Linkuri accesibilitate

Solidaritate cu sinistrații, compasiune pentru calamitați


Ministrul finanțelor, Veaceslav Negruță anunță că în conturile deschise pentru sinistrați au fost depuse deja peste 5 milioane de lei


Inundatiile continuă să facă ravagii in Moldova, oamenii sunt şocaţi vazînd că în cîteva ore li se duce pe ape agoniseala de-o viaţă. Guvernul anunţa măsuri clare de sprijinire a celor aflaţi în nevoie. Ajutoarele vin şi de la oamenii de rind din toată ţara. Peste 5 milioane de lei au ajuns deja în conturile deschise pentru sinistraţi. Sumă anunţată de ministrul finanţelor Veaceslav Negruţă. Pe deasupra, pentru persoanele calamitate, sînt colectate şi ajutoare din lucruri de prima necesitate. La primăria din Chişinău oamenii a treia zi aduc tot de ce cred că ar putea avea nevoie cei care au suferit de pe urma apelor.

Nu doar locuitori ai Chişinăului vin să aducă ajutoare la primărie. Ion Musteaţă mi-a spus că a venit din Floreşti.

Ion Musteaţă: „Ca să nu dai o mînă de ajutor nu te lasă inima fiindcă sîntem toţi creştini şi trebuie să ţinem unul la altul. Doar sîntem moldoveni de baştină şi trebuie să ne ajutăm unul pe altul”.

Europa Liberă: Văd aici şi scutece…

Ion Musteaţă: „Sînt lenjerie de paturi, sînt haine, sînt paltoane. Care şi ce-a putut aduce lumea. Singur de la mine am dat doi saci de făină şi nişte macaroane şi facă Dumnezeu parte. Ce să facem? Altceva…”

Alt bărbat care tocmai venise împreună cu fiică-sa n-a vrut să-mi spună cum se numeşte şi ce-a adus: „În primul rind fiecare om trebuie să-şi închipuie că el poate să fie acolo în locul cela, în rîndul sinistraţilor. Asta-i foarte greu de suportat, şi de văzut, şi de simţit. Trebuie să simţi asta”.

Şoferul camionului care aştepta în curtea primăriei mi-a spus că imediat ce se umple caroseria urmează să pornească spre Nemţeni. L-am căutat pe Nicolae Manastîrli, cel care are grijă ca ajutoarele să ajungă la pătimiţi.

Europa Liberă: Am înţeles că mai multe maşini pleacă în aceeaşi zi din Chişinău spre satele inundate.

Nicolae Manastîrli: „Azi au plecat maşinile de la pretura Ciocana şi Rîşcani. Acu pleacă de la primărie şi de la pretura Botanica”.

Europa Liberă: Astea sînt ajutoare venite numai de la oameni sau şi de la agenţi economici?

Nicolae Manastîrli: „Şi de la agenţi economici, şi de la oameni. Şi încă punctele de colectare la noi nu sînt închise. Ele funcţionează în regim non-stop, zi şi noapte. Colectăm tot ce aduc oamenii, în afară de bani. Eu demult lucrez aici, în organele administraţiei publice locale. Niciodată, şi asta mă bucură, niciodată iaca aşa manifestare a compasiunii eu n-am văzut”.

Am mers şi în piaţa din centrul Chişinăului, unde ştiam că a fost deschis un punct de colectare. L-am găsit acolo pe Mihai Popa, persoana care înregistra donaţiile.

Europa Liberă: În centrul Chişinăului, cîtă lume vine?

Mihai Popa: „Pe parcursul zilei vin între o sută şi cinci sute de persoane. Se întocmesc nişte liste în care oamenii scriu aceea ce au donat”.

Europa Liberă: Oamenii ce aduc? Plapume, produse alimentare, haine?

Mihai Popa: „Mai aduc şi materiale de construcţie. Am primit şi cîteva case. Ieri am primit o casă la Nord, ca să locuiască pe o perioadă de cîţiva ani. Un apartament în sectorul Rîşcani, pare-mi-se. Cineva a spus că poate să şadă o familie de tineri, să locuiască ceva timp acolo pînă s-or acomoda, pînă s-or rezolva problemele”.

Am stat de vorbă pe străzile Chişinăului şi cu cîţiva trecători ca să văd dacă împărtăşesc şi ei solidaritatea manifestată de cei pe care i-am întîlnit la punctele de colectare a ajutoarelor.

- „Cu transport, cu cereale. Cu ce-am putut i-am ajutat”.
- „Cu ce să ajut? Eu n-am cu ce trăi. Daţi-mi pace”.
- „Eu am făcut mai multe sms-uri la telefon. În măsura posibilităţilor”.
- „Nu ştiu unde să dau. Acum mi-aţi spus şi o să ştiu”.
- „Pînă ce nu. Am trimis un sms. Costă 8 lei. Asta-i puţinul pe care-l pot ca student. Dar în rest, nimic practic”.
- „După posibilităţi, clar. Cu o pătură, cu o pereche de ghete de-ale mele care mai stau pe acasă. De ce nu? Cu ce putem”.
- „Noi la biserică ne ducem. Se face o strîngere şi strîngem. Doamne fereşte de aşa ceva. Azi sînt ei, dar mîine noi sîntem. Trebuie să ne ajutăm unii pe alţii”.
- „Eu abia-mi mai ţin sufletul. Sînt pensionară şi nimic deosebit n-am. Cum să ajut eu pe cineva?”

Pe aceeași temă

Previous Next

XS
SM
MD
LG