Destine de orfeline trase la indigo

Experţii spun că adesea tinerii care cresc în casele de copii riscă să devină victime ale violenţei şi traficului de fiinţe umane. Cel mai des absolvenţii şcolilor de tip internat rămân, la propriu, pe drumuri. Este şi cazul unei tinere din raionul Căuşeni. Irina, acum trecută de vârsta majoratului, avea patru ani atunci când părinţii au dat-o la casa de copii. Aveau patima băutului, îşi aminteşte fata, şi nu-i purtau de grijă.

„Am crescut singură, la internat. Mi-au lipsit părinţii, îmi era greu. La unii veneau părinţii dar la mine nu. Mă întrebam de ce oare la mine nu vine nimeni?”

De la orfelinat Irina a mers la o şcoală de meserii unde a învăţat să coase. Însă fără studii superioare şi fără practică în domeniu niciun atelier de croitorie din raion nu a vrut să o ia la lucru. Aşa că Irina s-a întors în satul de baştină. Între timp a aflat că i-a decedat mama.

Acasă, Irina nu a gasit limbă comună cu tatăl său care în continuare consuma alcool şi chiar a încercat să abuzeze de ea. „Atunci eu am fugit de acasă pentru că nu îmi venea a crede că el poate să spună aşa ceva. El îmi zicea: Da ce? Nu se întâmplă aşa ceva prin sat, prin lume?”

De frica tatălui violent Irina s-a ascuns la o mătuşă, însă nu pentru mult timp. „Mie nu mi-a plăcut la ei, erau murdari, au început tot să bea alcool, mă puneau şi pe mine. Vindeau spirt şi apoi cumpărau alcool, în loc să îmbrace copiii. Un băiat de-a lor tot a început să bea şi mie asta nu mi-a plăcut”

Între timp, tânăra a reîntâlnit un coleg de la orfelinat care a lăsat-o însărcinată şi care a dispărut când a auzit că va fi tată. Disperată, Irina a apelat la Centrul maternal din oraşul Căuşeni care a adăpostit-o. Directoarea centrului, Tatiana Osadci spune că destinele tinerilor de la orfelinate sunt trase parcă la indigo – nu au studii, nu au la cine merge şi în consecinţă riscă să devină victime ale violenţei sau traficului de fiinţe umane. Toate acestea se întâmplă pentru că în orfelinate copiii nu sunt pregătiţi pentru viaţa din afara şcolii, iar după ce le părăsesc nu are cine să le poarte de grijă.

„Nu este continuitate, noi am avut o fetiţă care chiar în şcoala specială era însărcinată la un termen destul de mare. Când am căutat informaţiile despre ea, ce a făcut până acum, am aflat că chiar la părinţi a fost şi violată şi este supusă abuzului sexual şi bătăii, etc”

Mai mult ca atât, spune Tatiana Osadci, o bună parte dintre tinerele care au ajuns la centru de la casele de copii nu au acte de identitate.

„Putem să spunem că undeva 50 la sută nu au acte. Sunt foarte multe care nu au avut niciodată buletin de identitate. Prin judecată am perfectat deja câteva adeverinţe de naşere, fiindcă nu avea nimic absolut nici fata, adică beneficiara noastră, nici mama ei şi nu-i putea perfecta acte copilului ei. Iată trei generaţii nu aveau documente”

Pe de altă parte, avocatul Ion Oboroceanu, director al Centrului de Drept din Căuşeni , spune că tinerii rămân neajutoraţi pentru că lipseşte colaborarea dintre asistenţii sociali din localitate, primărie dar şi centrele care se angajează să-i asiste: “Conform competenţelor acestor secţii de asistenţă socială, ele sunt obligate să monitorizeze astfel de cazuri permanent, dar încercaţi să vedeţi evidenţele acestor beneficiari într-o comunitate şi veţi vedea că totul şchiopătează foarte tare.”

În cazul Irinei, asistenţii sociali din raionul Căuşeni sunt în căutarea unei bătrâne care are nevoie de îngrijire şi eventual ar putea să-i ofere tinerei şi copilului ei un adăpost, Irina urmând să o ajute la treburile casnice.

Materialul a fost realizat în cadrul proiectului „Protecţia şi abilitarea victimelor traficului de fiinţe umane şi ale violenţei în familie”, implementat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, Fondul ONU pentru Populaţie , Misiunea în Moldova a Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie, Misiunea în Moldova a Organizaţiei pentru Cooperare şi Securitate în Europa.