o toate generațiile dinaintea noastră.
