Linkuri accesibilitate

Dezechilibrul dintre independență și responsabilitate = pseudojustiție


 Victor Munteanu
Victor Munteanu

Victor Munteanu: „Societatea civilă trebuie să fie mult mai activă în ceea ce priveşte monitorizarea justiţiei.”




Vasile Botnaru: De ce nu merge reforma, care să aibă efecte vizibile? Să nu mai fie dosare pierdute la CEDO.

Victor Munteanu: „Din mai multe motive. Nu se pune problema să nu mai fie dosare pierdute la CEDO. Dosare pierde Germania, dosare pierde Marea Britanie. Diferenţa însă este de la cer la pământ, când vorbim ce fel de dosare. Asta este buba. Dosarele, pe care le pierde Republica Moldova pe un cap vin într-adevăr de acolo, de unde este o lipsă de profesionalism strigătoare la cer în mediul justiţiei şi discordanţă, disonanţă completă între ceea ce declară legea moldovenească şi ceea ce se întâmplă în practica judiciară moldovenească.”

Vasile Botnaru: Şi atunci ce e de făcut? Să aşteptăm să se irosească această generaţie? Doamne, mă iartă.

Victor Munteanu: „Nu este posibil de făcut reforme cu jumătate de măsură în justiţie. Astea sunt radicale. Vă rog să mă iertaţi, dar părerea mea: asta înseamnă nu doar reforme instituţionale, ci şi în mediul uman. Într-adevăr, un număr impunător de oameni, care astăzi reprezintă justiţia, n-au ce căuta în justiţie. Problema noastră sunt oamenii şi resursele umane existente acolo. Asta este absolut evident şi nu vorbim din pod, vorbim din jurisprudenţă.

De ce atâta rezistenţă să se facă publice hotărârile instanţelor de fond? Accesul efectiv al publicului la aceste hotărâri? Pentru că sunt agramate. Pentru că sunt lipsite de conţinut factologic şi juridic. Vorbim despre ce ar trebui să facem ca să se reducă fluxul de dosare către Curtea Europeană, sau să avem şi noi alt tip de dosare, care pune probleme serioase de interpretare, de jurisprudenţă, chestii complicate. Şi nu chestii banale, de duzină: bătaia cu bâtca în cap la poliţie şi uite, dragă, că nu putem găsi vinovatul. Da? Vorbim de tortură, spre exemplu. Deşi, sigur, avem toate semnele, că tortura propriu-zis s-a redus. Dar asta e altă mâncare de peşte. Ceea ce a fost nevoie, ceea ce n-a putut face acest Guvern în ceea ce priveşte justiţia – Guvernul nu a putut elabora un plan strategic de reformare a justiţiei. Şi dacă chiar ar fi făcut-o, n-a avut timp pentru aşa ceva.”

Vasile Botnaru: Dacă ar interveni, nu ar însemna că este amestec în treburile unei puteri, a treia, în stat?

Victor Munteanu
: „Asta este speculaţia, cu care umblă acuma cel mai des reprezentanţii justiţiei, însă fără argumente. O justiţie independentă înseamnă o justiţie, care asigură echilibrul necesar între independenţă şi responsabilitate. Dacă balanţa înclină într-o parte sau alta, atunci nu avem justiţie, ci avem pseudojustiţie. O rezistenţă, dacă vreţi, corporativă, o tagmă cumva, un grup de oameni, care deja nu mai fac justiţie, ci îşi fac interese corporative.”

Vasile Botnaru: Cetăţeanul, care suportă consecinţele, ce să facă? Să se uite la această inamovibilitate?

Victor Munteanu: „Da, nu are ce face cetăţeanul de rând. Vă rog să mă iertaţi, eu nu am soluţii pentru cetăţeanul de rând. Decât prin intermediul activismului civic. Nu au decât să se organizeze în structuri neguvernamentale, să monitorizeze şi, de ce nu?, să exercite aşa-numitul, în engleză un termen foarte interesant, se cheamă social-politic overjumping, asta înseamnă poliţienism social asupra justiţiei. Este un lucru foarte necesar. De fapt, atenţie! - în Republica Moldova judecătorii şi justiţia nu sunt sub nici o formă supuşi scrutinului social.

Pe două motive - odată că nu vor ei şi stau închişi în tagmă şi, de fapt, cronometrul merge împotriva lor, ar trebui s-o înţeleagă. Pe de altă parte, oamenii nu înţeleg, de fapt, un singur lucru simplu de tot – dacă rămâi departe de procesele decizionale, dacă nu te implici prin ceea ce ţi se oferă lege, legea îţi oferă mult – organizaţii neguvernamentale, consorţiuri neformale. Trebuie să te implici în povestea asta. O democraţie înseamnă nimic altceva decât scrutin social şi deciziile luate sunt supuse scrutinului social. Oamenii trebuie să se organizeze. De fapt, societatea civilă să fie mult mai activă în ceea ce priveşte monitorizarea justiţiei.”

Vasile Botnaru: Aţi spus cuvântul fatigue. Ar însemna de fapt lehamite, nu?

