Robert Zapadinschi scrie pentru Kommersant Plus că astăzi în ţară practic nu există o forţă politică sănătoasă, care ar merita să fie susţinută de alegători. Majoritatea partidelor, inclusiv cel al Comuniştilor, sunt afectate de ceea ce Zapadinschi a numit o boală politică periculoasă – naţionalismul.
Lui Constantin Cheianu, în Timpul, nu i se pare exagerat să admită că oricare dintre componentele Alianţei de Guvernământ, cu excepţia Partidului Liberal, liderul căruia e făcut „din alt aluat”, se poate alia cu comuniştii. Cu o singură condiţie: Vladimir Voronin să fie scos pe tuşă.
În Panorama, Serghei Molcianov observă că vara trecută, în timpul campaniei electorale, organele de control verificau activ micii întreprinzători. Anul acesta situaţia s-a schimbat - sunt verificate companiile care au un capital impunător.
În Săptămâna, Vsevolod Ciornei scrie că dacă preşedintele va fi ales prin vot direct, ar trebui ajustată la situaţie şi legislaţia: fie se optează pentru modelul american, în care preşedintele e şi şeful executivului, fie pentru cel european, în care preşedintele este echivalentul regilor din monarhiile constituţionale. O a treia cale, moldovenească, este cunoscută doar Republicii Moldova, pentru că, scrie Ciornei, este parcursă de două decenii.
Nicolae Negru scrie în Jurnal de Chişinău că oricât ar părea de surprinzător pentru un partid atât de mare, PCRM nu dispune de un candidat cu şanse de câştig mai mari decât cele ale liderilor Alianţei. De aceea, scrie Nicolae Negru, este mai simplu pentru PCRM să boicoteze referendumul decât să găsească un candidat pe potrivă.
