Pe măsură ce ne apropiem de alegeri, răsună tot mai tare sloganurile demagogice al căror cuvînt-cheie e STATALITATEA. Autorii acestor sloganuri, fie că sînt politicieni sau ziarişti, se folosesc de o reţetă veche şi primitivă.
Pe de o parte, ei se erijează în cei mai consecvenţi şi fervenţi apărători ai statalităţii, ba chiar declară emfatic că nimeni în afară de ei nu poate apăra statalitatea. Asta a făcut-o recent liderul comunist Vladimir Voronin care a declarat răspicat că „singurul partid capabil să apere statalitatea moldovenească este Partidul Comuniştilor”. Simplă şi convingătoare teză, nu-i aşa?
Pe de altă parte, nu poţi să treci drept apărător absolut necesar dacă nişte duşmani de moarte ai statalităţii nu jinduiesc zi şi noapte s-o distrugă. Duşmanii statalităţii trebuie, prin urmare, identificaţi sau inventaţi şi beşteliţi, ponegriţi, făcuţi cu ou şi cu oţet sau chiar ameninţaţi. Şi, iată, un editorialist important scrie literalmente: „Duşmanii Moldovei au posturi înalte şi fotolii moi, pe cînd ei ar trebui să şadă pe banca acuzaţilor. Să sperăm că nu e mult pînă la degrabă şi aceste zoiniţe cu urechile nespălate, da cu cercei de aur în ele, îşi vor ocupa locul pe care îl merită în bancă”. Frumoase şi convingătoare gînduri, nu-i aşa?
Aşadar, bunul-simţ şi cumpătarea sînt sacrificate. Important e să fii mare apărător al statalităţii şi să blamezi necruţător duşmanii ţării. Aşa se face rating ani de zile în această parte a lumii. Şi culmea e că cei cu statalitatea mereu pe buze nici nu-şi dau seama cît de ridicole şi absurde le sînt uneori afirmaţiile. Îmi amintesc bunăoară cum un fost prim-ministru declara că prioritatea guvernului e apărarea statalităţii. Nu zic că nu ar putea să fie, dar parcă în alte ţări guvernele au priorităţi de ordin economic.
La cît am luptat în ultimele două decenii cu himerele antistatale, ar fi trebuit să avem un stat prosper şi viguros ca Germania sau Marea Britanie. Din păcate, Moldova e cea mai săracă ţară din Europa care are însă cei mai mulţi apărători ai statalităţii!