Victor Munteanu: „Cam aşa ceva. Pentru că oamenii nu văd impactul oricărei atitudini, care ar avea la nivel individual. Asta este problema cea mare. Ei nu cred în faptul că îşi pot rezolva ei înşişi problemele, pentru că asta vine din înţelegerea, că este foarte mult legat de mentalitatea sovietică, socialistă, care stă ca un buboi, iertaţi-mă, peste tot ce se numeşte reformă şi democraţie aici. Oamenii continuă cumva să mai aibă în cap, că va veni cineva şi ne va soluţiona. Un individ, care uite, ăsta vine şi dă cu sabia şi totul se rezolvă. Nu mai este aşa! Şi este o foarte mare diferenţă de mentalitate între generaţiile noi şi generaţiile mai vechi.

Generaţiile noi trebuie să fie mai pro-active, trebuie să înveţe mai mult, să studieze mai mult, să citească mai mult, să se intereseze, să se intereseze de politică. Dacă tineretul asta nu va face, departe nu ajungem. Dar să revenim un pic la justiţie, la întrebarea Dumneavoastră fundamentală – ce facem cu justiţia? Justiţia are nevoie de reforme. Or, reformele înseamnă neapărat o combinaţie dintre stabilitate şi voinţă politică şi exercitarea presiunii sociale pentru asta. Nici una nici alta nu mai există la moment – voinţa politică lipseşte şi de data asta este absolut clar că în ceea ce priveşte justiţia lipseşte chiar în interiorul Alianţei care există la guvernare. Şi asta este marea problemă.

Uitaţi-vă, vă rog, din toate iniţiativele care au vizat justiţia, câte din ele au ajuns lege? Nu vorbesc de controversata iniţiativă de lichidare a instanţelor economice. Asta este o altă discuţie. Asta este o chestiune complicată, cu foarte multe interese în spate. S-a văzut foarte clar cum s-a votat. De râsul curcilor! O chestiune simplă de tot, s-ar părea, care nu prezintă mare interese – reforma legii care vizează avocatura, atât de necesară de mult. A propos, şi avocaţii trebuie să joace un rol foarte important în promovarea reformelor în justiţie, este o profesie foarte pasivă la moment în Moldova, este puţin de spus nereformată şi corporativ se comportă cât se poate de pasiv şi inadecvat. Ei, uitaţi-vă, s-a făcut proiect de lege, a trecut două lecturi şi, eu asta chiar nu mai înţeleg de data asta, şi nici decum nu este promulgată de actualul preşedinte interimar! Eu tot nu pricep. Eu vă vorbesc de situaţia la ziua de astăzi.

În calitate de deputat, preşedintele Parlamentului votează pentru această lege şi în calitate de preşedinte interimar n-o promulgă! Ce-i cu dedublarea asta eu nu pot pricepe? Eu nu înţeleg! Deci, vă daţi seama, se exercită tot felul de presiuni acolo în interior, până în ultimul moment. Până şi o chestiune atât de, s-ar părea, neimportantă. Dar este importantă, până la urmă. Nici asta n-o putem promulga şi scoate în capăt. Nu mai vorbim de planurile, pe care le-a avut guvernul Filat vis-a-vis de reformarea justiţiei. Este absolut evident, că nimic nu se va mai întâmpla în acest sens până la alegeri şi ar fi foarte bine, ca după alegeri să rămână subiectul ăsta fierbinte pe agenda politică. Şi eu nu mă tem să spun, anume pe agenda politică. Poate să mi se reproşeze, eu am contra argumente - că vezi tu, dragă Doamne, că dacă politicul se interesează de justiţie, musai înseamnă ingerinţe în justiţie. Nu este adevărat. Asta este o abordare mult prea simplistă. Eu am spus la început – este nevoie de asigurarea echilibrului dintre independenţă şi responsabilitate.

Să fii independent, nu înseamnă să fii iresponsabil. Or, într-adevăr, sunt îngrozitoare ultimele şi hotărâri şi decizii, şi puterea cu care corporativ se apără justiţia de orice încercări şi presiuni din exterior de natură s-o determină să se debaraseze de oamenii, care nu au ce căuta în justiţie. Este absolut clar şi nu-i face faţă. Propriu zis profesiei nu-i face faţă. Şi eu nu mai vreau să mai cred mai mult – ştiţi voi, că există şi băieţi buni şi băieţi răi în justiţie. Dacă sunt băieţi buni, n-au decât să vorbească: noi suntem buni şi nu ne asociem corporativ la ilegalităţile care se petrec. Dar trebuie să spună acest lucru.

Este o asociaţie a judecătorilor complet nefuncţională şi asta ar trebui să fie porta voce a justiţiei. Acolo ar trebui să se ducă dezbateri, asta nu se întâmplă de nici o culoare. E o problemă foarte gravă. Soluţia eu nu o văd imediat. Fără presiuni sociale asta nu se va întâmpla în curând.”
Previous Next

XS
SM
MD
LG